Convenția din 9 septembrie 1886

Articolul 1

Țările cărora li se aplică prezenta convenție sînt constituite în Uniunea pentru protecția drepturilor autorilor asupra operelor literare și artistice.

Articolul 2

1. Termenii "opere literare și artistice" cuprind toate lucrările din domeniile literar, științific și artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare, precum: cărțile, brosurile și alte scrieri; conferințele, alocutiunile, predicile și alte opere de aceeași natura; operele dramatice sau dramatico-muzicale; operele coregrafice și pantomimele; compozitiile muzicale cu sau fără cuvinte; operele cinematografice, cărora le sînt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog cu cinematografia; operele de desen, de pictura, de arhitectura, de sculptura, de gravura, de litografie; operele fotografice, cărora le sînt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog cu fotografia; operele de arta aplicată; ilustratiile, hartile geografice; planurile, crochiurile și operele plastice referitoare la geografie, la topografie, la arhitectura sau la științe.

2. Se rezerva totuși legislatiilor țărilor uniunii facultatea de a dispune ca operele literare și artistice, sau una ori mai multe categorii dintre ele, nu sînt protejate cît timp nu au fost fixate pe un suport material.

3. Sînt protejate ca opere originale, fără prejudiciul drepturilor autorului operei originale, traducerile, adaptarile, aranjamentele muzicale și alte transformări ale unei opere literare sau artistice.

4. Se rezerva legislatiilor țărilor uniunii dreptul de a determina protecția care trebuie acordată textelor oficiale de ordin legislativ, administrativ sau judiciar, precum și traducerilor oficiale ale acestor texte.

5. Culegerile de opere literare sau artistice, cum sînt enciclopediile și antologiile care, prin alegerea sau dispoziția materiilor, constituie creatii intelectuale, sînt protejate ca atare, fără prejudiciul drepturilor autorilor asupra fiecărei opere care face parte din aceste culegeri.

6. Operele sus-menționate beneficiază de protecție în toate țările uniunii. Aceasta protecție se exercită în favoarea autorului și a deținătorilor drepturilor sale.

7. Se rezerva legislatiilor țărilor uniunii reglementarea cîmpului de aplicare a legilor privind operele de arta aplicată și desenele și modelele industriale, precum și condițiile de protecție a acestor opere, desene și modele, ținînd seama de dispozițiile art. 7 pct. 4 al prezentei convenții. Pentru operele protejate numai ca desene și modele în țara de origine nu poate fi cerută în alta țara a uniunii decît protecția specială acordată în aceasta țara desenelor și modelelor; totuși, dacă o astfel de protecție specială nu se acordă în aceasta țara, aceste opere vor fi protejate ca opere artistice.

8. Protecția prezentei convenții nu se aplică stirilor zilei sau faptelor diverse, care au caracterul de simple informații de presa.

Articolul 2

BIS

1. Se rezerva legislatiilor țărilor uniunii facultatea de a exclude în parte sau total de la protecția prevăzută în articolul precedent discursurile politice și discursurile pronunțate în dezbaterile judiciare.

2. Se rezerva de asemenea legislatiilor țărilor uniunii facultatea de a statua asupra condițiilor în care conferințele, alocutiunile și alte opere de aceeași natura, pronunțate în public, vor putea fi reproduse prin presa, radiodifuzate, transmise prin fir publicului sau vor putea forma obiectul comunicărilor publice prevăzute în art. 11 bis pct. 1 al prezentei convenții, în cazul cînd o astfel de folosire este justificată prin scopul de informare urmărit.

3. Totuși, autorul beneficiază de dreptul exclusiv de a reuni în culegere operele sale menționate în alineatele precedente.

Articolul 3

1. Sînt protejati, în virtutea prezentei convenții:

a) autorii resortisanti ai uneia dintre țările uniunii, pentru operele lor, publicate sau nu;

b) autorii care nu sînt resortisanti ai unei tari a uniunii, pentru operele pe care le publică pentru prima data într-una dintre aceste tari sau simultan într-o țara străină de uniune și într-o țara a uniunii.

2. Autorii care nu sînt resortisanti ai unei tari a uniunii, dar care au reședința lor obișnuită într-una dintre aceste tari, sînt, pentru aplicarea prezentei convenții, asimilați cu autorii resortisanti ai acestei tari.

3. Prin "opere publicate" se înțeleg operele editate cu consimțămîntul autorilor, oricare ar fi modul de fabricare a exemplarelor, cu condiția ca punerea la dispoziție a acestora să poată satisface nevoile normale ale publicului, ținînd seama de natura operei. Nu constituie o publicare reprezentarea unei opere dramatice, dramatico-muzicale sau cinematografice, executarea unei opere muzicale, recitarea în public a unei opere literare, transmisiunea sau radiodifuzarea unor opere literare sau artistice, expunerea unei opere de arta și construcția unei opere de arhitectura.

