Legea nr. 30/1968

Articolul 1

Pe data intrării în vigoare a codului penal al Republicii Socialiste România din 21 iunie 1968 se abroga:

- codul penal din 18 martie 1936;

- codul justiției militare din 20 martie 1937;

- legile penale speciale și dispozițiile penale din legi speciale, contrare prevederilor Codului penal, precum și dispozițiile penale din hotărîri ale Consiliului de Miniștri.

Articolul 2

În aplicarea art. 13 din Codul penal, în ceea ce privește pedepsele privative de libertate, se tine seama de limitele speciale și nu de denumirea acestor pedepse din legea penală anterioară. Denumirile de "munca silnica", "temnita grea", "detențiune" și "închisoare corecțională" sînt înlocuite cu denumirea de "închisoare".

Articolul 3

Cînd printr-o hotărîre rămasă definitivă anterior intrării în vigoare a Codului penal a fost pronunțată pedeapsa cu moartea și condamnarea nu a fost executată, aceasta pedeapsa se înlocuiește cu pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani. Înlocuirea are loc și atunci cînd pedeapsa cu moartea a fost comutată în pedeapsa privativă de libertate pe viața.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazurile în care condamnarea la moarte s-a pronunțat pentru o infracțiune sancționată de noul Cod penal cu moartea alternativ cu pedeapsa închisorii.

Cînd printr-o hotărîre rămasă definitivă anterior intrării în vigoare a Codului penal s-a pronunțat pedeapsa privativă de libertate pe viața și executarea nu a început sau este în curs, aceasta pedeapsa se înlocuiește cu pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani, din care se scad 2/5 din ceea ce condamnatul a executat efectiv.

Pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani, prevăzută în alineatele precedente, se socotește de la data intrării în vigoare a Codului penal.

Articolul 4

Cînd printr-o hotărîre rămasă definitivă anterior intrării în vigoare a Codului penal a fost pronunțată pedeapsa privativă, de libertate pe timp mărginit, pentru o infracțiune contra securității statului, contra avutului obștesc, ori o infracțiune de omor sau o infracțiune contra păcii și omenirii, ori o infracțiune prin care s-a adus o paguba importanța economiei naționale, dispozițiile art. 14 alin. 1 din Codul penal se aplică numai dacă instanța judecătorească, ținînd seama de infracțiunea săvîrșită, de persoana condamnatului și de conduita acestuia după pronunțarea hotărîrii sau în timpul executării pedepsei, apreciază ca este cazul ca acele dispoziții să fie aplicate.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică și cu privire la recidivisti, oricare ar fi infracțiunea pentru care au fost condamnați.

Prevederile art. 14 alineatul ultim din Codul penal se aplică și condamnărilor arătate în alineatele precedente, executate la data intrării în vigoare a acestui cod.

Articolul 5

Dispozițiile

Decretului nr. 421 din 24 septembrie 1955

continua să se aplice pedepselor pronunțate pe baza legilor nr. 312 din 24 aprilie 1945, nr. 291 din 18 august 1947 și nr. 207 din 20 august 1948, care au rămas să fie executate sau urmează a fi executate. Prevederile art. 3 se aplică în mod corespunzător.

Dispozițiile

Decretului nr. 330 din 23 mai 1966

privind înlocuirea executării unor pedepse privative de libertate rămîn în vigoare.

Articolul 6

Pedepsele principale pronunțate anterior se executa în regimul prevăzut de noul Cod penal și de legea privind executarea pedepselor.

Cînd pedeapsa amenzii a fost transformata într-o pedeapsă privativă de libertate și se găsește în curs de executare la data intrării în vigoare a Codului penal, executarea acestei pedepse încetează, iar pedeapsa amenzii se considera executată.