Decizia nr. 436/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Baltă - procuror
Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată, prin procurator Andre Edmond Abels, de către Sergius Abels și Yollanda Tatiana Jaculin în Dosarul nr. 2.539/2003 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că stabilirea termenului de 5 zile de la pronunțare, în care se poate exercita recurs împotriva hotărârii prin care instanța se declară necompetentă de a judeca, este prerogativa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, și se justifică prin aceea că soluționarea incidentului privind competența instanței ține pe loc judecarea fondului litigiului.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 iulie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.539/2003, Curtea de Apel Bacău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată, prin procurator Andre Edmond Abels, de către Sergius Abels și Yollanda Tatiana Jaculin.
În motivarea excepției autorul acesteia susține că dispozițiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă încalcă drepturile constituționale privind accesul liber la justiție și exercitarea căilor de atac, întrucât hotărârile nu se comunică părții, cu confirmare de primire, pentru ca aceasta să poată exercita căile de atac prevăzute de lege în termenul de 15 zile de la comunicare.
Curtea de Apel Bacău - Secția civilă apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, întrucât "dispozițiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 21 alin. (2) și art. 128 din Constituția României, deoarece posibilitatea de a cunoaște soluția și data pronunțării hotărârii decurge din faptul că hotărârea se pronunță în condițiile de citare a părților implicate în proces".
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul consideră că "reglementarea unor termene de procedură, cu precizarea riguroasă a momentelor de la care acestea încep să curgă, nu este de natură a îngrădi accesul la justiție, ci, dimpotrivă, reprezintă o garanție a aplicării principiilor fundamentale ale procesului civil". Dispoziția legală criticată are scopul de a înlătura posibilitatea tergiversării judecării cauzei. Prin prevederile art. 125 alin. (3) și ale art. 128, Constituția a lăsat la latitudinea legiuitorului reglementarea competenței și a procedurii de judecată, precum și a căilor de atac. Hotărârea judecătorească pronunțându-se în condiții de citare a părților, este de datoria acestora să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. Astfel, apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, deoarece "prevederile legale criticate referitoare la exercitarea recursului împotriva hotărârii prin care instanța se declară necompetentă, în termen de 5 zile de la pronunțare, nu numai că nu contravin textelor constituționale invocate, ci, dimpotrivă, constituie tocmai o reglementare a exercitării dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, în condițiile legii". Mai arată că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, "este de competența exclusivă a organului legislativ instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și a modalității de exercitare a căilor de atac".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:
"Dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.[...]"
Potrivit susținerilor autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 și ale art. 128, devenit art. 129 în urma revizuirii și republicării Constituției în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003:
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";
- Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile legale criticate constituie norme de procedură, iar, conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, exercitarea căilor de atac se poate face "în condițiile legii". Astfel, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili care sunt căile de atac ce pot fi exercitate în diferite cauze, precum și condițiile procedurale de exercitare a acestora, inclusiv termenele, cu singura cerință de a nu contraveni vreunei dispoziții sau vreunui principiu constituțional.
Dispozițiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă nu pun nici o parte interesată în imposibilitatea de a se adresa instanței de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac. Potrivit dispozițiilor alin. 1 și 2 ale art. 158 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească se pronunță asupra problemelor privind competența în situația în care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost învestită, în fața să se pune în discuție competența de judecată. Această discuție are loc în prezența părților sau chiar în lipsa lor, dar când toate părțile au fost legal citate. În cazul în care instanța se declară competentă, va continua judecarea cauzei, iar hotărârea privind competența poate fi atacată cu apel sau cu recurs, după caz, o dată cu fondul cauzei. Hotărârea prin care instanța se declară necompetentă se poate ataca separat cu recurs, întrucât această hotărâre are caracter de dezinvestire.
Stabilirea unui termen derogatoriu mai scurt și care curge de la data pronunțării hotărârii, pentru declararea recursului, s-a impus pentru că soluționarea incidentului privind competența instanței ține pe loc judecarea fondului litigiului. Nici una dintre părți nu este împiedicată în exercitarea căii de atac în acest termen, având în vedere că acestea, chiar dacă nu sunt prezente în urma îndeplinirii procedurii legale de citare, cunosc termenul de judecată și depinde doar de diligența lor aflarea soluției și declararea recursului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sergius Abels și Yollanda Tatiana Jaculin în Dosarul nr. 2.539/2003 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mădălina Ștefania Diaconu Întrucât domnișoara Mădălina Ștefania Diaconu se află în concediu fără plată, în locul său semnează, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Prim magistrat-asistent, Claudia Miu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.