HCM nr. 139/1969

Capitolul 1 Fondurile fixe supuse amortizării

2. Se consideră fond fix, în sensul prezentului regulament, obiectul singular sau complexul de obiecte astfel cum este definit în Clasificarea fondurilor fixe din economia națională a Republicii Socialiste România - anexa nr. 2 la

Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 260/1967

- îndeplinind cumulativ următoarele condiții:

a) valoare de inventar de cel puțin 500 lei;

b) durata de serviciu normată mai mare de un an.

Pentru obiectele care sînt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea ca fonduri fixe se va avea în vedere valoarea întregului lot sau set.

3. Asimilarea cu fondurile fixe, în scopul amortizării, a investițiilor specificate la

art. 3 din Legea nr. 62 din 27 decembrie 1968

privind amortizarea fondurilor fixe se face astfel:

- investițiile efectuate la fondurile fixe luate cu chirie de la unitățile economice de stat urmează regimul de amortizare al fondurilor fixe la care s-au executat investițiile respective;

- investițiile puse în funcțiune, total sau parțial, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca fonduri fixe se cuprind în grupa la care se vor înregistra ca fonduri fixe;

- investițiile pentru descoperta se asimilează fondurilor fixe din grupa "alte construcții speciale diverse" și se amortizează potrivit indicațiilor de la pct. 21;

- durata de amortizare a investițiilor efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și alte lucrări similare care nu se concretizează în fonduri fixe este de cel mult 20 de ani. Durata de amortizare corespunzătoare fiecărei investiții în parte, în limita acestui termen, se stabilește de către întreprinderi, în funcție de perioada de timp cît se apreciază că acestea pot servi scopului pentru care au fost efectuate.

4. Nu sînt considerate fonduri fixe:

a) motoarele, aparatele și alte subansamble ale fondurilor fixe procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate, cu ocazia reparațiilor de orice fel, sau în scopul efectuării unor mici modernizări în cadrul reparațiilor capitale.

Se exceptează de la prevederile de mai sus următoarele subansamble folosite de întreprinderile pentru repararea utilajelor agricole subordonate Consiliului Superior al Agriculturii:

- motoarele de tractor - cod 315 B.a.;

- punțile din spate de schimb pentru tractor - cod 391;

- pompele de injecție pentru motoare de tractor - cod 416.024;

b) sculele, instrumentele și dispozitivele speciale ce se folosesc, fie la fabricarea anumitor produse în serie sau în masă, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea și durata lor de serviciu. Uneltele, dispozitivele și instrumentele comune se consideră fonduri fixe și sînt supuse amortizării în conformitate cu normele prevăzute în "Catalogul normelor de amortizare și duratelor de serviciu normate ale fondurilor fixe";

c) construcțiile și instalațiile provizorii executate din fondurile de organizare de șantier;

d) animalele adulte de producție și reproducție din cadrul întreprinderilor agricole de stat și stațiunilor experimentale de cercetări agricole, animalele care nu au îndeplinit condițiile de trecere la animale adulte, animalele la îngrășat și coloniile de albine;

e) lacurile, bălțile și iazurile care nu sînt rezultatul unei munci, precum și pădurile și terenurile;

f) investițiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere și de foraj, executate pentru explorări și prospecțiuni geologice, precum și forajele pentru alimentare cu apă care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz-capul unui zăcămînt de țiței, precum și sondele care au pus în evidență acumulări de hidrocarburi dar care, din motive geologo-tehnice și economice obiective, nu se pot exploata. Cheltuielile pentru forajele pentru alimentare cu apă, care nu au dat rezultate, se vor recupera prin prețul de cost.

Valoarea de inventar la 31 decembrie 1968 a sondelor situate în gaz-capul unui zăcămînt de țiței, precum și a sondelor care au pus în evidență acumulări de hidrocarburi dar care din motive geologice, tehnice și economice obiective nu se pot exploata, se va include în cotele de cheltuieli pentru descoperirea rezervelor, urmînd a se suporta din prețul de cost;

g) prototipurile, atît timp cît servesc ca model la executarea producției de serie, inclusiv seria zero, sau sînt supuse încercărilor în vederea omologării;

h) echipamentul de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială, precum și accesoriile de pat, indiferent de valoarea și durata lor de serviciu;

i) plantațiile tinere înainte de trecerea lor pe rod și plantațiile de protecție pînă la 5 ani inclusiv.

