Decizia nr. 480/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Vasile Molnar în Dosarul nr. 1.221/2004 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Ioan Ban, cu delegație la dosar, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul autorului excepției arată că dispozițiile art. 317 din Codul penal incriminează infracțiunea de propagandă naționalist-șovină, ale cărei elemente constitutive sunt de natură a aduce atingere libertății de opinie politică a cetățeanului. De asemenea, susține că, în aplicarea acestui text de lege, magistratul este obligat să procedeze, contrar conștiinței profesionale, la analize politice. În opinia să se impune reformularea art. 317 din Codul penal, astfel încât să se dea expresie libertății de conștiință și exprimare, și solicită admiterea excepției de neconstituționalitate invocate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale și normelor de drept internațional invocate de autorul excepției. În codurile penale române anterioare nu a existat o incriminare asemănătoare, dar texte similare se regăsesc și în legislația altor țări, de exemplu în Codul penal german. Pe de altă parte, art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocat în susținerea excepției de către autor, instituie în alineatul 2 o serie de măsuri necesare - formalități, condiții sau restrângeri - care limitează exercitarea libertății de exprimare, dispoziții care își găsesc corespondent și în art. 53 din Legea fundamentală. În consecință, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece nu există contrarietate între articolul criticat și textele constituționale și internaționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iulie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.221/2004, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 317 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată de inculpatul Andrei Vasile Molnar în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe penale pronunțate de Tribunalul Sibiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat nu mai corespunde noilor realități și valorilor democratice apărate de statul de drept român. Forma infracțiunii prevăzute de art. 317 din Codul penal este în strânsă dependență cu infracțiunea prevăzută de art. 166 din același cod. În timp ce pentru aceasta din urmă faptă incriminarea a fost modificată tocmai pentru a indica abolirea regimului totalitar și înlocuirea lui cu unul democratic, infracțiunea prevăzută de art. 317 a rămas în același spirit în decursul celor 40 de ani care au trecut de la adoptarea codului, ceea ce indică, în opinia autorului, dorința legiuitorului de a sancționa în continuare anumite fapte de natură politică. Prevederile art. 317 din Codul penal au fost concepute în perioada comunismului pentru a sancționa idei sau concepții care nu corespundeau cu idealurile impuse forțat de către statul comunist. În noile realități democratice ale statului român, incriminarea faptelor prevăzute în textul de lege criticat vine în contradicție cu o serie de principii constituționale, cum ar fi cel al pluralismului ideilor și formelor de manifestare politice. Textul criticat nu permite manifestarea liberă a oricăror opinii, idei sau concepte, ci, dimpotrivă, constrânge cetățeanul, sub amenințarea unor sancțiuni penale, să adopte o anumită linie de gândire sau o anumită atitudine și interzice de asemenea, asocierea în vederea împărtășirii anumitor idei sau concepții care nu sunt conforme cu ideile exprimate de spectrul politic.

În sfârșit, autorul excepției mai consideră că "art. 317 din Codul penal face o discriminare crasă între cetățeni, deoarece legile privesc pe toți cetățenii, indiferent că sunt înscriși într-un partid politic sau nu". Prin acțiunea Ministerului Public se încalcă prevederile art. 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 73, legiuitorul este unica autoritate competentă să stabilească, prin lege organică, care fapte constituie infracțiuni, în vederea apărării valorilor statului de drept consacrate de art. 1-13 din Constituție, precum și a garantării efective a exercitării, potrivit legii, a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului consacrate în Titlul II din Constituție - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale.

Arată de asemenea, că "întrucât exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale se face în spațiul statului de drept, drepturile fundamentale nu sunt absolute, ci trebuie folosite numai în limitele interne și externe stabilite de lege, cu respectarea drepturilor altor persoane", ce decurg din Constituție, precum și din tratatele și convențiile la care România este parte.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că neluarea, de către statele semnatare ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a măsurilor pozitive necesare apărării reale a drepturilor garantate de convenție, constituie o încălcare a angajamentelor asumate prin semnarea acesteia (cauza Barbera împotriva Spaniei). Măsurile pozitive se concretizează în măsuri legislative, administrative și de orice altă natură, necesare salvgardării drepturilor omului.

