Decizia nr. 521/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 54 din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Răcoritoare Bucovina" - S.R.L. din Rădăuți în Dosarul nr. 584/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal este prezent Consiliul Concurenței, prin domnul Andrei Pufulescu, lipsind autorul excepției și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente solicită respingerea excepției, arătând că, în speță, judecarea cauzei nu depinde de soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect

art. 54 din Legea nr. 21/1996 , întrucât legea conferă instanței de judecată puterea de a verifica legalitatea deciziilor Consiliului Concurenței. Fiind vorba de o practică anticoncurențială, judecarea cauzei privește dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. f), care califică drept anticoncurențiale actele și faptele unui agent economic. Prin urmare, prin art. 54 legiuitorul a legitimat Consiliul Concurenței să constate, nu să dispună nulitatea absolută a unor convenții prohibite de această lege. În susținere depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că aspectele sesizate de autorul excepției privesc aplicarea legii, care excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 584/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 54 din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Răcoritoare Bucovina" - S.R.L. din Rădăuți.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 54 din Legea nr. 21/1996

contravin prevederilor art. 44 și 45 din Constituție. În opinia autorului excepției, folosirea în textul de lege criticat a sintagmei "raportându-se la o practică anticoncurențială" "creează în realitate posibilitatea Consiliului Concurenței de a constata nulitatea, nu numai a convențiilor anticoncurențiale, ci și a eventualelor acte juridice licite cu caracter comercial încheiate între persoanele fizice și juridice".

Instanța de judecată apreciază ca neîntemeiată excepția ridicată, arătând că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 44 și 45 din Constituție.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră excepția ca neîntemeiată. Apreciază că aceste dispoziții nu contravin prevederilor art. 44 din Constituție, deoarece, așa cum se prevede în teza a doua a alin. (1) din acest articol "Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". În acest sens, se arată că dispozițiile legale criticate stabilesc limitele dreptului de proprietate, atunci când se încheie acte de natură comercială sau civilă cu încălcarea prevederilor

art. 5 și 6 din Legea nr. 21/1996 , având drept scop combaterea concurenței neloiale. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 45 din Constituție, se precizează că acest text constituțional garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică și exercitarea acestuia nu oricum, ci în condițiile legii, lege adoptată în considerarea prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că textul criticat este constituțional. Astfel, arată că acesta nu contravine prevederilor art. 44 din Constituție, deoarece dreptul de proprietate al agenților economici este garantat de Constituție, în limitele și cu conținutul stabilite de lege. De asemenea, se consideră că textul legal criticat este expresia principiului constituțional al garantării accesului liber al persoanei la o activitate economică, liberei inițiative și exercitării acestora pe baze concurențiale, în condițiile

Legii nr. 21/1996 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 54 din Legea concurenței nr. 21/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, care au următorul conținut:

- Art. 54: "Sunt nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice angajamente, convenții sau clauze contractuale raportându-se la o practică anticoncurențială prohibită prin art. 5 și 6 din prezenta lege."

În motivarea excepției ridicate autorul acesteia invocă încălcarea art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, potrivit căruia "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

De asemenea, este invocată încălcarea art. 45 din Constituție, care prevede că "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

În accepțiunea dată de legiuitor prin

art. 2 din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale, constituie concurență neloială "orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii". Ulterior, prin

Legea nr. 21/1996 , respectiv art. 5 și 6, au fost prevăzute în mod expres și limitativ activitățile agenților economici care constituie practici anticoncurențiale.

Textul de lege criticat face parte dintr-un ansamblu de norme, instituite prin această lege, având drept scop, potrivit art. 1, "[...] protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal", și care se aplică conform art. 2, "[...] actelor și faptelor care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței". Aceste elemente conferă

Legii nr. 21/1996

valențele unei reglementări cu caracter fundamental pentru formarea și dezvoltarea economiei de piață în România. În vederea realizării acestor scopuri a fost înființat Consiliul Concurenței, ale cărui atribuții sunt explicit definite de lege.

Autorul excepției susține, în esență, că, prin utilizarea în textul art. 54 a sintagmei "raportându-se la o practică anticoncurențială", Consiliul Concurenței poate lua măsuri "discreționare" nu numai împotriva agenților economici ale căror angajamente, convenții sau clauze contractuale privesc practici anticoncurențiale, așa cum sunt ele reglementate de art. 5 și 6 din lege, ci și împotriva agenților economici care nu desfășoară astfel de activități. În opinia sa, în acest fel se încalcă prevederile art. 44 și 45 din Constituție.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție, Curtea observă că acest text este cuprins în titlul II al Legii fundamentale, intitulat "Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățeanului". În speță, autorul excepției este o persoană juridică. De aceea, în examinarea criticilor de neconstituționalitate privind încălcarea art. 44 trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Într-o economie de piață, guvernată de regulile concurenței, ale liberului acces la activitatea economică și ale liberei inițiative, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a), "statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție".

Or, libertatea comerțului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică la care agenții economici trebuie să se conformeze și, în consecință, legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulilor stabilite.

Prin instituirea sancțiunii nulității actelor referitoare la o practică anticoncurențială interzisă de

art. 5 și 6 din Legea nr. 21/1996 , nu se aduce vreo atingere valorilor apărate de Constituție, ci, dimpotrivă, se descurajează comportamentul contrar normelor adoptate în activitatea economică și financiară și se asigură mediul necesar desfășurării acestora.

Curtea constată că aceste prevederi sunt în concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Activitatea agenților economici, care implică și exercitarea dreptului de proprietate, trebuie să se desfășoare în limitele stabilite de lege, atunci când aceștia încheie acte de natură comercială concretizate în angajamente, convenții sau clauze contractuale.

În ce măsură organul competent a constatat corect că actele sau faptele agentului economic, considerate a fi practici anticoncurențiale, sunt cele prevăzute de lege aceasta constituie o problemă de aplicare a legii, de competența instanței de judecată. Astfel, potrivit alin. (1) și (7) ale art. 7 din legea criticată, dacă prin măsurile luate și prin sancțiunile aplicate de Consiliul Concurenței nu se obține restabilirea situației și prevenirea repetării abuzului, acesta, pentru motive de afectare gravă a unui interes public major, poate cere Curții de Apel București să dispună, prin hotărârile pe care le ia, măsurile adecvate pentru lichidarea poziției dominante pe piață a agentului economic aflat într-una din situațiile prevăzute de

art. 5 și 6 din Legea nr. 21/1996 . Împotriva sentinței Curții de Apel București, atât Consiliul Concurenței, cât și agenții economici supuși măsurilor dispuse de instanță pot introduce recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 54 din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Răcoritoare Bucovina" - S.R.L. din Rădăuți în Dosarul nr. 584/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2004.