Capitolul 2 Calcularea și utilizarea fondului de amortizare

5. Pentru fondurile fixe arătate în continuare, data punerii în funcțiune, în vederea calculului amortizării, se stabilește după cum urmează:
a) fondurile fixe independente care nu necesită montaj și nici probe tehnologice (utilaje pentru intervenție, unelte, accesorii de producție, mijloace de transport auto, animale etc.) se consideră puse în funcțiune (date în folosință) de la data achiziționării lor, pe baza procesului-verbal de recepție;
b) utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care nu deservesc procese tehnologice, se consideră puse în funcțiune de la data terminării montării utilajului, respectiv de la data terminării construcției, pe baza procesului-verbal de recepție provizorie;
c) utilajele și instalațiile care necesită montaj și probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice se consideră puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice, pe baza procesului-verbal de punere în funcțiune încheiat potrivit prevederilor legale în vigoare;
d) sondele folosite la extracția țițeiului și gazelor, sondele de injecție, precum și sondele provenite din lucrările geologice care au dat rezultate se consideră puse în funcțiune la darea lor în producție, pe baza procesului-verbal de constatare final.
6. Stabilirea valorii de inventar aferentă fondurilor fixe achiziționate sau construite și puse în funcțiune după data de 1 ianuarie 1965, precum și a valorii investițiilor supuse amortizării se efectuează ținîndu-se seama de următoarele:
a) la valoarea de inventar a fondurilor fixe se adaugă costul completărilor, îmbunătățirilor și modernizărilor efectuate din investiții. La liniile de cale ferată, tablierele de la poduri și liniile de telecomunicații, la valoarea de inventar se adaugă și costul îmbunătățirilor și modernizărilor efectuate în cadrul reparațiilor capitale;
b) fondurile fixe transferate se înregistrează la unitatea primitoare la valoarea de inventar la care acestea au figurat la unitatea de la care au fost transferate;
c) valoarea de inventar a sondelor provenite din lucrările de foraj executate pentru explorări și prospecțiuni geologice, care au dat rezultate și vor fi folosite în scopuri de producție, se stabilește prin înmulțirea numărului de metri al adîncimii de la care se exploatează, cu prețul mediu efectiv realizat per metru forat în anul de bază, la sondele de exploatare săpate în condiții asemănătoare.
Valoarea de inventar a sondelor de țiței și gaze provenite din lucrările de foraj executate pentru explorări și prospecțiuni geologice în perioada 1 ianuarie 1963 - 1 ianuarie 1965 se stabilește în aceleași condiții ca mai sus. Diferența dintre cheltuielile de investiții efectuate și valoarea de inventar se recuperează prin recalcularea cotelor de cheltuieli pentru descoperirea rezervelor, ce se includ în prețul de cost la producției;
d) valoarea de inventar a fondurilor fixe rezultate din lucrări miniere executate pentru explorări și prospecțiuni geologice care au dat rezultate se stabilește la nivelul valorii fondurilor fixe rezultate din investiții executate în aceleași condiții și cu aceeași dotare tehnică. Diferența dintre cheltuielile efectuate (pentru explorări sau prospecțiuni și - în continuare - pentru normalizarea profilului, dotarea cu cale ferată, aeraj și alte dotări tehnice, finanțate fie de la buget, fie din fonduri de investiții) și valoarea de inventar, se recuperează prin recalcularea cotelor de cheltuieli pentru descoperirea rezervelor ce se includ în prețul de cost al producției miniere;
e) valoarea la care se amortizează investițiile puse în funcțiune, total sau parțial, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca fonduri fixe, se determină prin însumarea cheltuielilor efective pentru realizarea lor, inclusiv cota-parte din cheltuielile comune efectuate în limita sumelor prevăzute în devizul general. Această valoare se stabilește pe baza procesului-verbal de recepție provizorie sau a procesului-verbal de predare-primire încheiat între constructor și beneficiar. La terminarea investițiilor și trecerea lor în categoria fondurilor fixe, valoarea de inventar se determină prin adăugarea eventualelor cheltuieli efectuate între data punerii în funcțiune și data întocmirii procesului-verbal de punere în funcțiune.
7. Prevederile pct. 6 lit. a se aplică și fondurilor fixe provenite din investiții puse în funcțiune, total sau parțial, înainte de data de 31 decembrie 1964 și care au fost reevaluate în conformitate cu prevederile Hotărîrii Consiliului de Miniștri nr. 116/1963. Valoarea stabilită cu ocazia reevaluării se majorează cu eventualele cheltuieli efectuate după data de 1 ianuarie 1965 pentru terminarea, finisarea sau completarea obiectelor de investiții pînă la trecerea lor în categoria fondurilor fixe.
