Decretul nr. 452/1969

Articolul 1

Ministerul Sănătății înfăptuiește politica partidului și statului în domeniul ocrotirii sănătății populației.

ART 2

Ministerul Sănătății conduce, îndrumă și controlează întreaga activitate cu privire la ocrotirea sănătății populației.

Articolul 3

Ministerul Sănătății asigura aplicarea legilor, decretelor și hotărîrilor Consiliului de Miniștri în domeniul sau de activitate.

Articolul 4

În îndeplinirea atribuțiilor sale, Ministerul Sănătății colaborează cu ministerele, cu celelalte organe centrale ale administrației de stat, precum și cu organele centrale ale cooperației și ale altor organizații obștești.

Articolul 5

Ministerul Sănătății are următoarele atribuții:

a) conduce, îndrumă și controlează:

- activitatea de igiena și de profilaxie a bolilor transmisibile, a bolilor profesionale și a bolilor cronice cu larga raspindire;

- activitatea de asistența medicală curativo-profilactica a populației;

- activitatea de asistența medicală și de ocrotire a sănătății mamei, copilului și tineretului;

- activitatea de asistența medicală balneo-fizioterapeutica și de recuperare;

- activitatea de medicina a culturii fizice și sportului;

- activitatea medico-sanitară desfășurată de unitățile medico-sanitare cu caracter special;

- activitatea de asistența cu medicamente;

- activitatea de medicina legală;

- activitatea de educație sanitară;

- aplicarea măsurilor de protecție sanitară a frontierelor de stat și respectarea obligațiilor ce decurg din acordurile internaționale cu privire la bolile transmisibile, la substanțe toxice și la stupefiante;

b) îndrumă și controlează, potrivit legii, aplicarea unitară a normelor de igiena și antiepidemice și ia măsurile corespunzătoare;

c) colaborează cu Ministerul Muncii la îndrumarea și controlul activității de expertiza medicală a capacității de muncă și de recuperare a acesteia;

d) efectuează studii privind dinamica stării de sănătate a populației și factorii ce o influențează, stabilind tendintele principalelor fenomene ale stării de sănătate; studiază, împreună cu alte organe centrale interesate, dinamica sporului natural al populației, făcînd propuneri corespunzătoare; elaborează programele de asistența medico-sanitară a populației, anuale și de perspectiva;

e) asigura personalul de specialitate, baza tehnico-materială și capacitatea de spitalizare și tratament pentru împrejurări speciale;

f) instituie acțiuni speciale pentru prevenirea și combaterea bolilor transmisibile și pentru rezolvarea altor probleme de sănătate prezentind interes deosebit;

g) conduce activitatea de cercetare științifică în domeniul ocrotirii sănătății; îndrumă și controlează aceasta activitate, prin intermediul Academiei de Științe Medicale; asigura dotarea cu aparatura medicală a unităților sanitare care servesc drept baze de învățămînt și cercetare științifică; urmărește aplicarea în practica medicală a rezultatelor cercetării științifice din țara și străinătate;

h) sprijină organizarea manifestărilor științifice din țara și străinătate în problemele interesînd ocrotirea sănătății;

i) editează lucrări și publicații în domeniul sau de activitate; organizează și asigura informarea personalului medico - sanitar în problemele de specialitate;

j) conduce, organizează și controlează asigurarea populației și a unităților sanitare cu medicamente, produse chimice și biologice pentru uz uman, aparatura și produse tehnico-medicale din producția interna și din import.

În acest scop:

- orienteaza și sprijină cercetarea științifică medicală în domeniul substanțelor farmaceutice și al aparaturii medicale;

- participa la întocmirea planurilor de producție a substanțelor farmaceutice și al aparaturii medicale, astfel încît acestea sa corespundă cerințelor ocrotirii sănătății;

- autorizeaza introducerea în practica a medicamentelor, produselor tehnico-medicale, chimice și biologice, pentru uz uman, a plantelor medicinale și produselor cosmetice; organizează și asigura controlul producției și calității acestora;

- îndrumă, coordonează și controlează activitatea cu stupefiante și cu substanțe toxice, în condițiile legii;

k) stabilește structura și normele de organizare și funcționare a tuturor unităților sanitare; își da acordul asupra infiintarii, desființării, schimbării sediului și profilului unităților sanitare din subordinea altor organe centrale și a celor locale.

