Decizia nr. 51/1996

-------------

Ioan Deleanu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Tribunalul Gorj, Secția civilă, prin Încheierea din 10 iulie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 2.315/1995, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 și 5 din Legea nr. 32/1991

privind impozitul pe salarii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 29 iunie 1993, invocată de apelantul Dobrota Dumitru.

Întrucît încheierea respectiva nu îndeplinea cerințele prevăzute de art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, necuprinzând opinia instanței cu privire la excepție, actul de sesizare a fost restituit în vederea completării, fixindu-se termenul de 29 septembrie 1995 pentru restituirea lui. Deși s-au făcut numeroase reveniri, încheierea împreună cu dosarul au fost restituite Curții Constituționale numai la data de 19 aprilie 1996.

În opinia exprimată, instanța considera ca "toate sursele de venit, conform Constituției, trebuie impozitate potrivit legilor în vigoare, iar hotărârile sindicatelor și cele din contractul colectiv de muncă sunt contrare Constituției, întrucît prin acestea se consfințesc drepturi care nu trebuie impozitate, ceea ce este contrar Constituției".

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate sub aspectul constituționalității raportate la prevederile Constituției, precum și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Judecătoria Tirgu Jiu, prin Sentinta civilă nr. 1.365 din 16 februarie 1995, a respins contestația formulată de Dobrota Dumitru împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 114 din 5 decembrie 1994 prin care conducerea Grupului de ateliere petrol Tirgu Jiu i-a imputat suma de 36.438 lei, reprezentind impozitul asupra ajutorului de Pasti și ajutorului de vestimentatie, primite în anul 1993.

Împotriva acestei sentințe Dobrota Dumitru a declarat apel prin care solicită, în final "înaintarea dosarului la Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra constituționalității

art. 2 și 5 din Legea nr. 32/1991 ", precizînd ca "motivele neconstitutionalitatii vor fi depuse ulterior".

Se constata ca la data soluționării litigiului în fața Curții Constituționale este în vigoare

Legea nr. 32/1991

în forma modificată și republicată în temeiul art. II din Ordonanța Guvernului nr. 17 din 4 august 1995 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 26 ianuarie 1996. Întrucît prin republicare s-a dat o noua numerotare articolelor, rezultă ca excepția de neconstituționalitate privește art. 2 și 6 din legea sus-menționată asupra cărora Curtea urmează a se pronunța.

Din examinarea motivelor formulate în susținerea excepției, se retine ca acestea nu vizează neconstituționalitatea prevederilor criticate, ci interpretarea acestora în sensul că ajutoarele primite nu sunt supuse impozitării. Mai mult, autorul excepției de neconstituționalitate susține ca "aceste ajutoare au caracter de protecție socială și au fost acordate în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) și ale art. 134 alin. (2) din Constituția României". Or, excepția de neconstituționalitate presupune, prin definiție, o situație conflictuala între o norma legală și o norma constituțională, ceea ce nu este cazul în speta de fața. De menționat ca interpretarea taxelor criticate sub aspectul constituționalității face chiar obiectul litigiului, iar Curtea Constituțională nu se poate substitui instanței competente cu soluționarea acestuia. De principiu, nu intră în atribuțiile Curții Constituționale cenzurarea interpretării date de către instanțele judecătorești unei dispoziții legale, controlul realizindu-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege. O asemenea ingerinta a Curții în activitatea de judecată ar fi neconstitutionala, întrucît este contrară prevederilor art. 125 din Constituție, potrivit cărora justiția se înfăptuiește de Curtea Suprema de Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea se pronunța asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe, dar nu și asupra interpretării date de instanța judecătorească, interpretare care reprezintă un act de aplicare a legii, de competența exclusiva a acesteia. Asa fiind, se constată că excepția este vadit nefondata și urmează a fi respinsă. De altfel, aceasta soluție se impune, fiind constant consacrată în practica jurisdicțională a Curții Constituționale, asa cum rezultă din deciziile nr. 51/1993, nr. 64, nr. 73 și nr. 123/1994, precum și nr. 58/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, nr. 177 din 12 iulie 1994, nr. 14 din 25 ianuarie 1995 și nr. 267 din 17 noiembrie 1995.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și

art. 6 din Legea nr. 32/1991 , în forma modificată și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 26 ianuarie 1996, invocată de apelantul Dobrota Dumitru în Dosarul nr. 2.315/1995 al Tribunalului Gorj, Secția civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 30 aprilie 1996.