Decizia nr. 429/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ovidiu Adamescu în Dosarul nr. 568/2004 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece inexistența unei căi de atac împotriva hotărârii de declinare a competenței nu contravine dispozițiilor constituționale și nici celor din documentele internaționale invocate de autor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 568/2004, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Ovidiu Adamescu prin apărător Teodor Niță, în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe penale pronunțate de Judecătoria Constanța, prin care aceasta și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textul legal criticat îngrădește dreptul la apărare și accesul liber la justiție, deoarece nu prevede nici o cale de atac împotriva unei sentințe vătămătoare dată în primă instanță, deși, potrivit dispozițiilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice parte are dreptul la un recurs efectiv. De asemenea, consideră că art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală creează inegalitate între cetățeni, prin aceea că în caz de respingere a declinării de competență partea nemulțumită poate contesta pe calea recursului, o dată cu fondul, și încheierea prin care instanța s-a recunoscut competentă, pe când în caz de admitere a declinării de competență partea nu mai are nici o cale de atac împotriva hotărârii.

Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală contravin principiului egalității în drepturi, deoarece există diferențe de reglementare între normele procesual civile și cele procesual penale referitoare la hotărârea de declinare de competență a instanței de judecată. Astfel, în timp ce în materie penală o astfel de hotărâre nu este supusă nici unei căi de atac, în materie civilă hotărârea de declinare a competenței poate fi, potrivit art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, atacată pe calea recursului.

În opinia instanței, este evident că textul legal criticat îngrădește liberul acces la justiție, dat fiind că, împotriva hotărârii de declinare a competenței, partea ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate nu se poate adresa justiției pentru recunoașterea și respectarea drepturilor sale sau pentru restabilirea situației de legalitate. În plus, potrivit art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană ale cărei drepturi sau libertăți au fost încălcate are dreptul la un recurs efectiv, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Instanța apreciază că textul legal contestat nu contravine principiului fundamental al dreptului la apărare și nici art. 53 din Constituție.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile procedural penale criticate potrivit cărora hotărârile de declinare a competenței nu sunt supuse apelului sau recursului nu contravin prevederilor art. 126 și art. 129 din Legea fundamentală, care atribuie exclusiv legiuitorului stabilirea competenței, a procedurii de judecată și a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Nu este îngrădit nici exercițiul dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, întrucât, pe parcursul procesului penal, sunt asigurate toate drepturile persoanei de a se apăra împotriva învinuirilor ce i se aduc, de a dovedi nevinovăția sa și de a avea posibilitatea de a fi asistată de un avocat.

Textul de lege supus controlului Curții Constituționale nu restrânge exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți. Prevederile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil sau dreptului la un recurs efectiv, deoarece conceptul de proces echitabil nu implică în mod necesar existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești și nici exercitarea acestor căi de atac de către toate părțile din proces.

Avocatul Poporului arată că legiuitorul are dreptul exclusiv de a institui regula potrivit căreia hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului, în considerarea faptului că, prin aceasta, instanța nu se pronunță asupra fondului, iar exercitarea unor căi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a dosarului, cu consecința diminuării rolului preventiv și educativ al procesului penal. Eventualele erori pe care le-ar conține hotărârea de declinare a competenței pot fi îndreptate de către instanța de control judiciar cu ocazia exercitării căilor de atac împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei.

Textul legal criticat nu contravine dreptului părților de a fi apărate în tot cursul procesului penal, iar dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, care are următorul conținut: "Hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la liberul acces la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, precum și dispozițiile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că instituția declinării de competență desemnează obligația stabilită prin lege pentru organul judiciar învestit cu soluționarea cauzei de a trimite cauza organului judiciar competent ori de câte ori constată că instrumentarea acesteia nu intră în atribuțiile sale. Declinarea de competență nu are caracterul unei judecăți - pentru că în cadrul acestei proceduri nu se soluționează fondul cauzei -, ci al unui incident în administrarea justiției, inerent bunei funcționări a sistemului judiciar.

Ținând seama de natura instituției, ca și de imperativul celerității procesului penal, nu se poate reține, așa cum fără temei susține autorul excepției, că textul de lege prin care se dispune că hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului este de natură să încalce sau să restrângă dreptul la apărare al părților.

Atât inculpatul, cât și celelalte părți își pot exercita dreptul la apărare și celelalte drepturi procesuale în fața instanței competente, precum și dreptul de a ataca prin mijloacele prevăzute de lege hotărârea prin care această instanță va soluționa cauza.

În ce privește susținerea referitoare la încălcarea liberului acces la justiție, nici aceasta nu poate fi primită, căci accesul la justiție înseamnă accesul la instanțele de judecată înzestrate cu competența și cu procedurile stabilite prin lege, iar pe de altă parte este impropriu să se afirme lipsa de acces la justiție chiar în cadrul desfășurării unui proces judiciar.

Curtea Constituțională a reținut, în mod constant, că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Or, critica avansată de autor sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 16 din Constituție nu poate fi primită, deoarece prevederile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală se aplică în mod egal tuturor părților din proces, fără a face nici o diferențiere în cadrul acestei categorii.

Prin urmare, nefiind încălcate nici unul dintre drepturile și libertățile fundamentale, nu se poate susține că s-ar aduce atingere dreptului la un recurs efectiv prevăzut de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu atât mai mult cu cât dreptul intern oferă părții interesate suficiente garanții pentru repararea posibilelor încălcări ale drepturilor procesuale.

Dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ovidiu Adamescu în Dosarul nr. 568/2004 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2004.