Legea nr. 40/1968

EXPUNERE DE MOTIVE

Legea alăturată are drept obiect aprobarea

Decretului nr. 970/1968

pentru modificarea unor articole din

Legea nr. 27/1966

privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 132 din 23 octombrie 1968.

Legea nr. 27/1966

privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară a adus modificări importante în regimul pensiilor, avînd la baza principii noi atît în ceea ce privește condițiile cerute pentru deschiderea dreptului de pensie, cît și normele referitoare la calcularea acesteia.

Aplicarea acestei legi a scos însă în evidenta faptul ca sistemul de stabilire a pensiei, cu toate adaosurile, conducea la o diferența prea mica între salariu și pensie. Drept consecința, un număr important de cadre cu buna pregătire și calificare, cu experienta îndelungată, utile producției, capabile încă sa munceasca, părăsesc activitatea prin pensionare, nefiind interesate să-și continue munca.

Pentru evitarea fenomenului arătat și a consecințelor acestuia a apărut necesitatea stabilirii unui mai just raport între nivelul salariilor și cel al pensiilor, care se va realiza prin următoarele măsuri:

1. Desființarea sporului de continuitate, cointeresarea materială a angajaților în vederea stabilitatii lor realizindu-se în sistemul îmbunătățit de salarizare prin acordarea unui spor pentru vechime neîntreruptă în aceeași unitate.

2. Reducerea de la 1% la 0,5% a procentului suplimentar ce se acordă pentru fiecare an de vechime peste vechimea minima necesară obținerii pensiei integrale pentru limita de vîrsta.

3. Limitarea numai la pensionării de invaliditate de gradul I a posibilității de a obține cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta.

4. Reglementarea pe noi baze a principiului reciprocității între asigurările sociale de stat și sectorul cooperației agricole de producție, astfel ca cei care au lucrat în unele perioade ca angajați, iar în altele ca membri ai cooperativelor agricole de producție, vor primi pensie de la ambele sectoare, corespunzător cu timpul lucrat în fiecare din ele, bineînțeles dacă îndeplinesc condițiile cerute de lege.

5. Interzicerea, pentru pensionari, de a opta pentru ajutor social, pornind de la principiul ca acest ajutor se acordă numai celor ce nu au dreptul la o pensie.

Pe lîngă măsurile arătate mai sus, aplicarea legii pensiilor a mai relevat necesitatea unor completări și precizări și anume:

- limitarea la o singură dată a posibilității acordate pensionarilor pentru limita de vîrsta de a cere adăugarea timpului lucrat după pensionare, în afară pensiilor de invaliditate unde adăugarea urmează să se poată face ori de cîte ori pensionarul realizează o vechime de cel puțin un an;

- introducerea, printre cazurile care determina suspendarea plății pensiei, și a cazului exercitării unei profesii sau meserii pe cont propriu, pentru a aplica pensionarilor din această categorie același regim ca cel reglementat pentru cei ce se încadrează în organizațiile socialiste;

- abrogarea prevederilor art. 14 din legea pensiilor, prin care s-a stabilit reducerea pensiei pentru cei care au avut întreruperi în munca.

În sensul celor de mai sus s-a adoptat

Decretul nr. 970/1968 .

Deoarece normele cuprinse în acest decret au putere de lege, ele au fost supuse spre dezbatere și adoptare Marii Adunări Naționale, în conformitate cu art. 64 pct. 2 din Constituție.

Marea Adunare Naționala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.