Decizia nr. 436/2004
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, art. 282 alin. 1 și art. 299 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Dana Titian - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I punctele 5, 7 și 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 251/Ap/C/2004 al Curții de Apel Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul Dragoș Călin, consilier juridic, cu delegație la dosar, constatându-se lipsa Societății Comerciale "Viromet" - S.A. Victoria, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, întrucât consideră că textele legale criticate, care în redactarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003
stabilesc competența instanțelor de apel și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aduc atingere dispozițiilor constituționale privind dreptul părților la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Deși prin
de aprobare a ordonanței criticate, prevederile ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate, au fost modificate, noile dispoziții au păstrat în principiu soluția legislativă anterioară, așa încât, criticile de neconstituționalitate formulate subzistă. De asemenea, mai consideră că excepția de neconstituționalitate ar trebui admisă și pe considerentul că legiuitorul nu putea reglementa printr-o ordonanță de urgență dispoziții referitoare la competența instanțelor judecătorești.
Partea Societatea Comercială "Viromet" - S.A. Victoria a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită judecata în lipsă și respingerea excepției invocate, ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în domeniul legilor organice este posibilă reglementarea și prin ordonanțe de urgență, conform dispozițiilor constituționale ale art. 115, astfel că sub acest aspect excepția este neîntemeiată. Mai arată că dispozițiile legale criticate au fost modificate prin
și, potrivit acestor modificări curțile de apel nu mai sunt instanțe care soluționează doar apelurile, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai soluționează numai recursuri. Așadar, sub acest aspect pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 251/Ap/C/2004, Curtea de Apel Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. I punctele 5, 7 și 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă.
Excepția a fost ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unui apel declarat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul Brașov în materie comercială.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate prin care se instituie obligativitatea soluționării apelului numai de către Curtea de Apel, precum și obligativitatea soluționării recursului numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție, se aduce atingere dreptului părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece se creează o supraaglomerare a acestor instanțe, cu consecința prelungirii excesive a termenelor de soluționare a cererilor formulate de părțile interesate.
În sfârșit, mai consideră autorul excepției că, potrivit textului constituțional invocat, legea este singurul act normativ care poate conține dispoziții referitoare la competența și procedura de judecată a instanțelor judecătorești. Or, în cazul de față prevederile legale criticate au fost instituite pe calea unei ordonanțe de urgență a Guvernului, ordonanță care, în esență, afectează drepturile constituționale.
Curtea de Apel Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:
Reformarea sistemului judiciar în materie procedural civilă, prin stabilirea instanțelor de control și a limitelor în care acestea sunt competente de a soluționa căile de atac, nu reprezintă o știrbire a drepturilor părților de a obține o judecată asupra problemelor litigioase într-un termen rezonabil. Acest termen nu poate fi apreciat în abstract prin generalizarea eficienței sistemului judiciar în ansamblu. O eventuală constatare a depășirii criteriului de rezonabilitate într-un caz concret nu poate duce la concluzia că organizarea sistemului judiciar este neconstituțională pe acest motiv.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție legiuitorul are libertatea de a statua în domeniul competenței instanțelor judecătorești și al procedurii de judecată, inclusiv pe calea ordonanțelor de urgență, ce pot fi adoptate, conform art. 115 alin. (5) din Legea fundamentală, și în domeniul legilor organice.
Așa fiind, dispozițiile legale criticate au avut în vedere "repartizarea competenței materiale de primă instanță în materie civilă și comercială la nivel de judecătorii și tribunale, reconsiderarea rolului curților de apel ca instanțe care să judece apelurile și judecarea recursurilor de către Curtea Supremă de Justiție, ca instanță care să asigure aplicarea unitară a legii".
Guvernul mai arată că, potrivit
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 , textele în discuție au fost amendate în parte, în sensul degrevării instanței supreme de soluționarea unui număr însemnat de recursuri prin menținerea competenței excepționale a tribunalului de a soluționa apelul și recursul în cazurile anume prevăzute de lege, coborând în mod corespunzător competența de soluționare a recursurilor la nivelul curților de apel, "cu mențiunea că aceste modificări urmăresc, în același timp să conducă la reducerea duratei termenelor de soluționare a căilor de atac".