Aceste dispoziții se aplică, în ceea ce privește unitățile Ministerului Forțelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne și Consiliului Securității Statului, numai pentru spitale și policlinici;

l) își da acordul asupra organizării și funcționarii stațiunilor balneo-climatice, asupra planurilor de sistematizare și dezvoltare și asupra instituirii perimetrelor de protecție ale acestora; autorizeaza, îndrumă, și controlează exploatarea și utilizarea rațională a factorilor terapeutici naturali și recomanda folosirea de noi surse de factori terapeutici naturali;

m) organizează și coordonează proiectarea și executarea investițiilor prevăzute în planul sau, care se efectuează prin unități proprii sau prin organizațiile de specialitate ale altor organe; își da acordul la documentația de proiectare a construcțiilor sanitare, prevăzute în planurile de investiții ale altor ministere sau organe centrale ale administrației de stat și ale județelor sau al municipiului București;

n) organizează și coordonează îndeplinirea obligațiilor ce decurg din activitatea de colaborare în domeniul ocrotirii sănătății, în cadrul relațiilor internaționale; pregătește și asigura, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe și cu alte organe centrale competente, sau cu acordul acestora, participarea la activitățile și reuniunile organizațiilor internaționale în domeniul ocrotirii sănătății și face propuneri în vederea încheierii aderării sau denunțării înțelegerilor internaționale în acest domeniu;

o) asigura aplicarea politicii partidului și statului în problemele de personal medico-sanitar, în care scop:

- colaborează cu Ministerul Învățămîntului la îndeplinirea sarcinilor ce îi revin acestui minister în conducerea, îndrumarea și controlul învățămîntului medico-farmaceutic universitar și postuniversitar, precum și la stabilirea normelor cu privire la elaborarea programelor de curs pentru învățămîntul medico-farmaceutic universitar și postuniversitar;

- îndeplinește atribuțiile ce îi revin, potrivit legii, în legătură cu organizarea și desfășurarea învățămîntului tehnic și profesional sanitar; organizează cursuri de perfecționare a medicilor, farmacistilor și a cadrelor medii sanitare;

- stabilește criterii unitare de selecționare, pregătire, perfecționare, și promovare a personalului medico sanitar și controlează modul lor de aplicare;

- repartizează la stagiu, împreună cu Ministerul Învățămîntului, absolvenții institutelor de medicina și farmacie; repartizează în producție absolvenții liceelor de specialitate, ai școlilor de specializare postliceala și ai școlilor profesionale;

- participa la elaborarea propunerilor privind perfecționarea elementelor sistemului de salarizare;

- stabilește specialitatile medico-sanitare și normativul de personal pentru toate unitățile sanitare;

- conduce, îndrumă și controlează activitatea privind deontologia medicală; controlează exercitarea profesiunilor medico-sanitare; suspenda și ridica, în condițiile legii, dreptul de practica a profesiunilor medico-sanitare;

