Decizia nr. 99/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 113/1999

pentru modificarea și completarea unor acte normative în baza

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 61/1998 , precum și ale art. I pct. 28 din aceasta, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bere Nova" - S.A. din Brăila în Dosarul nr. 5.448/2001 al Tribunalului Brăila - Secția comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază ca adoptarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 113/1999

este justificată de existenta unui caz excepțional, astfel că nu sunt incalcate prevederile art. 114 alin. (4) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2001, pronunțată în Dosarul nr. 5.448/2000, Tribunalul Brăila - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 113/1999

pentru modificarea și completarea unor acte normative în baza

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 61/1998 , precum și ale art. I pct. 28 din aceasta. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Bere Nova" - S.A. din Brăila într-o cauza având ca obiect contestația la executare silită a unor creanțe bugetare datorate bugetului de stat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca aceasta ordonanța a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituție, întrucât intervenția Guvernului pe calea ordonanței de urgenta se justifica atunci când interesul public este lezat de caracterul anormal și exclusiv al cazurilor excepționale care "impun adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public", or, adoptarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 113/1999

nu este determinata de existenta unui caz excepțional. Mai mult, încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituție consta și în aceea ca nici până în prezent ordonanța criticata nu a devenit lege, deși, potrivit textului constituțional menționat, "ordonanța de urgență trebuie aprobată imediat de Parlament." Asa fiind, se considera ca nici modificarea prevederilor

art. 82 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bancare, în sensul că executarea silită încetează de la "data primirii răspunsului la cerere", nu era impusa de "lezarea unui interes public și urgenta adoptării de soluții imediate."

Tribunalul Brăila - Secția comercială, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, întrucât "faptul ca ordonanța a fost sau nu a fost aprobată ulterior printr-o lege nu este de natura sa afecteze conținutul acesteia". De asemenea, se considera ca modificarea prin ordonanța a datei la care încetează executarea silită nu încalcă nici o norma constituțională.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată urmează să fie respinsă. În acest sens se arata ca modificarea prin ordonanța criticata a dispozițiilor

art. 82 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bancare "interesează reglementarea executării silite a creanțelor bugetare, reglementare procedurala care, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, este de resortul legii ordinare". Pe de altă parte se mai arata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 113/1999

a intrat în vigoare de la data depunerii spre aprobare la Parlament, astfel ca aspectul "aplicabilitatii dispozițiilor ei", care formează obiectul criticii de neconstituționalitate, este irelevant.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 113/1999

pentru modificarea și completarea unor acte normative în baza

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 61/1998 , precum și ale art. I pct. 28 din aceasta, potrivit căruia: "[...] Pentru creanțele bugetare pentru care s-au aprobat cereri de înlesniri la plata începând cu data comunicării aprobării, executarea silită nu va fi pornită sau nu va fi continuată, după caz."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile de lege criticate încalcă art. 114 alin. (4) din Constituție, care prevede: "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata următoarele:

I. Dispozițiile

art. 82 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, astfel cum au fost introduse prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 113/1999 , au fost modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 43/2001

pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

și au devenit alin. 4 al art. 82 din ordonanța, având un conținut identic cu textul de lege criticat de către autorul excepției de neconstituționalitate, și anume: "Începând cu data comunicării aprobării, pentru creanțele bugetare pentru care s-au aprobat înlesniri la plata executarea silită nu se pornește sau nu se continua, după caz." Asa fiind, potrivit celor statuate prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în sensul că aceasta se pronunța asupra constituționalității prevederii legale, în noua redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării, Curtea este competența să soluționeze excepția ridicată.

II. În esenta critica de neconstituționalitate privind dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 113/1999

și implicit a dispozițiilor

art. 82 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare consta în aceea ca adoptarea lor nu a fost impusa de "evitarea unei grave atingeri aduse interesului public" și, în consecința, acestea sunt contrare prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituție.

Curtea constata ca aceasta sustinere urmează să fie înlăturată, deoarece executarea creanțelor bugetare este prin natura ei o problemă de interes public, care impune luarea unor măsuri urgente pentru finanțarea obiectivelor bugetare și care intră în sfera de cuprindere a cazurilor excepționale. Asa fiind, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia modificarea

art. 82 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

(devenit

art. 82 alin. 4 în redactarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 43/2001 ) nu era impusa "de lezarea unui interes public și urgenta adoptării de soluții imediate". Aceasta deoarece art. 82 din ordonanța cuprinde dispoziții privind înlesniri la plata obligațiilor bugetare, or, astfel cum s-a arătat, domeniul executării creanțelor bugetare este de interes public.

Totodată, în opinia autorului excepției, încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituție reiese și din faptul ca nici până în prezent ordonanța criticata nu a devenit lege, deși potrivit art. 114 alin. (4) din Constituție "ordonanța de urgență trebuie aprobată imediat de Parlament". În legătură cu aceasta Curtea constata ca în Constituție nu se prevede nici un termen de dezbatere a ordonanțelor de urgenta de către Parlament.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 113/1999

pentru modificarea și completarea unor acte normative în baza

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 61/1998 , precum și ale

art. 82 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, introduse prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 43/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Bere Nova" - S.A. din Brăila în Dosarul nr. 5.448/2000 al Tribunalului Brăila - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2002.