8. Fondurile fixe aflate în administrarea unităților bugetare la data de 31 decembrie 1964, transferate unităților economice de stat după aceasta data, se reevaluează de unitățile primitoare în conformitate cu prevederile Hotărîrii Consiliului de Miniștri nr. 116/1963.
9. Valoarea de inventar a fondurilor fixe, stabilită pentru fiecare obiect, se rotunjește astfel:
- fracțiunile mai mici de 0,50 lei se neglijează, iar cele mai mari de 0,50 lei inclusiv, se întregesc la un leu;
- valorile exprimate prin 5 sau mai multe cifre se rotunjesc la zeci de lei prin neglijarea fracțiunilor mai mici de 5 lei și întregirea la 10 lei a fracțiunilor mai mari de 5 lei inclusiv.
10. Amortizarea fondurilor fixe folosite de unitățile economice de stat în perioada de construcție se suportă din fondurile prevăzute în devizul general al investiției.
11. Valoarea investițiilor necesare numai chiriașului efectuate la fonduri fixe închiriate de la organizații de stat se amortizează în rate lunare egale, eșalonat pînă la expirarea contractului de închiriere.
În aceleași condiții se amortizează investițiile de orice fel efectuate la fonduri fixe închiriate de la alte organizații decît cele de stat, de la persoane fizice sau de la persoane juridice altele decît cele socialiste. Amortizarea aferentă investițiilor care măresc valoarea fondurilor fixe se reține din chiria datorată proprietarului.
12. Amortizarea investițiilor care majorează valoarea de inventar, efectuate la fonduri fixe închiriate de la organizații de stat, se calculează de beneficiar pe baza normei de amortizare corespunzătoare grupei în care se încadrează fondurile fixe la care s-a făcut investiția. La încetarea contractului de închiriere, valoarea investiției integrale (nediminuată cu amortizarea calculată și vărsată) se transferă unității economice de stat care a dat cu chirie, aceasta majorînd corespunzător valoarea de inventar a fondului fix. În ordinul de transfer a investiției se va indica și amortizarea calculată de beneficiar, pentru ca unitatea economică de stat în dotarea căreia se află fondul fix să poată înregistra uzura corespunzătoare noii valori de inventar.
13. Durata de amortizare de investițiilor necesare numai chiriașului, efectuate la fonduri fixe închiriate de la organizații de stat, se stabilește în limita duratei contractului de închiriere.
La stabilirea duratei de amortizare a investițiilor necesare numai chiriașului, unitățile economice de stat pot lua în considerare, cu acordul organului tutelar și posibilitatea prelungirii contractului de închiriere, fără însă ca prin aceasta, perioada de amortizare să depășească 10 ani.
14. Valoarea recuperată prin amortizare a fondurilor fixe aflate la 1 ianuarie 1969 în dotarea unităților economice de stat inclusiv cele subordonate Consiliului Superior al Agriculturii se calculează pe baza valorii de inventar, a duratelor de serviciu normate, precum și a duratei consumate de la data punerii în funcțiune a fondurilor fixe pînă la 1 ianuarie 1969.
Durata de serviciu consumată, pentru fondurile fixe la care nu se cunoaște data punerii în funcțiune, se va calcula în funcție de durata de serviciu consumată stabilită, pentru aceste fonduri fixe, cu ocazia inventarierii și reevaluării de la 31 decembrie 1964, la care se va adăuga perioada consumată pînă la 31 decembrie 1968.
Astfel, gradul de uzură pentru un ciocan de forjă, cod 405.20-405.21, care are o durată de serviciu normată de 15 ani și o durată consumată de 8 ani și 4 luni, este:
Dc
8X12+4
u = ──── X 100 = ─────── = 100 = 55,6%
Dn
15X12
în care:
u = gradul de uzură
Dc = durata de serviciu consumată
Dn = durata de serviciu normată
Valoarea recuperată prin amortizare, respectiv expresia valorică a uzurii, se stabilește prin înmulțirea valorii de inventar cu gradul de uzură. Considerînd că valoarea de inventar este de 100.000 lei, expresia valorică a uzurii este:
V x u
100.000 X 55,6
Eu = ─────── = ───────────────── = 55.600 lei
100
100
în care:
Eu = expresia valorică a uzurii
V = valoarea de inventar
În cazul în care durata consumată este egală sau mai mare decît durata de serviciu normată, gradul de uzură este de 100%, iar valoarea recuperată este egală cu valoarea de inventar.
15. Pentru fondurile fixe prevăzute la
art. 9 din Legea nr. 62 din 27 decembrie 1968
privind amortizarea fondurilor fixe, existente la 1 ianuarie 1969, valoarea recuperată prin amortizare se stabilește astfel:
a) calculul amortizării pe tona de rezervă:
V
A tt = ─────────────, lei pe tona de rezervă
R
+
Re
în care:
A tt = amortizarea pe tona de rezervă totală (extrasă + existentă), în lei
V = valoarea de inventar
R = rezerva exploatabilă existentă în tone
Re = rezerva exploatabilă extrasă de la punerea în funcțiune a fondului fix pînă la data de 1 ianuarie 1969.
