Convenție · Consiliul de Stat

Convenția din 17 noiembrie 1965

între Republica Socialistă România și Republica Austria cu privire la asistența juridică în materia dreptului civil și de familie și la valabilitatea și transmiterea actelor și Protocolul anexa la convenție

prezumat în vigoare

Data actului
17 noiembrie 1965
Emitent
Consiliul de Stat
Publicat în
Buletinul Oficial nr. 4 din 9 ianuarie 1969
Structură
35 de articole · 18.326 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România și Președintele Federal al Republicii Austria, în vederea reglementării asistenței juridice în materia dreptului civil și de familie și a valabilității și transmiterii actelor între cele doua state, au hotărît sa încheie o convenție și în acest scop și-au desemnat plenipotențiarii:

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, pe Cornel Manescu, ministrul afacerilor externe;

Președintele Federal al Republicii Austria, pe Dr. Bruno Kreisky, ministru pentru afaceri străine, și Dr. Christian Brada, ministru pentru justiție, care, după schimbul deplinelor puteri, găsite în buna și cuvenită forma, au convenit asupra celor ce urmează:

Capitolul 1 Dispoziții generale

Articolul 1

Ocrotirea juridică

1. Cetățenii unui stat contractant au dreptul să se adreseze liber și nestînjenit instanțelor judecătorești ale celuilalt stat contractant, să facă cereri, sa introducă acțiuni și să-și susțină interesele în fața lor în aceleași condiții ca și cetățenii proprii.

2. Prevederile prezentei convenții referitoare la cetățenii unuia dintre statele contractante se aplică și persoanelor juridice, inclusiv societăților comerciale, înființate în conformitate cu legile statului contractant pe teritoriul căruia își au sediul.

Articolul 2

Scutirea de cauțiune procesuala

Cetățenii unui stat contractant care se adresează instanțelor judecătorești ale celuilalt stat contractant, în calitate de reclamanți (petitionari) sau intervenienți, dacă au domiciliul, reședința sau sediul pe teritoriul unuia dintre statele contractante, nu pot fi obligați să depună cauțiune pentru motivul ca sînt străini sau că nu au domiciliul, reședința ori sediul în statul căruia îi aparține instanța solicitată.

Articolul 3

Modul de legătură

În îndeplinirea prevederilor prezentei convenții și în măsura în care aceasta nu stabilește altfel, instanțele judecătorești ale celor două state contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor de justiție.

Articolul 4

Limba folosită și traducerile

1. În aplicarea prevederilor prezentei convenții, instanțele judecătorești ale unui stat contractant se pot folosi de limba lor proprie în cererile adresate instanțelor judecătorești ale celuilalt stat contractant. Cererile trebuie să poarte ștampila oficială; ele nu trebuie să fie legalizate.

2. În măsura în care prin prezenta convenție nu se stabilește altfel, anexele la cererile menționate la punctul 1 vor fi însoțite de traduceri în limba statului contractant căruia îi aparține instanța judecătorească solicitată.

3. Certificarea traducerilor prevăzute la punctul 2 se va face de un traducător autorizat sau de un organ competent al unuia dintre statele contractante, inclusiv, în cadrul atribuțiilor lor, de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al statului contractant de la a cărui instanța judecătorească provine cererea; o alta certificare nu este necesară.

Articolul 5

Informații juridice

Ministerele de justiție ale statelor contractante își vor comunică reciproc, la cerere informații cu privire la dispozițiile legale care sînt sau au fost în vigoare în statul lor în materia dreptului civil și de familie și a dreptului procesual civil.

Articolul 6

Notariate de stat și autorități tutelare

Prevederile prezentei convenții cu privire la instanțele judecătorești se aplică în mod corespunzător notariatelor de stat și autorităților tutelare din Republica Socialistă România.

Capitolul 2 Executarea silită a cheltuielilor de judecată

Articolul 7

1. În cazul în care reclamantul (petiționarul) sau intervenientul, scutit de cauțiune procesuala în conformitate cu articolul 2 sau cu legea statului în care a fost intentată acțiunea, a fost obligat printr-o hotărîre definitivă și executorie sa plătească cheltuieli de judecată, dispozițiile hotărîrii cu privire la aceste cheltuieli sînt executorii și pe teritoriul celuilalt stat contractant, la cererea părții interesate.

