Decizia nr. 439/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 și 12 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Federalcoop Constanța în Dosarul nr. 1.083/2004 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, reprezentantul legal cu delegație la dosar, constatându-se lipsa părții Nicolae Chivu, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, deoarece prevederile legale criticate încalcă principiul egalității în drepturi având în vedere că, spre deosebire de cauzele în care judecătorul este sesizat prin rechizitoriu, în situația prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală judecătorul trebuie să se pronunțe într-un termen de 20 de zile, care este insuficient pentru studierea dosarului și, pe cale de consecință, pentru pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece, potrivit procedurii instituite de art. 278^1 din Codul de procedură penală, situația persoanelor implicate în aceste cauze nu este identică cu cea a inculpaților trimiși în judecată prin rechizitoriu. În primul caz judecătorul verifică legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere în judecată însă nu se poate spune același lucru despre scopul pe care îl urmărește instanța de judecată învestită printr-un act de inculpare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.083/2004, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 și 12 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Federalcoop Constanța în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe penale pronunțată de Judecătoria Constanța, prin care s-a respins plângerea formulată de aceeași parte împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale față de numitul Chivu Nicolae, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 182 din Legea nr. 109/1996

privind organizarea și funcționarea cooperativei de consum și a cooperativei de credit.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 278^1 alin. 10 și 12 încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece instanța este obligată să se pronunțe asupra plângerii formulate în termen de 20 de zile. Acest termen este însă foarte scurt și nu permite tuturor persoanelor cercetate să beneficieze de toate garanțiile procesual penale la fel ca inculpații trimiși în judecată prin rechizitoriu. Se creează astfel o vădită inegalitate între cele două categorii de persoane, cu atât mai mult cu cât se creează premisele unei soluții netemeinice, deoarece instanța de judecată nu poate, înlăuntrul celor 20 de zile, să examineze sub toate aspectele (așa cum o face în situația în care este sesizată prin rechizitoriu) un dosar care conține mai multe volume.

De asemenea, hotărârea pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată numai cu recurs, în timp ce ceilalți făptuitori au la dispoziție și calea de atac a apelului pentru soluțiile pronunțate de instanțe de judecată sesizate prin rechizitoriu.

Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, dar pentru alte considerente decât cele invocate de autorul excepției.

Astfel, dispozițiile privind obligația instanței de a rezolva în cel mult 20 de zile plângerile împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată sunt în contradicție cu prevederile art. 16 din Constituție, deoarece acest interval scurt de timp nu permite ca părțile implicate să-și exercite dreptul la apărare sau să fie citați, așa cum procedează părțile din cauzele care se judecă conform procedurii obișnuite. Prin urmare, în interiorul acestui termen, părțile care nu au suficiente mijloace materiale la dispoziția imediată nu au posibilitatea să apeleze la o apărare calificată. Și procedura de citare este afectată de termenul de 20 de zile, întrucât deseori părțile domiciliază în alte localități, iar instanța nu are la dispoziție decât termene foarte scurte pentru a amâna cauza în situația neîndeplinirii legale a procedurii de citare.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cu respectarea celorlalte norme constituționale. Prin instituirea unui termen privind soluționarea plângerilor la care se referă art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, nu se creează o discriminare față de inculpații trimiși în judecată prin rechizitoriu, având în vedere că aceste două instituții au o natură juridică diferită.

Astfel, plângerea reglementată de art. 278^1 din Codul de procedură penală are ca scop declanșarea unui control asupra rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, pe când rechizitoriul declanșează o judecată în fond a cauzei penale care se desfășoară, de regulă, în limitele stabilite prin actul de inculpare și în conformitate cu prevederile titlului II din cod referitoare la judecată.

Așadar, neexistând identitate între cele două instituții juridice, reglementarea acestora în mod diferit este pe deplin justificată, în temeiul art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea unui termen de soluționare a plângerilor formulate împotriva soluțiilor de netrimitere pronunțate de procuror se aplică fără discriminări și privilegii tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică. De asemenea, prevederile legale criticate nu conțin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi înscrise în art. 4 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 10 și 12 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Plângerea în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată [...]

Hotărârea instanței pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate. [...]

Instanța este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice, de îndată și motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin dispozițiile legale criticate s-a prevăzut posibilitatea atacării rezoluțiilor sau ordonanțelor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe calea sesizării instanței de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Fiind vorba de dispoziții de procedură judiciară, pe care legiuitorul are competența să le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, excepția ridicată în cauză nu ar putea fi admisă decât în cazul în care aceste dispoziții ar contraveni normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală.

Susținerea autorului excepției în sensul că dispozițiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi este nefondată, deoarece nu implică un tratament juridic diferențiat față de persoane aflate în aceeași situație juridică.

În ce privește alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, stabilirea unei singure căi de atac împotriva hotărârii pronunțate de instanță potrivit alin. 8 lit. a) și b) din același text de lege nu poate fi caracterizată ca o discriminare în raport cu părțile din alte categorii de procese, tocmai pentru că situațiile juridice sunt diferite, iar pe de altă parte, Constituția nu prevede obligativitatea reglementării în toate cazurile a două căi de atac.

Termenul de 20 de zile stabilit prin art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală pentru soluționarea plângerii împotriva rezoluției sau a ordonanței de netrimitere în judecată urmărește, în mod explicit, asigurarea celerității procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de natură să încalce prevederile constituționale invocate. Ținând seama de natura cauzelor reglementate prin dispozițiile legale atacate, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, nu se poate pune problema inegalității de tratament în ce privește exercitarea dreptului la apărare al părților din procesele în care instanțele sunt învestite cu judecarea unei fapte penale, în care judecătorii sunt chemați să stabilească existența infracțiunii, vinovăția și răspunderea juridică a persoanelor trimise în judecată. Situațiile juridice nefiind identice, diferența de tratament juridic se justifică. Părțile implicate în cauzele reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală au posibilitatea să se apere, fără nici o discriminare, prin mijloacele și limitele cerute de natura acestor cauze.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 și 12 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Federalcoop Constanța în Dosarul nr. 1.083/2004 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2004.