b) calculul valorii recuperate, respectiv expresiei valorice a uzurii:
Eu = Re x A tt.
16. Planul de amortizare a fondurilor fixe se întocmește de către unitățile economice de stat în funcție de valoarea de inventar a fondurilor fixe existente la începutul anului, de valoarea medie anuală a fondurilor fixe intrate și ieșite în anul de plan și de normele de amortizare, potrivit formularelor P.A. anexate.
În termen de 10 zile de la data aprobării planului financiar, unitățile economice de stat depun la unitatea bancară care finanțează lucrările de investiții un exemplar din planul de amortizare a fondurilor fixe capit. I (formular P.A.), la care se anexează - după caz - planul de amortizare a mijloacelor de transport auto din parcul public (formular P.A. auto) și planul de amortizare a clădirilor și construcțiilor speciale cu durata de folosire limitată de durata de exploatare a rezervelor și a investițiilor pentru descoperta (formular P.A. mine). În primul an de aplicare, precum și în fiecare an în care se recalculează mărimea amortizării pe unitatea de produs, se depune și un exemplar din procesul-verbal (formular P.V. mine).
La calcularea valorii medii anuale a intrărilor de fonduri fixe se utilizează datele din documentația de deviz a lucrărilor de investiții.
17. Prin valoare medie anuală a fondurilor fixe se înțelege valoarea de inventar ponderată cu timpul, exprimat în luni întregi, în care fondurile fixe se află în dotarea unității economice (intrări), respectiv sînt scoase din dotare (ieșiri), pe baza formulei:
V x T
V.m.a. = ───────
12
în care:
V.m.a. = valoarea medie anuală a fondurilor fixe
V. = valoarea de inventar a fondurilor fixe
T. = numărul de luni de la intrarea fondurilor fixe pînă la sfîrșitul anului, respectiv de la ieșirea fondurilor fixe pînă la sfîrșitul anului
De exemplu, valoarea medie anuală a unor fonduri fixe care au valoarea de inventar de 60.000 lei, planificate a intra în unitatea economică de stat în cursul lunii aprilie, este:
60.000 x 9
V.m.a. = ──────────────── = 45.000 lei
12
18. Fondul de amortizare anual se calculează pe baza formulei:
V.m.a. x N
A = ────────────────
100
în care:
A = fondul de amortizare anual
V.m.a. = valoarea medie anuală a fondurilor fixe
N = norma de amortizare
De exemplu, fondul de amortizare anual aferent unor compresoare cu piston, mobile, cu turația pînă la 600 rot/min., cod 330. 1/a, care au o valoare de inventar de 1.200.000 lei și funcționează întregul an și care potrivit catalogului normelor de amortizare au norma de amortizare de 8,3%, este:
1.200.000 x 8,3
A = ──────────────────── = 99.600 lei
100
19. Fondul de amortizare anual aferent mijloacelor de transport auto din parcul public se calculează astfel:
a) pentru mijloacele de transport auto din parcul public pentru care duratele de serviciu normate sînt prevăzute în catalogul normelor de amortizare și duratelor de serviciu normate ale fondurilor fixe, atît în ani, cît și în km, se utilizează formula:
V x P x N
A = ─────────────────
100
în care:
V = valoarea de inventar medie a unui autovehicul
P = parcursul planificat anual exprimat în mii km echivalenți, aferent întregului parc auto care are aceeași valoare de inventar medie pe un autovehicul
N = norma de amortizare pentru un parcurs de 1.000 km
Parcul public sau parcul de deservire generală cuprinde mijloacele de transport auto destinate transportului de persoane sau de mărfuri, aflate în administrarea unităților economice de stat subordonate ministerelor sau altor organe centrale ale administrației de stat, precum și cele aflate în dotarea unităților economice de stat subordonate consiliilor populare municipale și orășenești care au sarcini de transport, de aceeași natură, în interiorul localităților.
Valoarea de inventar medie a unui autovehicul se calculează prin împărțirea totalului valorii de inventar a mijloacelor de transport auto care au aceeași normă de amortizare și valori de inventar cu o variație, între minimum și maximum, de cel mult 10%, la numărul de autovehicule pentru care se efectuează calculul.
În cazul în care mijloacele de transport auto, cu aceeași normă de amortizare, au valori de inventar cu o diferență între minimum și maximum de peste 10%, valoarea de inventar medie a unui autovehicul se stabilește pe grupe de mijloace de transport auto la care diferența între valoarea de inventar minimă și maximă este de pînă la 10% .
De exemplu:
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Numărul de autovehicule
Valoarea de inventar
Valoarea de inventar
unitară
totală (col. 1 x col. 2)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1
2
3
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
10
60.000
600.000
10
64.000
640.000
20
65.000
1.300.000
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Total:
40
-
2.540.000