- stabilește, potrivit legii speciale, măsuri cu privire la protecția muncii, în scopul asigurării celor mai bune condiții de muncă, a prevenirii accidentelor de muncă și a imbolnavirilor profesionale pentru unitățile în subordine;

p) stabilește, pe baza și în vederea executării legii, norme privind activitățile de tehnica medicală, planificare, financiară, de personal, munca și salarizare, precum și pentru orice alte activități din domeniul ocrotirii sănătății. Aceste norme sînt obligatorii pentru toate unitățile sanitare, precum și pentru orice organizații socialiste, indiferent de subordonarea lor, asigurindu-se respectarea dispozițiilor art. 26;

r) prezintă Consiliului de Miniștri proiecte de acte normative și alte acte prevăzute de lege, avizează proiectele de acte normative și cu alt caracter elaborate de celelalte ministere și organe centrale și de comitetele executive ale consiliilor populare, care interesează domeniul sau de activitate;

s) își da acordul asupra propunerilor de plan și de buget aferente activității de ocrotire a sănătății, întocmite de ministerele cu rețea sanitară proprie, cu excepția Ministerului Forțelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne și Consiliului Securității Statului, precum și asupra propunerilor organelor locale;

t) sprijină activitatea Uniunii Societăților de Științe Medicale și a Societății de Cruce Roșie a Republicii Socialiste România;

u) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.

Articolul 6

Numirea și revocarea directorilor direcțiilor sanitare județene și a municipiului București, precum și angajarea, transferarea și desfacerea contractelor de muncă ale conducătorilor direcțiilor sanitare ca și ai oficiilor și serviciilor sanitare independente din ministerele cu rețea sanitară proprie, se fac cu acordul Ministerului Sănătății.

Transferarea medicilor și farmacistilor dintr-un județ în altul sau în municipiul București sau ai unităților sanitare, se face numai cu acordul Ministerului Sănătății. Fac excepție de la aceasta dispoziție ofițerii medici și farmacisti din cadrul Ministerului Forțelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne și Consiliul Securității Statului, după trecerea lor în rezerva sau în retragere.

Articolul 7

Ministerul Sănătății poate cere organelor de stat și organizațiilor obștești date, informații și materiale necesare realizării atribuțiilor sale.

Articolul 8

Ministerul Sănătății este condus de Colegiul ministerului, organ deliberativ, care hotărăște în problemele generale privind activitatea ministerului.

Articolul 9

Colegiul ministerului se compune din:

a) ministrul, adjunctii ministrului și secretarii generali;

b) președintele Academiei de Științe Medicale, directori din aparatul ministerului, conducatori ai unor unități în subordinea ministerului, precum și specialiști cu experienta îndelungată și înaltă calificare din cadrul ministerului sau din afară acestuia;

c) președintele Uniunii Societăților de Științe Medicale și președintele Societății de Cruce Roșie a Republicii Socialiste România;

d) un delegat al sindicatelor desemnat de Uniunea Generală a Sindicatelor din România.

Componenta Colegiului ministerului se aproba de Consiliul de Miniștri.

Președintele Colegiului ministerului este ministrul; în lipsa ministrului, atribuțiile de președinte se îndeplinesc de unul din adjunctii săi desemnat de ministru.

Articolul 10

La ședințele colegiului pot fi invitați delegați ai unor organe și organizații de stat ori obștești interesate în examinarea problemelor supuse dezbaterii. De asemenea, la ședințele colegiului, pot fi invitați specialiști din afară acestuia.

Articolul 11

Colegiul ministerului își desfășoară activitatea în prezenta a cel puțin două treimi din numărul membrilor săi și adopta hotărîri cu majoritatea membrilor ce-l compun.

În caz de divergenta între ministru și majoritatea membrilor colegiului, problema asupra căreia nu s-a realizat un acord va fi supusă vicepreședintelui Consiliului de Miniștri care coordonează activitatea ministerului; dacă una din părți nu este de acord cu soluția data, problema va fi supusă Consiliului de Miniștri, pentru a hotărî.

Articolul 12

Ședințele colegiului au loc cel puțin odată pe trimestru și se convoacă, în timp util, de ministru. Colegiul poate fi convocat și la cererea a cel puțin o treime din numărul membrilor săi.

Articolul 13

Pentru analiza unor probleme de mare complexitate sau care interesează întreaga activitate a ministerului, colegiul poate constitui colective de lucru, cuprinzînd specialiști din cadrul ministerului sau din afară acestuia.