2. Prevederile punctului 1 se aplică și hotărîrilor prin care se stabilește ulterior cuantumul cheltuielilor de judecată.

Articolul 8

1. Cererea de încuviințare a executării silite poate fi introdusă la instanța judecătorească competența să se pronunțe asupra ei sau la instanța judecătorească care a hotărît în prima instanța asupra cheltuielilor de judecată.

2. Dacă cererea este introdusă la instanța judecătorească care a hotărît în prima instanța, ea va fi transmisă instanței competente a celuilalt stat contractant.

3. Executarea hotărîrilor prevăzute în articolul 7 se va incuviinta fără citarea părților, cu drept de recurs pentru partea interesată, potrivit legii statului în care are loc executarea.

Articolul 9

1. Petiționarul trebuie să prezinte:

a) o copie certificată a dispozitivului hotărîrii, cu mențiunea ca aceasta este definitivă și executorie;

b) o traducere certificată a acestei copii în limba instanței judecătorești competente să se pronunțe asupra cererii;

e) o traducere certificată a cererii în limba instanței judecătorești competente să se pronunțe asupra ei, în cazul în care cererea a fost introdusă la instanța judecătorească care a hotărît în prima instanța.

2. Cheltuielile pentru certificarile prevăzute la punctul 1 litera a și pentru traducerile prevăzute la punctul 1 literele b și c sînt considerate cheltuieli de judecată. Ele vor fi stabilite, la cerere, de instanța judecătorească care urmează să se pronunțe asupra încuviințării executării.

Capitolul 3 Scutiri de taxe și alte înlesniri

Articolul 10

1. Cetățenii unui stat contractant beneficiază în fața instanțelor judecătorești ale celuilalt stat contractant de înlesnirile care se acordă cetățenilor acestuia în legătură cu situația lor materială și de familie (pentru partea austriaca "Armenrecht"), în aceeași măsura și în aceleași condiții.

2. Înlesnirile prevăzute la punctul 1, acordate unei părți într-o acțiune intentată la o instanța judecătorească a unuia dintre statele contractante, se extind și la îndeplinirea comisiilor rogatorii și la inminarea de acte în aceeași cauza, efectuate pe teritoriul celuilalt stat contractant.

Articolul 11

1. Adeverinta cu privire la situația materială și de familie, necesară pentru obținerea înlesnirilor prevăzute de articolul 10, va fi eliberata de autoritatea competentă a statului contractant pe teritoriul căruia își are domiciliul sau reședința persoana care a făcut cererea.

Dacă petiționarul are domiciliul sau reședința pe teritoriul unui al treilea stat, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al statului contractant al cărui cetățean este petiționarul, competente în locul unde acestea își are domiciliul sau reședința.

Articolul 12

Autoritatea căreia i s-a adresat cererea pentru acordarea înlesnirilor prevăzute la articolul 10 punctul 1 hotărăște în conformitate cu legea statului sau, putind cere, la nevoie, date suplimentare.

Articolul 13

1. Dacă un cetățean al unui stat contractant, avînd domiciliul sau reședința pe teritoriul unuia dintre statele contractante, voiește sa beneficieze în fața unei instanțe judecătorești a celuilalt stat contractant de înlesnirile prevăzute la articolul 10 punctul 1, el poate face cerere în acest sens, în scris sau verbal, la instanța judecătorească competența de la domiciliul sau reședința sa, potrivit legii statului acesteia.

2. Instanța judecătorească care, potrivit punctului 1, a primit cererea, o va trimite, împreună cu adeverinta prevăzută de articolul 11 și eventualele anexe, instanței judecătorești competente a celuilalt stat contractant.

Articolul 14

1. Cererea prevăzută de articolul 13 punctul 1 trebuie soluționată fără a se tine seama de faptul că nu ar fi redactată în limba autorității care urmează sa hotărască asupra ei. De traducerea cererii, a adeverintei prevăzute la articolul 11 și a eventualelor anexe trebuie să se îngrijească autoritatea solicitată.

2. În cazul acordării înlesnirilor, instanța judecătorească competența va numi din oficiu petitionarului un reprezentant, în conformitate cu legea statului sau.

Capitolul 4 Inminarea actelor și comisiile rogatorii

Articolul 15

Statele contractante vor efectua, la cerere, prin instanțele judecătorești, inminari de acte și comisii rogatorii în materia dreptului civil și de familie.