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Valoarea de inventar unitară cea mai mare este de 65.000 lei, adică cu 5.000 lei mai mare decît valoarea de inventar cea mai mică, de 60.000 lei. Diferența de 5.000 lei se înscrie în limita de 10% din valoarea de inventar cea mai mică (10% din 60.000 lei = 6.000 lei).
Valoarea de inventar totală a celor 40 autovehicule fiind de 2.540.000 lei, valoarea de inventar medie a unui autovehicul este:
Total
col. 3
2.540.000
───────────────── = ───────────────── = 63.500 lei
Total
col. 1
40
Parcursul în km echivalenți rezultă din înmulțirea parcursului planificat cu coeficienții medii de corecție privind starea drumurilor și condițiile de exploatare a autovehiculelor, potrivit legislației în vigoare.
Exemplificăm calcularea fondului de amortizare corespunzător unor mijloace de transport auto din parcul public cod. 611.01-611.02 "Autocamioane cu capacitate de încărcare de 2-10 tone inclusiv", care au valoarea de inventar medie a unui autovehicul de 63.500 lei și care sînt planificate a efectua un parcurs de 100.000 km, norma de amortizare fiind de 0,37% la mia de km
V x P x N
63.500 x 100 x 0,37
A = ──────────── = ───────────────────── = 23.495 lei
100
100
Amortizarea calculată pe grupe de valori medii, la autovehiculele din parcul public, se repartizează anual pe fiecare autovehicul în parte, în raport cu km echivalenți parcurși de autovehiculul respectiv.
Amortizarea în plus aferentă autovehiculelor menținute în funcțiune după îndeplinirea normei de parcurs, precum și amortizarea în minus a autovehiculelor scoase din serviciu înainte de a fi complet amortizate, se va calcula în funcție de norma de amortizare aferentă și de km echivalenți parcurși de autovehiculul respectiv. Amortizarea în plus se calculează după recuperarea valorii de inventar.
b) Pentru mijloacele de transport auto din parcul public pentru care normele de amortizare sînt stabilite în funcție de duratele de serviciu normate, exprimate în ani, fondul de amortizare se calculează potrivit pct. 18.
20. Amortizarea anuală a investițiilor efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și alte lucrări similare care nu se concretizează în fonduri fixe; a investițiilor necesare numai chiriașului, efectuate la fonduri fixe închiriate de la organizații de stat; a investițiilor de orice fel, efectuate la fondurile fixe închiriate de la alte organizații decît cele de stat, de la persoane fizice sau de la persoane juridice, altele decît cel socialiste, se calculează pe baza formulei:
.I.
A = ───────────
D
în care:
I = valoarea investițiilor efectuate
D = durata de amortizare a investițiilor exprimate în ani.
De exemplu, amortizarea anuală aferentă unor lucrări de investiții în valoare de 72.000 lei, cu durata de amortizare de 6 ani, este:
72.000
A = ────────── = 12.000 lei
6
21. Amortizarea anuală a fondurilor fixe și investițiilor prevăzute la
art. 9 din Legea nr. 62 din 27 decembrie 1968
privind amortizarea fondurilor fixe se calculează pe unitatea de produs, utilizînd următoarele formule:
Vr
At = ───────────
și
R
A = At x C
în care:
At = amortizarea, în lei, pe 1.000 tone de rezerva exploatabilă
Vr = valoarea rămasă (neamortizată) a fondurilor fixe la data de 1 ianuarie a anului de plan. Pentru fondurile fixe noi valoarea rămasă este egală cu valoarea de inventar
R = rezerva exploatabilă de substanță minerală utilă în mii tone existentă la data de 1 ianuarie a anului de plan
A = fondul de amortizare anual
C = extracția anuală de substanță minerală utilă, în mii tone.
Exemplu:
Vr = 80.000.000 lei
At = ────────────────────── = 1.600 lei/1.000 tone
R = 50.000 mii tone
A = 1.600 x 5.000 mii tone = 8.000.000 lei
În cazul clădirilor și construcțiilor speciale ale unor incinte miniere care deservesc mai multe mine, precum și pentru clădirile și construcțiile speciale ale instalațiilor de preparare, cu organizare independenta de exploatările miniere pe care le deservesc, amortizarea se calculează pe baza formulei:
Vr
At = ────────────────────────────
R
+ R
+ ..... + R
I
II
N
în care:
R ,
R
,
R
= rezerva exploatabilă a fiecărei mine deservită de incinta
I
II
N
centrală respectivă.
Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:
- din 5 în 5 ani la minele de cărbuni și cariere, precum și la cheltuielile de investiții pentru descoperta;
- din 10 în 10 ani la saline.
Recalcularea se va face anual în cazul cînd intervin schimbări mai importante (de minimum 10%) în volumul rezervelor exploatabile sau al fondurilor fixe în funcțiune.
După primul an de aplicare, recalcularea se face de către toate unitățile economice de stat.
22. Unitățile economice de stat calculează lunar amortizarea efectivă prin utilizarea "Fișei de calcul lunare a amortizării fondurilor fixe", formular F.C. anexat.
