Strategia din 24 noiembrie 2004

1. INTRODUCERE

1.1. Premise

Rata relativ crescută a criminalității reprezintă o amenințare gravă împotriva democrației, siguranței publice, ordinii de drept și capacității instituționale în România. Drepturile și libertățile fundamentale sunt puse în pericol de fiecare dată când un cetățean devine victimă a criminalității.

Criminalitatea generează teamă în rândul populației, slăbește încrederea acesteia în autorități și în capacitatea lor de a se implica activ în dezvoltarea economică a statului.

Având în vedere aceste premise, o strategie de prevenire a criminalității se impune în mod firesc ca o prioritate națională.

1.2. Principii:

1.2.1. principiul legalității - supremația normei de drept în desfășurarea activității de prevenire a criminalității;

1.2.2. respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

1.2.3. principiul echidistanței - imparțialitatea organelor statale în prevenirea criminalității, tratament nediscriminatoriu pentru victimă și infractor, proporționalitatea intervenției;

1.2.4. principiul responsabilității în exercitarea actului de autoritate - angajament, deontologie profesională, îndeplinirea sarcinilor, acceptarea și suportarea consecințelor;

1.2.5. principiul cooperării și utilității sociale;

1.2.6. principiul priorității măsurilor preventive;

1.2.7. principiul descentralizării;

1.2.8. principiul transparenței și apropierii de comunitate.

1.3. Concept

Prevenirea criminalității reprezintă ansamblul de măsuri noncoercitive destinate să reducă sau să contribuie la reducerea criminalității și a sentimentului de insecuritate a cetățenilor atât cantitativ, cât și calitativ fie prin reacția socială față de activitatea criminală, fie prin politicile și intervențiile create pentru a reduce potențialul infracțional și cauzele infracțiunii. Aceasta include activitatea Guvernului, a instituțiilor competente, a organelor judiciare a autorităților locale, a asociațiilor specializate, a sectorului privat și voluntar, a cercetătorilor și a sectorului public sprijinit de media.

Patru factori determinanți stau la baza activității infracționale: un făptuitor suficient de motivat, o țintă adecvată, o conjunctură favorabilă și absența unei împrejurări care să prevină sau să împiedice săvârșirea faptei. Efectul activității de prevenire îl reprezintă eliminarea unuia dintre cei patru factori, împiedicând astfel comiterea infracțiunii.

2. OBIECTIVE

2.1. Obiective generale:

1. reducerea fenomenului și a ratei criminalității;

2. creșterea gradului de siguranță publică;

3. reducerea riscului de victimizare;

4. reabilitarea și reinserția socială a infractorilor;

2.2. Obiective specifice:

2.2.1. identificarea factorilor de risc, a cauzelor și circumstanțelor favorizante ale săvârșirii infracțiunilor;

2.2.2. conștientizarea asupra pericolului criminalității;

2.2.3. dezvoltarea de programe și politici legislative în scopul diminuării criminalității și în vederea realizării obiectivelor stabilite;

2.2.4. compatibilizarea instituțională și funcțională cu structurile europene.

3. ACȚIUNI SPECIFICE

3.1. Prevenirea primară

Prevenirea primară are drept scop împiedicarea comiterii infracțiunilor, cu accent pe aspectele ambientale și sociale.

Prevenirea primară constă în:

I. 3.1.1. Reducerea premiselor care favorizează în mod direct și indirect criminalitatea face mai dificilă și mai riscantă săvârșirea de infracțiuni și descurajează infractorii să comită fapte penale.

Aceasta implică măsuri adecvate de scădere a numărului potențialelor victime și a oportunităților de comitere a faptelor și impune prezența unor agenți care să asigure o prevenire reală și eficientă a criminalității, eliminând astfel trei dintre factorii esențiali de favorizare a comportamentului antisocial.

Acțiuni de realizare:

1. introducerea și promovarea unor cerințe minime de securitate pentru sediile rezidențiale și spații comerciale

instituție responsabilă: consiliile locale și județene, mediul de afaceri

termen: semestrul I 2005;

2. îmbunătățirea sistemului de iluminare publică;

instituție responsabilă: consiliile locale

termen: semestrul I 2005;

3. amplificarea activităților de intervenție a organelor de ordine

instituție responsabilă: Ministerul Administrației și Internelor, Autoritatea Națională de Control

termen: permanent;

4. utilizarea mijloacelor video de supraveghere în spațiile cu risc criminogen (spații publice, mijloace de transport în comun)

instituție responsabilă: Ministerul Administrației și Internelor, Autoritatea Națională de Control

termen: permanent;

5. implicarea pe bază de voluntariat a cetățenilor în activitatea de supraveghere a zonelor cu o rată sporită a criminalității

instituție responsabilă: Ministerul Administrației și Internelor, organizații neguvernamentale

termen: permanent.

II. 3.1.2. Reducerea factorilor sociali care favorizează criminalitatea implică adoptarea măsurilor care să genereze schimbarea atitudinii publice față de fapta antisocială și făptuitor, prin adoptarea unei poziții active de opoziție față de acestea.