4. Este considerată ca fiind publicată simultan în mai multe tari orice opera care a apărut în doua sau mai multe tari în 30 de zile de la prima publicare.

Articolul 4

Sînt protejati în virtutea prezentei convenții, chiar dacă condițiile prevăzute la art. 3 nu sînt îndeplinite:

a) autorii operelor cinematografice al căror producător își are sediul sau reședința sa obișnuită într-una din țările uniunii;

b) autorii unor opere de arhitectura cladite într-o țara a uniunii sau ai unor opere de arte grafice și plastice încorporate într-un imobil situat într-o țara a uniunii.

Articolul 5

1. Autorii beneficiază, în ce privește operele pentru care sînt protejati în virtutea prezentei convenții, în țările uniunii altele decît țara de origine a operei, drepturile pe care legile respective le acorda în prezent sau le vor acorda în viitor naționalilor, precum și de drepturile acordate în mod special prin prezenta convenție.

2. Folosință și exercițiul acestor drepturi nu sînt subordonate nici unei formalități; aceasta folosință și acest exercițiu sînt independente de existenta protecției în țara de origine a operei. Ca urmare, în afară de stipulațiile prezentei convenții, întinderea protecției, precum și mijloacele procedurale garantate autorului pentru apărarea drepturilor sale, se reglementează în mod exclusiv conform legislației tarii în care se reclama protecția.

3. Protecția în țara de origine este reglementată de legislația naționala. Cu toate acestea, dacă autorul nu este un resortisant al tarii de origine a operei pentru care el este protejat prin prezenta convenție, el va avea în aceasta țara aceleași drepturi ca și autorii naționali.

4. Este considerată ca țara de origine:

a) pentru operele publicate pentru prima oara într-una dintre țările uniunii: aceasta din urma țara; totuși, dacă este vorba de opere publicate simultan în mai multe tari ale uniunii, care admit durate de protecție diferite: aceea dintre ele a carei legislație acorda durata de protecție cea mai scurta;

b) pentru operele publicate simultan într-o țara străină de uniune și într-o țara a uniunii: aceasta din urma țara;

c) pentru operele nepublicate sau pentru operele publicate pentru prima oara într-o țara străină de uniune, fără publicare simultană într-o țara a uniunii: țara uniunii al carei resortisant este autorul;

Totuși:

i) dacă este vorba de opere cinematografice al căror producător își are sediul sau reședința sa obișnuită într-o țara a uniunii, țara de origine va fi aceasta din urma țara, și

îi) dacă este vorba de opere de arhitectura cladite într-o țara a uniunii sau de opere de arte grafice și plastice, încorporate într-un imobil situat într-o țara a uniunii, țara de origine va fi aceasta din urma țara.

Articolul 6

1. Dacă o țara străină de uniune nu protejeaza în mod satisfăcător operele autorilor care sînt resortisanti ai uneia dintre țările uniunii, aceasta din urma țara va putea restringe protecția operelor ai căror autori sînt, în momentul primei publicari a acestor opere, resortisanti ai celeilalte tari și nu au reședința lor obișnuită într-una dintre țările uniunii. Dacă țara primei publicari face uz de aceasta facultate, celelalte tari ale uniunii nu vor fi obligate sa acorde operelor astfel supuse unui tratament special o protecție mai larga decît aceea care le este acordată în țara primei publicari.

2. Nici o restrictie, stabilită în virtutea alineatului precedent, nu va putea prejudicia drepturile pe care un autor le va dobîndi asupra unei opere publicate într-una dintre țările uniunii înainte de punerea în executare a acestei restrictii.

3. Țările uniunii, care în virtutea articolului prezent vor restringe protecția drepturilor autorilor, vor notifica acest fapt directorului general al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (denumit mai jos "directorul general") printr-o declarație scrisă, în care vor fi arătate țările față de care protecția este restrînsa, precum și restricțiile la care sînt supuse drepturile autorilor aparținînd acestor tari. Directorul general va comunică de îndată acest fapt tuturor țărilor uniunii.

Articolul 6

BIS

1. Independent de drepturile patrimoniale de autor, și chiar după cedarea acestor drepturi, autorul păstrează dreptul de a revendica paternitatea operei și de a se opune oricărei deformari, mutilari sau altei modificări a acestei opere, sau oricărei alte atingeri a acesteia, păgubitoare onoarei sau reputației sale.