Amortizarea se calculează la valoarea de inventar a fondurilor fixe în funcțiune în ultima zi a lunii pentru care se face calculul. Pentru fondurile fixe ale unităților economice de stat noi, pentru secțiile și liniile tehnologice noi, care își încep activitatea după data de 15 a lunii, amortizarea se calculează de la data de 1 a lunii următoare.
Fondurile fixe casate sau transferate în afară unității economice de stat sînt scoase de la amortizare cu începere din luna în care s-a aprobat casarea sau s-a efectuat transferarea. Termenul în care se execută demontarea, transportul și montarea la noul loc de producție a fondurilor fixe transferate în afară unității economice de stat se stabilește prin ordinul organului tutelar care a acceptat transferarea pentru unitatea economică de stat primitoare. În cazul în care montarea și punerea în funcțiune la noul loc de producție nu se termină în termenul prevăzut prin ordinul respectiv, fondurile fixe sînt supuse amortizării cu începere din luna în care s-a depășit acest termen.
23. Fișa de calcul lunară a amortizării fondurilor fixe capitolul I "Recapitulație" se depune la unitatea bancară finanțatoare a lucrărilor de investiții pînă la data de 10 a lunii următoare celei pentru care se calculează amortizarea, anexîndu-se, după caz, formularul F.C. auto sau F.C. mine.
24. Amortizarea se vărsa chenzinal, în ziua de 15 și în ultima zi a lunii, la unitatea bancară care finanțează lucrările de investiții prevăzute în planul de stat, în proporție de 1/6 din suma prevăzută în planul de amortizare pe trimestrul respectiv.
În cazul în care ziua de 15 sau ultima zi a lunii sînt zile nelucrătoare, unitățile economice de stat sînt obligate să efectueze vărsarea amortizării datorate în prima zi lucrătoare anterioare acestor date.
Regularizarea vărsămintelor se efectuează lunar cu ocazia virării amortizării din prima chenzina a lunii următoare, pe baza amortizării efective prevăzută în fișa de calcul a amortizării din luna pentru care se face regularizarea. Sumele vărsate în minus față de amortizarea rezultată din fișa de calcul lunară se virează odată cu vărsămîntul din prima chenzina, iar sumele vărsate în plus se compensează cu amortizarea datorată la această dată.
Unitățile subordonate Ministerului Postelor și Telecomunicațiilor recalculează amortizarea anual și regularizează vărsămintele odată cu efectuarea vărsămîntului pentru chenzina a doua a lunii decembrie.
25. Întreprinderile agricole de stat, institutele de cercetări și stațiunile experimentale pentru activitatea de producție, precum și întreprinderile de mecanizare a agriculturii subordonate Consiliului Superior al Agriculturii efectuează vărsarea amortizării lunar, în ultima zi lucrătoare a lunii, în proporție de 1/12 din suma prevăzută în planul anual de amortizare.
Recalcularea amortizării se face anual, pe baza fișei de calcul anuale întocmită în funcție de data intrării sau ieșirii fondurilor fixe.
Regularizarea vărsămintelor se efectuează odată cu virarea amortizării pe luna decembrie.
26. Organele de control ale băncii care finanțează lucrările de investiții sînt obligate să controleze modul cum s-au respectat dispozițiile legale privind calcularea și vărsarea amortizării.
Eventualele sume din amortizări stabilite ca fiind datorate peste cele efectiv vărsate, se virează de către unitățile economice în termen de 5 zile de la data constatării.
Amortizarea datorată pentru trecut se vărsa pe o perioadă de pînă la 18 luni.
La stabilirea amortizării datorate pe trecut pe o perioada de cel mult 18 luni de la data efectuării controlului, se iau în considerare atît diferențele calculate în minus cît și cele calculate în plus. Diferențele calculate și vărsate în plus, aferente perioadei anterioare anului în care se efectuează controlul, nu se restituie și nici nu se compensează.
Diferențele calculate și vărsate în plus sau în minus, aferente anului în care se efectuează controlul, se regularizează în condițiile pct. 24 alin. ultim.
27. Eventualele divergențe ivite între unitățile economice de stat și organele de control bancar cu privire la amortizarea datorată peste cea stabilită pe baza fișei de calcul lunare a amortizării se soluționează de către centralele economice sau celelalte organe tutelare centrale ale unităților economice de stat, cu acordul centralei băncii care finanțează lucrările de investiții.
După soluționarea divergenței și definitivarea sumei datorate, virarea se efectuează în termenul prevăzut la pct. 26 alin. 2.
28. În cazul în care unitățile economice de stat nu efectuează, în termen, virarea diferențelor constatate și rămase definitive după soluționarea divergențelor, unitățile bancare sînt autorizate să introducă dispoziție de încasare în termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la pct. 26, alin. 2. Dispoziția de încasare nu este supusă regulilor de acceptare.