Articolul 16

Cererea pentru inminari de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii va cuprinde următoarele date:

a) obiectul cererii;

b) numele și prenumele părților, calitatea, ocupația, domiciliul sau reședința lor, iar la persoanele juridice, inclusiv societățile comerciale, denumirea și sediul lor;

c) numele, prenumele și adresa reprezentanților părților, dacă este cazul:

d) datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi adresa destinatarului - la cererea de inminari de acte, iar la comisiile rogatorii - împrejurările în legătură cu care urmează să se facă o proba și, dacă este cazul, întrebările care trebuie puse persoanelor de audiat.

Articolul 17

1. Îndeplinirea cererilor de inminari de acte și de efectuare a comisiilor rogatorii se face potrivit dispozițiilor legale ale statului contractant căruia îi aparține instanța judecătorească solicitată.

2. Instanța judecătorească solicitată va aplica un anumit mod de a proceda cerut de instanța judecătorească solicitanta, în măsura în care aceasta nu contravine principiilor de baza ale legislației statului sau.

Articolul 18

1. Dacă adresa persoanei care urmează să fie audiată sau căreia urmează sa i se inmineze un act nu este indicată precis sau dacă se constată că ea este inexactă, instanța judecătorească solicitată va stabili, în măsura posibilității, adresa exactă.

2. Dacă instanța judecătorească solicitată nu este competența sa îndeplinească cererea, ea o va transmite, din oficiu, instanței judecătorești competente și va informa despre această instanță judecătorească solicitanta.

Articolul 19

1. În cazul în care actele de inminat sînt redactate în limba instanței judecătorești solicitate sau sînt însoțite de o traducere în această limbă, instanța va efectua inminarea aplicind prevederile sale legale; aceasta dispoziție nu aduce atingere prevederilor articolului 17.

2. În alte cazuri decît acelea prevăzute la punctul 1, actele se vor inmina numai dacă destinatarul le accepta de buna voie.

Articolul 20

Proba inminarii actelor se va face fie printr-o dovadă de inminare, fie printr-un proces-verbal, care var trebui sa conțină semnatura primitorului și a agentului inminator și data inminarii.

Articolul 21

1. Instanța judecătorească căreia i-a fost adresată o cerere de comisie rogatorie o va efectua folosind, atunci cînd este necesar, aceleași mijloace de constringere ca și la efectuarea de comisii rogatorii cerute de instanțele judecătorești din statul sau. Nu se vor folosi mijloace de constringere pentru prezentarea personală a părților, chiar dacă ele sînt prevăzute de legea unuia dintre statele contractante.

2. La cererea instanței judecătorești solicitante, instanța solicitată va incunostinta în timp util instanța solicitanta sau părțile despre locul și data la care urmează să fie efectuată comisia rogatorie.

Articolul 22

În cazul în care cererea nu a putut fi satisfacuta, se vor înapoia actele și se vor comunică motivele pentru care ea nu a fost îndeplinită sau pentru care îndeplinirea ei a fost refuzată.

Articolul 23

1. Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între statele contractante, cu excepția celor pentru remunerarea experților și a altor cheltuieli pentru efectuarea expertizelor.

2. Cuantumul și natura cheltuielilor făcute vor fi comunicate instanței judecătorești solicitante.

Articolul 24

Îndeplinirea unei cereri va putea fi refuzată numai în cazul în care statul contractant solicitat va socoti ca îndeplinirea ei ar putea atinge drepturile sale suverane, primejdui securitatea sa sau contraveni principiilor de baza ale legislației sale.

Capitolul 5 Valabilitatea și transmiterea actelor

Articolul 25

1. Actele eliberate de o instanța judecătorească sau de o autoritate administrativă a unui stat contractant în limitele competentei sale și prevăzute cu semnatura oficială și cu sigiliul oficial vor avea și în fața instanțelor judecătorești și a autorităților administrative ale celuilalt stat contractant puterea probatorie a actelor oficiale. Aceasta prevedere este valabilă și pentru alte acte cărora, potrivit dispozițiilor legale ale statului contractant pe teritoriul căruia au fost eliberate, le este atribuită puterea probatorie a actelor oficiale.

