Decizia nr. 72/1996
referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Deleanu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:
Prin Încheierea din 30 aprilie 1996, pronunțată de Judecătoria sectorului agricol Ilfov în Dosarul nr. 6.216/1994, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Nicoleanu Gabriela.
În susținerea excepției se arata ca art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă contravine dispozițiilor art. 23 alin. (8) din Constituție.
Exprimindu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este vadit nefondata, "dispozițiile art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă neconstituindu-se într-o sancțiune aplicată unei persoane a carei vinovăție nu a fost constatată printr-o hotărâre irevocabilă și care se afla sub beneficiul prezumției de nevinovatie și nici într-o modalitate de limitare a libertății individuale". Se mai susține ca "prin suspendarea judecații, instanța nu s-a dezinvestit de soluționarea pricinii, ci a oprit temporar cursul acesteia, întrucît elucidarea eventualelor aspecte penale ale împrejurărilor în care a avut loc desfacerea contractului de muncă al contestatoarei poate avea o inriurire decisiva asupra hotărârii ce urmează a se pronunța în cauza".
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:
Deși este vorba de un act normativ anterior Constituției, Curtea este competența să se pronunțe asupra excepției în temeiul art. 26 alin. (3) teza I din Legea nr. 47/1992, deoarece pe baza lui s-au stabilit raporturi juridice după intrarea în vigoare a Constituției din 1991.
Potrivit art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă, instanța poate suspenda judecata "când se ivesc indiciile unei infracțiuni, a carei constatare ar avea o inriurire hotaritoare asupra hotărârii ce urmează să se dea".
Neconstituționalitatea acestor dispoziții are în vedere încălcarea prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituție, care stabilesc ca "Până la rămînerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată".
Suspendarea judecații reprezintă un incident în cursul desfășurării acesteia, constind în oprirea vremelnică a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor. Art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă reglementează un caz de suspendare facultativă a judecații, anume când se ivesc indiciile unei infracțiuni a carei constatare ar avea o inriurire hotaritoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. Textul evoca ipoteza când acțiunea civilă este sau devine dependenta de soluția ce s-ar da în acțiunea penală. Temporizarea rezolvarii acțiunii civile până la soluționarea irevocabilă a celei penale sau, altfel exprimind aceeași idee, întâietatea rezolvarii acțiunii penale este neîndoielnic justificată și consacrată ca atare și de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedură penală, din moment ce, cum precizează art. 244 pct. 2 în fine, constatarea infracțiunii "ar avea o inriurire hotaritoare asupra hotărârii ce urmează să se dea". În același sens, nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat, în fața instanței civile, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savirsit-o și a vinovatiei acesteia. Asupra oportunității suspendării, în ipoteza prevăzută la art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă, apreciază instanța, norma în discuție având un caracter permisiv. În temeiul art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecații se poate face apel sau, după caz, recurs.
Prevederile art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă nu au nici o incidența cu dispozițiile art. 23 alin. (8) din Constituție, care consacra prezumția relativă de nevinovatie. Din chiar cuprinsul art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă rezultă ca suspendarea judecații civile nu implica vinovăția părții în legătură cu care s-au ivit "indiciile unei infracțiuni". Scopul suspendării îl constituie tocmai verificarea existenței sau a inexistentei infracțiunii cu privire la care instanța are unele "indicii".
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 25 și 26 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Nicoleanu Gabriela, cu domiciliul în București, str. Racari nr. 10, bloc 41, sc. 1, et. 8, ap. 51, sectorul 3, în Dosarul nr. 6.216/1994 al Judecătoriei sectorului agricol Ilfov.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din 28 mai 1996.
*) Definitivă prin nerecurare
Costica Bulai - președinte
PREȘEDINTE, prof.univ.dr. Costica Bulai Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.