Capitolul 3 Reparații capitale

29. "Normativele tehnice pentru repararea fondurilor fixe", elaborate de ministere pentru fondurile fixe specifice ramurilor economice din care fac parte, au caracter republican și se utilizează de către toate unitățile economice de stat, indiferent de apartenență, pentru întocmirea graficului de reparații capitale, a planului de reparații capitale și a devizelor pentru executarea lor.

În cazurile cînd ministerele elaboratoare modifică sau completează normativele tehnice pentru repararea fondurilor fixe specifice, în termen de 10 zile de la aprobarea lor de către conducerea acestor ministere, modificările și completările vor fi comunicate tuturor ministerelor, organelor centrale ale administrației de stat și consiliilor populare județene.

30. La efectuarea reparațiilor capitale unitățile economice de stat vor ține seama de următorii doi indicatori prevăzuți în normativele tehnice:

a) "Ciclul de funcționare" exprimat în ani, ore de funcționare sau km parcurși de la data punerii în funcțiune a unui fond fix pînă la efectuarea primei reparații capitale, sau între două reparații capitale succesive, sau alți indicatori specifici anumitor fonduri fixe.

b) "Normativul valoric", care reprezintă raportul procentual între costul normat al reparației capitale și valoarea de înlocuire a fondului fix sau prețul ferm pentru acele reparații capitale pentru care sînt stabilite astfel de prețuri.

Ținînd seama de gradul de uzură și starea tehnică a fondurilor fixe, ciclul de funcționare poate fi micșorat cu 10% pe baza aprobării centralei economice. Micșorarea ciclului de funcționare cu mai mult de 10% se poate aproba de organul tutelar central.

Depășirea normativului valoric cu cel mult 5% din valoarea de înlocuire a fondului fix poate fi aprobată de centrala economică, iar depășirea cu un procent mai mare poate fi aprobată de organul tutelar central, cu condiția ca normativul valoric total să nu depășească 60% din valoarea de înlocuire a fondului fix.

Micșorarea ciclului de funcționare cu mai mult de 10% și majorarea normativului valoric cu mai mult de 5% din valoarea de înlocuire a fondului fix se poate aproba numai în condițiile prevăzute la pct. 31.

31. În cazul în care unele fonduri fixe sînt folosite în condiții speciale de unități economice de stat subordonate altor organe centrale decît ministerele elaboratoare ale normativelor, ministerele tutelare ale unităților care le dețin pot aproba normative tehnice de reparare cu caracter departamental.

De asemenea, pot aproba normative tehnice de reparare cu caracter departamental pentru fondurile fixe pentru care nu s-au elaborat normative cu caracter republican.