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:
Din examinarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I punctele 5, 7 și 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003
rezultă că, ulterior ridicării excepției în fața instanței de judecată (25 mai 2004), textele legale criticate au fost modificate și completate prin
pentru aprobarea ordonanței de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, păstrând în principiu soluția legislativă din redactarea inițială.
Astfel, stabilirea prin dispozițiile legale criticate a unor reguli privind competența materială a instanțelor judecătorești nu contravine dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece nu opresc părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, un proces echitabil.
De asemenea, textele legale criticate instituie reguli de competență a instanțelor judecătorești, situație care este în deplin acord cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2).
Dispozițiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispozițiile
art. I punctele 5, 7 și 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, prin care se modifică și se completează art. 3, art. 282 alin. 1 și art. 299 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.
Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile legale criticate au fost modificate și completate prin
art. I punctele 2, 3 și 5 din Legea nr. 195/2004
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, precum și prin
art. I punctul 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004. Potrivit acestor modificări, art. 3, art. 282 alin. 1 și art. 299 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, care formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate și cu privire la care Curtea urmează să se pronunțe prin prezenta decizie, au următorul conținut:
- Art. 3 din Codul de procedură civilă: "Curțile de apel judecă:
1. în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale;
2. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță, dacă prin lege nu se prevede altfel; (modificare introdusă prin
art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 );
2^1. ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege; (introdus prin
art. I pct. 2 din Legea nr. 195/2004
și modificat prin
art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 );
3. în orice alte materii date prin lege în competența lor."
- Art. 282 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Hotărârile date în primă instanță de judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel." (modificare adusă prin
art. I pct. 3 din Legea nr. 195/2004 ).
- Art. 299 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă: "Recursul se soluționează de către Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă prin lege nu se prevede altfel. (modificat prin
art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004 ).
În situațiile în care, potrivit dispozițiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești sunt supune numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză sau, după caz, de competența instanței expres prevăzute de lege." (introdus prin
art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004 ).
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 126 alin. (2) referitoare la competența instanțelor judecătorești, precum și ale art. 115 alin. (6) privind limitarea domeniilor de reglementare prin ordonanțe de urgență.
Reglementarea care formează obiectul excepției de neconstituționalitate se înscrie în rândul măsurilor de perfecționare a procedurii civile, în cadrul reformei sistemului judiciar.
Dispozițiile legale atacate au fost substanțial completate și modificate prin
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003
și, ulterior, prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 , completările și modificările aduse răspunzând în bună măsură criticilor formulate prin excepția de neconstituționalitate.
Astfel, prin introducerea în ordonanță, la art. I, după pct. 7, a pct. 7^1, cuprinzând modificarea art. 282^1 din Codul de procedură civilă, în sensul exceptării de la posibilitatea atacării cu apel a unui număr important de categorii de hotărâri judecătorești, rămâne fără suport critica privind prelungirea excesivă a termenelor de soluționare a cauzelor de competența curților de apel.
De asemenea, prin reformularea art. I pct. 8 din ordonanță, în sensul scoaterii din competența Înaltei Curți de Casație și Justiție a recursurilor împotriva hotărârilor pentru care legea prevede numai această cale ordinară de atac, nu-și mai găsește temeiul în critica privind aglomerarea acestei instanțe, cu consecința posibilelor dificultăți în aplicarea principiilor privind echitatea procesului civil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Curtea constată, de asemenea, că potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are libertatea de a stabili competența instanțelor de judecată și normele de procedură judiciară, cu condiția implicită de a nu contraveni altor norme și principii constituționale. Or, dispozițiile legale atacate, prin care s-a stabilit competența instanțelor în judecarea căilor de atac, nu contravin normelor și principiilor consacrate prin Constituția României.
Curtea nu poate primi nici susținerea autorului excepției privind încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, conform cărora "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică" dat fiind că reglementarea criticată prin excepția de neconstituționalitate nu privește vreunul dintre domeniile nominalizate în textul de referință din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele Legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, art. 282 alin. 1 și art. 299 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 251/Ap/C/2004 al Curții de Apel Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2004.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.