Libertatea de exprimare consacrată de art. 30 din Legea fundamentală trebuie exercitată, de asemenea, în limitele stabilite de lege. Potrivit art. 53 din Constituție, exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns în situațiile expres prevăzute în alin. (1), cu condiția existenței necesității, într-o societate democratică, a restrângerii pe criterii nediscriminatorii și cu respectarea proporționalității cu situația care a determinat-o.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în mai multe hotărâri (Handyside împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Lingens împotriva Austriei) că restrângerea adusă libertății de exprimare este în concordanță cu dispozițiile convenției dacă este prevăzută de lege, este îndreptată spre apărarea unui scop legitim, dintre cele prevăzute la art. 10, și este necesară într-o societate democratică.

Prin urmare, Guvernul apreciază că sunt întrunite toate elementele prevăzute de art. 53 din Constituție și de art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece restrângerea este prevăzută de lege într-o manieră clară și accesibilă, iar măsura se impune pentru apărarea securității naționale, a ordinii ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor. Or, securitatea națională, ordinea și morala publică sunt valori a căror existență și dezvoltare depind de asigurarea bunei înțelegeri între cetățeni, indiferent de rasă sau naționalitate.

În ceea ce privește celelalte dispoziții constituționale, invocate în sprijinul excepției, Guvernul consideră că nu au legătură cu obiectul cauzei.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, dispusă de către instanța de judecată, rezultă că nu au fost indicate temeiurile constituționale invocate în susținerea excepției și, pe cale de consecință, ar fi aplicabile dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora sesizările adresate Curții Constituționale trebuie făcute în formă scrisă și motivate.

În subsidiar, Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 317 din Codul penal nu contravin nici unui text din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 317 din Codul penal, care are următorul conținut: "Propaganda naționalist-șovină, ațâțarea urii de rasă sau naționale, dacă fapta nu constituie infracțiunea prevăzută în art. 166, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, ale art. 4 alin. (2) referitoare la egalitatea între cetățeni, ale art. 8 alin. (1) referitoare la pluralismul politic, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților, ale art. 20 referitoare la "Tratatele internaționale privind drepturile omului", ale art. 29 alin. (1) și (2) referitoare la libertatea gândirii și opiniilor și garantarea lor în spiritul toleranței și respectului reciproc, ale art. 30 alin. (1)-(4) referitoare la inviolabilitatea libertății de exprimare, ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul de a avea acces la orice informație de interes public, ale art. 33 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea accesului la cultură în condițiile legii, ale art. 40 alin. (1) referitoare la dreptul cetățenilor de a se asocia liber și ale art. 124 alin. (1) și (2) referitoare la înfăptuirea justiției, precum și ale art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 317 din Codul penal, care incriminează propaganda naționalist-șovină și ațâțarea urii de rasă sau de naționalitate, nu contravin Constituției și nici textelor internaționale invocate, deoarece nici unul dintre aceste texte nu legitimează săvârșirea unor asemenea fapte.

Curtea Constituțională nu poate primi susținerea autorului excepției, în sensul că prin dispoziția legală atacată se restrâng drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi dreptul la asociere, dreptul la informație, libertatea conștiinței sau libertatea de exprimare, dat fiind că exercitarea acestor drepturi și libertăți nu implică intoleranța națională sau rasială, adică negarea drepturilor și libertăților altor persoane pe criterii de apartenență națională ori rasială.

Libertatea, ca principiu fundamental al statului de drept, este temelia tuturor principiilor morale și presupune elaborarea unor asemenea norme de drept care să garanteze tuturor persoanelor să se manifeste potrivit propriilor opțiuni în relațiile cu ceilalți membri ai colectivității. Tocmai de aceea, exercitarea unei propagande naționalist-șovine reprezintă, în esență, o manifestare abuzivă a drepturilor și libertăților de mai sus.

Curtea Constituțională nu poate primi nici susținerea că prin incriminarea propagandei naționalist-șovine și a ațâțării urii de rasă sau de naționalitate se lezează principiile constitutive și funcționale ale statului român și unicitatea poporului ori principiile pluralismului politic și egalității în drepturi, căci faptele incriminate prin dispoziția atacată sunt străine literei și spiritului normelor care consacră principiile amintite.

Dimpotrivă, tolerarea unor asemenea fapte ar contraveni tuturor dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției, precum și convențiilor internaționale la care România este parte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Vasile Molnar în Dosarul nr. 1.221/2004 al Curții de Apel Alba-Iulia - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2004.