Decizia nr. 13/1996

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata următoarele:

Tribunalul Mehedinti, prin Încheierea din 8 decembrie 1995, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 223/1974 , invocată de reclamanții apelanti Stern Arie și Stern Tipora în Dosarul nr. 1.768/1995.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile decretului sus-menționat, în baza cărora au fost trecute în proprietatea statului imobilele proprietatea persoanelor plecate legal în străinătate, în mod definitiv, încalcă flagrant Constituția României, precum și Declarația universala a drepturilor omului, care garantează acest drept. Se menționează, totodată, ca dreptul de proprietate este un drept natural, individual, permanent, transmisibil și inegal, reglementat de art. 475 și 480 din Codul civil, iar protecția lui a existat și în constitutiile anterioare.

În opinia exprimată, tribunalul apreciază ca excepția este nefondata, deoarece

Decretul nr. 223/1974

fiind un act normativ adoptat anterior Constituției poate fi apreciat, inclusiv sub aspectul constituționalității, numai în funcție de regimul constituțional existent în perioada respectiva, potrivit regulii tempus regit actum, asa încât Constituția din anul 1991 nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, întrucît ar insemna sa retroactiveze, ceea ce este contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. În speta, imobilul revendicat de reclamanți a trecut în proprietatea statului anterior intrării în vigoare a Constituției și abrogării

Decretului nr. 223/1974 .

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate sub aspectul constituționalității, raportate la prevederile Constituției, precum și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Decretul nr. 223/1974

a fost expres abrogat prin

Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989

al Consiliului Frontului Salvării Naționale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 31 decembrie 1989, iar dispozițiile sale au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, asa cum rezultă din Decizia Curții Constituționale nr. 14 din 10 martie 1993, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 18 mai 1993.

În motivarea deciziei s-a reținut, în esenta, ca

Decretul nr. 223/1974

fiind abrogat, intervenția Curții în aprecierea constituționalității sale nu mai este posibila, cu atât mai mult cu cît, constituind un act normativ anterior Constituției, aceasta ar reprezenta o încălcare a principiului neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. În același sens este și practica jurisdicțională ulterioară a Curții care, prin deciziile nr. 15/1993, nr. 46/1993 și nr. 31/1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96/1993, nr. 283/1993 și nr. 177/1994, a statuat că nu pot face obiectul controlului de constituționalitate decît legile și ordonanțele în vigoare.

Considerentele din deciziile sus-citate, inclusiv soluția pronunțată, își mențin valabilitatea și în cauza de fața, deoarece nu a intervenit nici un element nou care să le infirme sau să facă necesară reconsiderarea lor.

Fața de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a

Decretului nr. 223/1974 , invocată de reclamanții apelanti Stern Arie și Stern Tipora în Dosarul nr. 1.768/1995 al Tribunalului Mehedinti.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 8 februarie 1996.