Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 537/2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

prezumat în vigoare

Data actului
7 decembrie 2004
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 74 din 21 ianuarie 2005
Citat de
1 act
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 8.958 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Garda Financiară Maramureș în Dosarul nr. 2.423/2004 al Tribunalului Maramureș - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile legale criticate sunt în concordanță cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.423/2004, Tribunalul Maramureș - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Garda Financiară Maramureș într-un litigiu având ca obiect judecarea recursului împotriva unei sentințe prin care a fost soluționată plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției autorul acesteia susține că prevederile

art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor contravin textului constituțional al art. 15, întrucât textul criticat "nu conține nici o dispoziție cu privire la executarea sancțiunii aplicate o dată cu constatarea contravenției", ceea ce înseamnă că "o dată aplicată sancțiunea, înainte de apariția Constituției, modificată, aceasta trebuie executată nemaiexistând temei legal pentru anularea acesteia, chiar dacă o lege nouă nu mai sancționează fapta".

Tribunalul Maramureș - Secția comercială consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată, "în măsura în care sintagma «nu se mai sancționează» nu include și executarea sancțiunii și se limitează numai la aplicarea ei". Se arată că dispozițiile legale în vigoare înainte de adoptarea

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

"erau mai complete decât cele actuale", prevăzând că "sancțiunea aplicată și neexecutată până la această dată nu se mai execută", iar cum textul

art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu conține prevederi asemănătoare contravine principiului consacrat de art. 15 din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că prevederile criticate "instituie, în materia faptelor ce constituie contravenții, o soluție similară celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile". Totodată, se apreciază că textul constituțional al art. 15 nu este încălcat atât timp cât dispozițiile criticate "fac referire la nesancționarea faptelor ce nu mai sunt calificate drept contravenții, fără a se face distincție dacă această nesancționare privește aplicarea sau executarea sancțiunii".

În punctul de vedere comunicat, Guvernul mai arată că în condițiile în care dispozițiile criticate "nu conțin dispoziții exprese cu privire la sancțiunea aplicată, dar rămasă neexecutată, poate fi apreciază ca o lacună a legii, iar analizarea și eventuala completare a dispozițiilor legale în cauză revin legiuitorului".

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că "textul criticat instituie o soluție similară celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile", ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție. Se apreciază că susținerea conform căreia textul în cauză nu cuprinde nici o prevedere referitoare la sancțiunea aplicată, dar rămasă neexecutată, în condițiile în care, ulterior, fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea respectivă nu mai este considerată contravenție, "reprezintă o problemă de interpretare și de aplicare a legii de către instanțele de judecată". În acest sens se invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 245 din 17 septembrie 2002.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Patea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:

- Art. 12: "(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.

(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia."

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este art. 15. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, autorul acesteia se referă exclusiv la principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, care are următorul cuprins:

"(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că, în esență, autorul acesteia apreciază că dispozițiile criticate încalcă principiul legii contravenționale mai favorabile, consacrat de art. 15 din Constituție, întrucât nu conțin nici o dispoziție cu privire la executarea sancțiunii aplicate o dată cu constatarea contravenției în condițiile în care, ulterior, fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea nu mai este considerată contravenție.

Curtea constată că între dispoziția legală criticată și textul constituțional invocat nu există incompatibilitate. În realitate, autorul excepției nu ridică o problemă de constituționalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competența instanței de judecată, eventual, de completare a acesteia, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Garda Financiară Maramureș în Dosarul nr. 2.423/2004 al Tribunalului Maramureș - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2004.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.