2. Aceasta putere probatorie o va avea și legalizarea semnăturii pe un act sub semnatura privată, facuta de către o instanța judecătorească sau de către o autoritate administrativă a unuia dintre statele contractante ori de un notar public austriac.

Articolul 26

Actele prevăzute la articolul 25 punctul 1 și legalizarea prevăzută la articolul 25 punctul 2 nu au nevoie de nici o alta certificare pentru a fi folosite în fața instanțelor judecătorești și a autorităților administrative ale celuilalt stat contractant.

Articolul 27

1. Statele contractante își vor transmite, fără plata vreunei taxe, la cerere și pentru folosință oficială a organelor lor, certificate de stare civilă și copii legalizate de pe hotărîrile instanțelor judecătorești referitoare la starea civilă. În cerere se va motiva suficient interesul oficial.

2. În aplicarea prevederilor punctului 1 se va folosi calea diplomatică.

Articolul 28

În cazul decesului unui cetățean al unui stat contractant, înregistrat pe teritoriul celuilalt stat contractant, autoritatea competentă a acestuia va înștiința de îndată despre deces misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului contractant al cărui cetățean era cel decedat.

Capitolul 6 Dispoziții finale

Articolul 29

Prezenta convenție nu aduce nici o atingere prevederilor altor convenții care, în momentul intrării ei în vigoare, leagă unul sau ambele state contractante.

Articolul 30

1. Prezenta convenție va fi supusă ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la București cît mai curînd posibil.

2. Convenția intră în vigoare în a saizecea zi după schimbul instrumentelor de ratificare.

Articolul 31

Convenția se încheie pe durata nedeterminată. Fiecare stat contractant poate denunta convenția printr-o comunicare scrisă facuta celuilalt stat contractant. Denunțarea își va produce efectul după un an de la data la care a fost comunicată.

Prezenta convenție s-a încheiat la Viena la data de 17 noiembrie 1965, în doua exemplare originale, fiecare în limba română și în limba germană, ambele texte avînd aceeași valabilitate.

Drept care plenipotențiarii celor două state contractante au semnat prezenta convenție și au aplicat sigiliile lor.

PROTOCOL 17/11/1965

PROTOCOL ADIȚIONAL

la Convenția dintre Republica Socialistă România și Republica Austria cu privire la asistența juridică în materia dreptului civil și de familie și la valabilitatea și transmiterea actelor

În scopul reglementării asistenței juridice în probleme de asigurări sociale, părțile contractante au convenit următoarele:

Articolul 1

Actele eliberate de organele de asigurări sociale ale unei părți contractante, în cadrul competentei lor, care sînt prevăzute cu semnatura și sigiliul oficial, nu au nevoie de nici o alta certificare pentru a fi folosite în fața tribunalelor, autorităților administrative sau a instituțiilor de asigurări sociale ale celeilalte părți contractante.

Articolul 2

Prevederile Convenției din 17 noiembrie 1965 dintre Republica Socialistă România și Republica Austria cu privire la asistența juridică în materia dreptului civil și de familie și la valabilitatea și transmiterea actelor își găsesc aplicarea corespunzătoare și asupra cererilor de asistența juridică făcute de instituțiile celor două părți contractante, competente să soluționeze cereri de asigurări sociale. Cheltuielile ocazionate de soluționarea unor asemenea cereri de asistența juridică vor fi recuperate.

Articolul 3

Instituțiile centrale competente ale celor două părți contractante își vor transmite, la cerere, pentru uz oficial, acte și informații în domeniul asigurărilor sociale, fără plata taxelor și a cheltuielilor.

Articolul 4

1. Prezentul protocol adițional va fi supus ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la București, cît mai curînd posibil.

2. Prezentul protocol adițional intră în vigoare în a saizecea zi după schimbul instrumentelor de ratificare.

3. Prezentul protocol adițional se încheia pe timp nedeterminat. Fiecare parte contractantă îl poate denunta printr-o notificare scrisă, adresată celuilalt stat contractant. Denunțarea își va produce efectele după un an de la data notificării ei.

Încheiat la Viena la 18 februarie 1972, în doua exemplare originale, fiecare în limba română și în limba germană, ambele texte avînd aceeași valabilitate.

Drept care plenipotențiarii celor două părți contractante au semnat prezentul protocol adițional și au aplicat sigiliile lor.

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.