Desemnarea specialiștilor din afară ministerului se va face cu acordul ministrului sau conducătorului organului central respectiv.

Articolul 14

Colegiul ministerului în întregul său și fiecare membru în parte răspund în fața Consiliului de Miniștri pentru întreaga activitate a ministerului; fiecare membru al colegiului răspunde în fața colegiului și a președintelui acestuia, pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt încredințate.

Articolul 15

Între ședințele colegiului, ministrul împreună cu adjunctii ministrului și secretarii generali dezbat și rezolva probleme curente ale activității ministerului și stabilesc măsurile necesare pentru îndeplinirea operativă a hotărîrilor colegiului.

Articolul 16

În executarea hotărîrilor Colegiului ministerului și exercitarea atribuțiilor proprii, ministerul emite, potrivit legii, ordine, instrucțiuni și alte acte prevăzute de lege.

Articolul 17

Ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte organe și organizații din țara, precum și în relațiile internaționale.

Articolul 18

Ministrul informează Colegiul ministerului asupra principalelor probleme rezolvate în perioada dintre ședințe.

Articolul 19

Adjunctii ministrului și secretarii generali se numesc de Consiliul de Miniștri, iar atribuțiile acestora se stabilesc de Colegiul ministerului.

Articolul 20

Pe lîngă Ministerul Sănătății funcționează Academia de Științe Medicale, instituție care organizează, îndrumă și controlează întreaga activitate științifică în domeniul ocrotirii sănătății.

Academia de Științe Medicale răspunde față de Ministerul Sănătății pentru întreaga sa activitate.

Modul de organizare și funcționare a Academiei de Științe Medicale se stabilește prin statutul acestei academii.

Articolul 21

În cadrul Ministerului Sănătății funcționează Consiliul tehnico-științific, care se organizează și funcționează pe bază de regulament aprobat de Colegiul ministerului.

Componenta Consiliului tehnico-științific se aproba de Colegiul ministerului.

Articolul 22

Pentru asigurarea respectării normelor de etica profesională în exercitarea profesiunilor medico-sanitare, Ministerul Sănătății este ajutat de Colegiul medicilor și farmacistilor din cadrul Uniunii Societăților de Științe Medicale.

Articolul 23

Ministerul Sănătății are următoarea structura organizatorică:

a) Inspectoratul sanitar de stat central;

b) Direcția asistenței medicale;

c) Direcția medicinei preventive;

d) Direcția farmaceutica și aparaturii medicale;

e) Direcția medicală specială;

f) Direcția lucrări speciale;

g) Direcția plan sanitar și organizarea muncii;

h) Direcția învățămînt și personal;

i) Direcția tehnica de construcții și aprovizionare;

j) Direcția finanțării și administrării unităților sanitare;

k) Direcția de relații externe și secretariat;

l) Direcția de control;

m) Oficiul juridic;

n) Biroul pentru primirea, evidenta și urmărirea rezolvarii reclamatiilor, sesizarilor și propunerilor cetățenilor.

Articolul 24

Ministerul Sănătății are în subordinea sa unități sanitare, de cercetări științifice, de învățămînt profesional și tehnic, licee de specialitate, Editura medicală, Centrul de documentare medicală, întreprinderi și organizații economice.

Articolul 25

Atribuțiile, normele de funcționare și structura organizatorică a unităților prevăzute la art. 23 și 24 din prezentul decret se stabilesc de Ministerul Sănătății, potrivit normelor legale.

Articolul 26

Ministerul Forțelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne și Consiliul Securității Statului vor adapta la specificul activității proprii normele Ministerului Sănătății, cu acordul acestui minister.

Articolul 27

Decretul nr. 7/1953
pentru organizarea Ministerului Sănătății,
Decretul nr. 191/1950
privind înființarea Direcției industriei produselor chimico-farmaceutice în cadrul Ministerului Sănătății, precum și orice alte dispoziții contrare prezentului decret, se abroga.
──────────