Normativele tehnice cu caracter departamental vor fi avizate de ministerele și celelalte organe centrale de stat, care potrivit prevederilor

Hotărîrii Consiliului de Miniștri nr. 260/1967 , au elaborat normative tehnice de reparații cu caracter republican pentru grupele de fonduri fixe specifice.

32. Normativul valoric pentru sondele folosite la extracția țițeiului și gazelor, precum și pentru sondele de injecție se aplică la valoarea de înlocuire a întregului parc de sonde din cadrul unităților economice de stat, aflate în producție, pentru a determina volumul total al cheltuielilor de reparații capitale ce pot fi efectuate în cursul anului.

În limita acestui volum, se pot efectua reparații capitale la oricare din sondele aflate în producție, indiferent de costul lor.

33. Planul de reparații capitale se înaintează spre aprobare direcțiilor generale, centralelor economice sau comitetelor executive ale consiliilor populare județene, după caz, odată cu celelalte propuneri de plan.

34. Pentru cheltuielile de reparații capitale eșalonate pe o perioadă care depășește anul de plan, unitățile bancare pot acorda credite pe termen de pînă la 3 ani cu o dobîndă anuală de 4%, respectiv 3% pentru întreprinderile și organizațiile comerciale. În cazuri justificate, creditul poate fi prelungit pe o perioadă de încă un an.

35. Cheltuielile necesare pentru efectuarea reparațiilor capitale se pot include în prețul de cost al producției, eșalonat pe o perioada mai mare de un an, numai în cazul în care ponderea reparațiilor capitale în prețul de cost al anului respectiv este mai mare decît ponderea realizată în anul precedent.

Exemplu:

a) Ponderea reparațiilor capitale (integrale) în prețul de cost

al producției planificate

2,4%

b) Ponderea reparațiilor capitale incluse în prețul de cost al

producției realizate în anul precedent

1,7%

c) Prețul de cost al producției planificate, exclusiv

valoarea reparațiilor capitale

39.040 mii lei

d) Costul integral al reparațiilor capitale

960 mii lei

e) Valoarea reparațiilor capitale care se includ în

prețul de cost al anului de plan

rînd c X rînd b

39.040 X 1,7

------------------ = -----------------

100 - rînd b

100 - 1,7

.....................................................

675 mii lei

f) Cheltuielile necesare cu efectuarea reparațiilor

capitale care pot fi eșalonate pe o perioadă mai mare de

un an:

rînd d - rînd e = 960 - 675

......................................................

285 mii lei

Includerea în prețul de cost al producției a cheltuielilor de reparații capitale eșalonate pe o perioadă mai mare de un an se face în cuantumul și la termenele fixate pentru rambursarea creditelor.

36. Unitățile bancare au obligația să controleze documentația prezentată în vederea admiterii la creditare și cheltuirea fondurilor în cazul reparațiilor capitale efectuate pe bază de credite.

Capitolul 4 Dispoziții finale

37. Unitățile economice vor organiza evidența fondurilor fixe potrivit instrucțiunilor Ministerului Finanțelor.

38. Limita valorică prevăzută la pct. 2 lit. a se aplica și instituțiilor bugetare.

39. Necuprinderea în calculul amortizării a valorii unor fonduri fixe sau cuprinderea lor la o valoare mai redusă sau cu o normă mai mică constituie contravenție la dispozițiile legale privind disciplina financiară și se sancționează potrivit art. III din Instrucțiunile pentru sancționarea contravențiilor la dispozițiile legale privind disciplina financiară, aprobate prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 34/1959.

40. Amortizarea aferentă produselor și semifabricatelor aflate în stoc la data de 31 decembrie 1968, precum și cea inclusă în producția neterminată la această dată se utilizează pentru acoperirea creșterii de mijloace circulante determinată de aplicarea prezentului regulament.

41. Întreprinderile și organizațiile economice de stat vor reactualiza indicatorii tehnico-economici pentru lucrările de investiții puse în funcțiune la care acești indicatori se urmăresc în conformitate cu prevederile

Hotărîrii Consiliului de Miniștri nr. 120/1963 , cu influențele ce decurg din executarea dispozițiilor

Legii nr. 62/1968

privind amortizarea fondurilor fixe și îi vor supune spre aprobare organelor tutelare centrale.

42. Formularistica de planificare, calculare și vărsare a amortizării - ce se completează potrivit indicațiilor anexate - poate fi adaptată de Comitetul de Stat al Planificării și Ministerul Finanțelor la necesitățile de planificare anuală.