Acțiuni de realizare:

1. campanii și programe educaționale de prevenire pentru categoriile sociale cu risc criminogen sporit și de victimizare;

instituție responsabilă: Ministerul Educației și Cercetării, Agenția Națională Antidrog, organizații neguvernamentale, mass-media

termen: permanent;

2. stimularea coeziunii sociale, încurajarea cetățenilor să sesizeze comiterea de infracțiuni organelor abilitate

instituție responsabilă: Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Public, Parchetul Național Anticorupție, Ministerul Administrației și Internelor, Avocatul Poporului, organizații neguvernamentale, mass-media

termen: permanent;

3. reducerea ratei șomajului

instituție responsabilă: Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei

termen: permanent;

4. programe de asistență familială

instituție responsabilă: Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei

termen: permanent.

3.2. Prevenirea secundară

Are drept scop acționarea cu prioritate asupra potențialilor infractori și a potențialelor victime, urmărindu-se schimbarea comportamentului social al indivizilor cu tendințe deviaționiste evidente.

Acțiuni de realizare:

1. derularea de programe de asistență pentru părinți

instituție responsabilă: Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul Educației și Cercetării

termen: permanent;

2. derularea de programe de asistență a minorilor cu probleme

instituție responsabilă: Ministerul Sănătății, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei

termen: permanent;

3. derularea de programe care să încurajeze victimele repetate ale infracțiunilor să își consolideze măsurile de protecție a vieții personale și proprietății

instituție responsabilă: Ministerul Administrației și Internelor

termen: permanent;

4. includerea obligatorie în cadrul orelor de consiliere și orientare a elementelor de studiu necesare în vederea prevenirii criminalității

instituție responsabilă: Ministerul Educației și Cercetării

termen: semestrul I 2005.

3.3. Prevenirea terțiară

Are drept scop acționarea cu prioritate asupra persoanelor care au comis deja fapte penale, urmărindu-se descurajarea săvârșirii de infracțiuni în mod repetat.

Acțiuni de realizare:

1. implementarea unor programe adecvate de reabilitare a persoanelor condamnate;

instituție responsabilă: Ministerul Justiției, Ministerul Administrației și Internelor

termen: semestrele I și II 2005;

2. derularea unor programe de educație în mediul penitenciar

instituție responsabilă: Ministerul Justiției

termen: semestrele I și II 2005;

3. derularea unor programe integrate de reinserție socioeconomică a foștilor infractori

instituție responsabilă: Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul Justiției

termen: semestrele I și II 2005;

4. campanii de conștientizare a publicului, menite să asigure reinserția socială a condamnaților

instituție responsabilă: organizații neguvernamentale, mass-media

termen: permanent.

4. CADRUL STRATEGIC ȘI METODOLOGIA DE LUCRU

Strategia națională de prevenire a criminalității pe perioada 2005-2007, stabilind obiectivele și liniile generale de acțiune ale activității de prevenire la nivel național, include strategii și programe sectoriale la nivelul următoarelor instituții:

- Ministerul Administrației și Internelor

- Ministerul Justiției

- Ministerul Educației și Cercetării

- Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei

- Ministerul Sănătății

- Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor

- Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației

- Autoritatea Națională de Control

- Avocatul Poporului

- Agenția Națională Antidrog

- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Parchetul Național Anticorupție

- Oficiul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor

- Serviciul Român de Informații

- Consiliul Național de Prevenire a Criminalității.

Metodologia de lucru în cadrul Strategiei Naționale de prevenire a criminalității pe perioada 2005-2007 implică:

● conlucrarea interinstituțională la nivel național, regional, local;

● coordonarea politicilor administrative și judiciare prin intermediul Consiliului Național de Prevenire a Criminalității;

● sincronizarea rețelei justiției penale (colaborare efectivă și coordonată între parchet, poliție și alte organe de investigare fără atribuții judiciare);

● consultarea permanentă și implementarea măsurilor preventive împreună cu parteneri din societatea civilă (organizații neguvernamentale în acordarea de asistență victimelor, mediul de afaceri în prevenirea criminalității economico-financiare, unități de învățământ, în realizarea unui mediu sigur pentru elevi etc.);

● transparența măsurilor și a modului de implementare.

5. DOMENII PRIORITARE ALE ACTUALEI STRATEGII:

- criminalitatea economico-financiară;

- prevenirea criminalității informatice;

- prevenirea traficului de ființe umane;

- prevenirea violenței în familie;

- prevenirea delincvenței juvenile;

- prevenirea victimizării;

- prevenirea criminalității urbane.

6. MECANISME DE EVALUARE

6.1. Evaluări interne - efectuate pe plan național prin rapoarte periodice de progres, întocmite de fiecare autoritate publică în domeniul specific de activitate, pe baza datelor statistice, indicatorilor cantitativi și calitativi, sistemelor proprii de testare și apreciere a capacității instituționale.

6.2. Evaluări independente - efectuate de către organisme guvernamentale și neguvernamentale naționale, internaționale și regionale.