Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 45/1996

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969

prezumat în vigoare

Data actului: 24 aprilie 1996
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 129 din 21 iunie 1996
Citat de: 4 acte
Citează: 4 acte
Structură: 2 articole · 8.396 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Interpretează 1

Legea nr. 10/1972 25 noiembrie 1972 (prevederi anume) CODUL MUNCII

Pune în aplicare 1

Legea nr. 10/1972 25 noiembrie 1972 (prevederi anume) CODUL MUNCII

Are ca temei 2

Legea nr. 10/1972 25 noiembrie 1972 CODUL MUNCII
Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Mihai Constantinescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat fără citarea părților, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, examinînd excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969

privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor socialiste, modificată prin

Legea nr. 54/1994 , constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 1996, Judecătoria Birlad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969 , invocată de pirita Societatea Comercială "Rulmenti" - S.A. Birlad în Dosarul nr. 7/1996.

Deși autoarea excepției, Societatea Comercială "Rulmenti" - S.A. Birlad, nu a indicat textul constituțional ce se pretinde a fi încălcat de dispozițiile

art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969 , din cuprinsul motivarii excepției ridicate rezultă ca sunt vizate prevederile art. 23 alin. (8) din Constituție, în sensul cărora: "Până la rămînerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată".

Judecătoria Birlad, exprimindu-și opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciază ca prezumția de vinovăție a gestionarilor, instituită prin dispozițiile

art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969 , "vizează o răspundere specială, care nu contravine principiului general al răspunderii materiale consacrat de art. 102 din Codul muncii". Textul art. 23 alin. (8) din Constituție, care instituie prezumția de nevinovatie, privește răspunderea penală, diferita de răspunderea materială.

În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

Camera Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate a

art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969

trebuie respinsă, întrucît "nu rezultă, în mod expres, prin ce sunt neconstituționale" dispozițiile legale menționate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepția de neconstituționalitate ca nefondata, deoarece "în speta nu se pune problema neconstitutionalitatii

art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969 , textele neprevăzând o prezumție de vinovăție, ci numai de aplicare corecta a legii, renuntindu-se la practica anterioară anului 1989, când aceste texte se interpretau izolat de prevederile art. 178 din Codul muncii".

Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, precum și dispozițiile

art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969 , modificată prin

Legea nr. 54/1994 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.

În sensul

art. 24 din Legea nr. 22/1969 , "angajații răspund material, potrivit Codului muncii și prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni", în sensul art. 25 din aceeași lege, "gestionarul răspunde integral față de agentul economic, autoritatea sau instituția publică pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa".

Articolul 24

din Legea nr. 22/1969

instituie în sarcina gestionarilor, încadrați în baza unui contract de muncă, o răspundere materială pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte care nu constituie infracțiuni. Răspunderea privește daunele directe produse în legătură cu munca lor, în cadrul unității unde lucrează.

Articolul 25

alin. 1 din Legea nr. 22/1969

prevede o răspundere integrală pentru pagubele pe care gestionarul le-a cauzat în gestiunea sa.

Prin coroborarea prevederilor

art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969

rezultă ca - astfel cum au precizat autorul excepției de neconstituționalitate și instanța - se pune în discuție constituționalitatea instituirii prezumției relative de culpa în sarcina gestionarului.

Chiar dacă s-ar admite ca

art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969

instituie în sarcina gestionarilor, încadrați în baza unui contract de muncă, o prezumție relativă de culpa pentru daunele directe produse în legătură cu munca lor de gestionare în cadrul unității unde lucrează, nu s-ar putea spune ca instituirea unei asemenea prezumții contravine prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituție. Art. 23 alin. (8) din Constituție consacra într-adevăr prezumția de nevinovatie, dar exclusiv pentru ipoteza răspunderii penale. Aceasta concluzie rezultă nu numai din termenii reglementării constituționale, facindu-se referire explicita la "hotărârea judecătorească de condamnare", dar și din economia reglementărilor, prevederile art. 23 alin. (8) fiind înscrise în cuprinsul dispozițiilor cu privire la "libertatea individuală". Asa fiind, prevederile art. 23 alin. (8) din Constituție nu pot fi considerate un obstacol pentru instituirea prin lege a unei prezumții de vinovăție în alte ipoteze de răspundere juridică decît cea penală. De altfel, legea civilă instituie prezumția de culpa în unele situații. (De exemplu, în temeiul art. 1.073, art. 1.075, art. 1.082, art. 1.083 din Codul civilă, în cazul obligațiilor civile de rezultat, cupla debitorului este prezumată).

Prevederile

art. 25 din Legea nr. 22/1969

nu vizează elementul subiectiv al răspunderii materiale, ci cuprinderea acestei forme specifice de răspundere juridică, integralitatea ei pentru pagubele cauzate în gestiune. Rămân asadar în discuție prevederile

art. 24 din Legea nr. 22/1969 , modificată prin

Legea nr. 54/1994 . Dar nici prevederile

art. 24 din Legea nr. 22/1969

nu instituie ele însele o prezumție relativă de culpa în sarcina gestionarului.

Este adevărat ca, în practica judiciară, prin interpretarea prevederilor

art. 24 din Legea nr. 22/1969 , s-a ajuns la concluzia ca, în cazul lipsurilor cantitative în gestiune, cupla gestionarului se prezuma.

Aceasta practica a fost consacrată prin Decizia de îndrumare nr. 1 din 16 februarie 1976 a Plenului Tribunalului Suprem. Prezumția relativă de cupla în sarcina gestionarului nu este deci o prezumție "prevăzută de lege"; ea este o "prezumție simpla", creație a practicii judiciare, devenind, în procesul aplicării normelor având ca obiect răspunderea materială, o "prezumție constanta". Prin urmare, nu suntem în prezenta unei excepții "legale" de la principiul consacrat de art. 178 din Codul muncii, potrivit căruia în orice litigii de muncă dovada temeiniciei și legalității dispoziției sau măsurii luate de unitate este în sarcina acesteia. Nu suntem în prezenta unei asemenea excepții, întrucît nu este de conceput în lipsa unui text expres de lege să se deroge pe cale de interpretare de la dispozițiile art. 178 din Codul muncii.

Nefiind în prezenta unui text legal prin care să se fi instituit prezumția relativă de culpa în sarcina gestionarului, text care să fie raportat la prevederile constituționale, Curtea Constituțională nu poate să hotărască asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta fiind lipsită de obiect. Dacă și în ce măsura instanța investită cu soluționarea litigiului de muncă va urma sau nu practica de până acum cu privire la prezumția relativă de vinovăție a gestionarului este o problemă ce aparține în exclusivitate competentei acesteia, nu însă o problemă de constituționalitate.

Fața de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969 , modificată prin

Legea nr. 54/1994 , invocată de Societatea Comercială "Rulmenti" - S.A. Birlad în Dosarul nr. 7/1996 al Judecătoriei Birlad.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 24 aprilie 1996.

PREȘEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.