Decizia nr. 540/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273, 278 și 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elena Corsei în Dosarul nr. 6.505/2004 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal răspunde avocat Arcadie Anastasescu, pentru autoarea excepției. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, avocatul autoarei excepției arată că textele de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât se creează un tratament inegal între procuror și învinuit sau inculpat datorită lipsei unui termen legal privind redeschiderea urmăririi penale. Se mai arată că, în absența unei reglementări care să prevadă posibilitatea persoanei interesate de a ataca în fața instanței ordonanța prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, se încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție. În concluzie, se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate așa cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul legal criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 6.505/2004, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273, 278 și 278^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Elena Corsei în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea plângerii formulate de aceasta împotriva Ordonanței nr. 628/II/6/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 273, 278 și 278^1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituționale ale art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, precum și celor ale art. 21, privind accesul liber la justiție. În acest sens, autoarea excepției arată că dispozițiile art. 273 din Codul de procedură penală creează un tratament inegal între procuror și învinuit sau inculpat datorită lipsei unui termen legal privind redeschiderea urmăririi penale. De asemenea, autoarea excepției arată că dispozițiile art. 278 și ale art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, venind în contradicție cu prevederile art. 21 din Constituție, întrucât nu prevăd posibilitatea persoanei interesate de a ataca în fața instanței ordonanța prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, această măsură având un caracter absolut, nefiind supusă vreunei verificări de legalitate și oportunitate.

Judecătoria Timișoara arată că dispozițiile art. 273 din Codul de procedură penală nu contravin în nici un fel art. 16 din Constituție. Totodată, se arată că prevederile art. 278 și ale art. 278^1 nu pot fi considerate neconstituționale pe motiv că nu ar permite contestarea în instanță a soluției de redeschidere a urmăririi penale de către o persoană ale cărei interese legitime ar fi vătămate de o asemenea soluție, atâta timp cât persoana interesată a contestat o asemenea soluție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, redeschiderea urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art. 273 din Codul de procedură penală, nu se dispune în modalități diferite, pe baza unor criterii discriminatorii, iar pe de altă parte, învinuitul sau inculpatul, în ipoteza în care se va dispune trimiterea sa în judecată, are asigurat accesul la justiție prin trecerea în faza a doua a procesului penal, faza cercetării judecătorești, iar în situația în care s-ar dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale ori clasarea, dispozițiile art. 278 și ale art. 278^1 din Codul de procedură penală asigură posibilitatea persoanei vătămate, precum și a oricărei alte persoane ale cărei interese legitime au fost vătămate, de a formula o plângere împotriva soluției procurorului.

Avocatul Poporului apreciază că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate față de dispozițiile art. 16 din Constituție, întrucât prevederile art. 273 din Codul de procedură penală nu conțin privilegii sau discriminări. Mai arată că prevederile art. 278 și ale art. 278^1 din Codul de procedură penală nu contravin art. 21 din Legea fundamentală, deoarece accesul la justiție nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 273, 278 și 278^1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 273 (Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi): "Redeschiderea urmăririi penale în cazul în care s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau scoaterea de sub urmărire.

Redeschiderea urmăririi penale are loc, de asemenea, când instanța de judecată, potrivit art. 278^1 a admis plângerea împotriva ordonanței sau, după caz, a rezoluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de clasare și a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. În cazul în care instanța, potrivit art. 278^1, a admis plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta poate reveni asupra neînceperii urmăririi și dispune începerea urmăririi în condițiile prevăzute de lege.

În cazurile prevăzute în alin. 1 și 1^1, dacă se consideră pe baza datelor din dosar că se justifică luarea unei măsuri preventive, procurorul procedează potrivit art. 233 sau 236, care se aplică în mod corespunzător. În ordonanța prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale, se face mențiune cu privire la luarea acestor măsuri.

Redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanță.";

- Art. 278 (Plângerea contra actelor procurorului): "Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

În cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la înștiințarea persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 și art. 249 alin. 2.

Dispozițiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător.";

- Art. 278^1 (Plângerea în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată): "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet instanței în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum și persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedică soluționarea cauzei. Când instanța consideră că este absolut necesară prezența persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii prezența procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanța dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi și apoi procurorului.

Instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Instanța pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, menționând soluția din rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispozițiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței, ca primă instanță, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea instanței pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

În situația prevăzută în alin. 8 lit. a) persoana în privința căreia instanța, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Instanța este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice, de îndată și motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Referitor la susținerea autoarei excepției conform căreia dispozițiile art. 273 din Codul de procedură penală creează un tratament inegal între procuror și învinuit sau inculpat datorită lipsei unui termen legal privind redeschiderea urmăririi penale, încălcându-se astfel dispozițiile constituționale ale art. 16, se constată că aceasta nu poate fi reținută.

Astfel, pe de o parte, prevederile art. 273 din Codul de procedură penală nu aduc nici o atingere principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece sensul art. 16 alin. (1) din Constituție este garantarea egalității în drepturi între cetățeni în fața legii și a autorităților publice, iar nu între cetățeni și autoritățile publice. Or, procurorul care dispune reluarea urmăririi penale, în condițiile art. 273 din Codul de procedură penală, acționează în calitate de reprezentant al unei autorități publice, și anume Ministerul Public.

Pe de altă parte, stabilirea unui termen de felul celui sugerat de către autoarea excepției este lipsită de temei atâta timp cât redeschiderea urmăririi penale în cazul în care, ca în speță, s-a dispus scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestei măsuri ori atunci când a dispărut împrejurarea pe care se întemeia scoaterea de sub urmărire, ipotezele legale care pot surveni oricând înainte de prescripția răspunderii penale și fac necesară redeschiderea urmăririi. Existența unui termen maxim înlăuntrul căruia poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale reiese din dispozițiile art. 270 alin. 2, coroborate cu cele ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedură penală, iar înainte de împlinirea acestui termen organele judiciare sunt obligate să îndeplinească actele necesare desfășurării procesului penal în concordanță cu prevederile art. 1-4 din Codul de procedură penală privind scopul procesului penal, principiul legalității, principiul oficialității, principiul aflării adevărului și principiul rolului activ al organelor de urmărire penală și al instanțelor de judecată. În baza acestor principii fundamentale ale procesului penal și atâta timp cât nu există impedimente legale privind punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acesteia în continuare, organele judiciare au obligația să îndeplinească din oficiu actele necesare desfășurării procesului penal în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, potrivit vinovăției acesteia.

Nu pot fi reținute nici susținerile autoarei excepției privind contrarietatea dispozițiilor art. 278 și ale art. 278^1 din Codul de procedură penală cu cele ale art. 21 din Legea fundamentală pe motiv că acestea nu reglementează posibilitatea persoanei interesate de a ataca în fața instanței ordonanța prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Sub acest aspect se observă că autoarea excepției solicită, în realitate, completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea la instanțele judecătorești nu doar a rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, ci și a altor acte sau măsuri ale procurorului, precum, în speța de față, ordonanța prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, ceea ce este contrar atât dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în conformitate cu care în exercitarea controlului, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederea supusă controlului", cât și prevederilor constituționale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

Totodată, nu se poate reține susținerea potrivit căreia ordonanța prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale ar avea un caracter absolut, nefiind supusă vreunei verificări de legalitate și oportunitate, deoarece învinuitul sau inculpatul, în situația în care se dispune trimiterea sa în judecată, are asigurat accesul la justiție prin posibilitatea de a invoca în fața instanței de judecată toate neregularitățile săvârșite în cursul urmăririi penale sau în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale ori clasarea are posibilitatea formulării unei plângeri în fața instanței împotriva rezoluției sau a ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273, 278 și 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elena Corsei în Dosarul nr. 6.505/2004 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2004.