2. Drepturile recunoscute autorului în virtutea alineatului 1 de mai sus sînt, după moartea sa, menținute cel puțin pînă la stingerea drepturilor patrimoniale și se exercită de către persoanele sau instituțiile cărora legislația naționala a tarii în care protecția este reclamata le da aceasta calitate. Cu toate acestea, țările a căror legislație, în vigoare în momentul ratificării prezentului act, sau al aderării la el, nu conține dispoziții care să asigure protecția după moartea autorului a tuturor drepturilor recunoscute în baza alineatului 1 de mai sus, au facultatea de a prevedea ca unele dintre aceste drepturi nu sînt menținute după moartea autorului.

3. Mijloacele procedurale pentru apărarea drepturilor recunoscute prin prezentul articol sînt reglementate de legislația tarii în care este reclamata protecția.

Articolul 7

1. Durata protecției acordate prin prezenta convenție cuprinde viața autorului și 50 de ani după moartea sa.

2. Cu toate acestea, pentru operele cinematografice, țările uniunii au facultatea sa prevadă ca durata protecției expira la 50 de ani după ce opera va fi fost facuta accesibila publicului cu consimțămîntul autorului, sau ca în lipsa unui asemenea eveniment, intervenit în termen de 50 de ani socotiți de la realizarea unei astfel de opere, durata protecției expira la 50 de ani după aceasta realizare.

3. Pentru operele anonime sau pseudonime, durata protecției acordate prin prezenta convenție expira la 50 de ani după ce opera a fost în mod licit facuta accesibila publicului. Totuși, cînd pseudonimul adoptat de autor nu lasă nici o indoiala asupra identității sale, durata protecției este cea prevăzută la alineatul 1. Dacă autorul unei opere anonime sau pseudonime își dezvaluie identitatea în perioada mai sus indicată, termenul de protecție aplicabil este cel prevăzut în alineatul 1. Țările uniunii nu sînt obligate sa protejeze operele anonime sau pseudonime al căror autor este presupus mort, după toate probabilitatile, de 50 de ani.

4. Se rezerva legislatiilor țărilor uniunii facultatea de a reglementa durata protecției operelor fotografice și aceea a operelor de arta aplicată protejate ca opere artistice; totuși, aceasta durata nu va putea fi inferioară unei perioade de 25 de ani socotiți de la realizarea unei asemenea opere.

5. Durata protecției posterioară morții autorului și termenele prevăzute la alineatele 2, 3 și 4 de mai sus încep să curgă de la moarte sau de la evenimentul avut în vedere de aceste alineate, însă durata acestor termene se calculează numai cu începere de la 1 ianuarie al anului care urmează morții sau evenimentului avut în vedere.

6. Țările uniunii au facultatea de a acorda o durată de protecție superioară celor prevăzute la alineatele precedente.

7. Țările uniunii legate prin actul de la Roma al prezentei convenții și care acorda, în legislația lor naționala în vigoare în momentul semnării prezentului act, durate inferioare celor prevăzute în alineatele precedente, au facultatea de a le menține atunci cînd adera la prezentul act sau cînd îl ratifica.

8. În toate cazurile, durata va fi reglementată de legea tarii în care va fi reclamata protecția; totuși, cu excepția cazului cînd legislația acestei din urma tari nu decide altfel, ea nu va depăși durata fixată în țara de origine a operei.

Articolul 7

BIS

Dispozițiile articolului precedent sînt de asemenea aplicabile cînd dreptul de autor aparține în comun colaboratorilor unei opere, cu rezerva ca termenele consecutive morții autorului să fie calculate cu începere de la moartea ultimului supraviețuitor dintre colaboratori.

Articolul 8

Autorii de opere literare și artistice protejati prin prezenta convenție beneficiază, pe toată durata drepturilor lor asupra operei originale, de dreptul exclusiv de a face sau de a autoriza traducerea operelor lor.

Articolul 9

1. Autorii de opere literare și artistice protejati prin prezenta convenție beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza reproducerea acestor opere, în orice mod și sub orice formă ar fi.

2. Se rezerva legislatiilor țărilor uniunii facultatea de a permite reproducerea operelor menționate în anumite cazuri speciale, cu condiția ca o astfel de reproducere sa nu aducă atingere exploatării normale a operei, nici sa nu cauzeze o paguba nejustificată intereselor legitime ale autorului.

3. Orice înregistrare sonora sau vizuala este considerată ca o reproducere în sensul prezentei convenții.

Articolul 10

1. Sînt permise citatele extrase dintr-o opera facuta accesibila publicului în mod licit, cu condiția ca ele să fie conforme bunelor uzante și în măsura justificată prin scopul urmărit, inclusiv citatele din articole din jurnale și culegeri periodice, sub forma de revista a presei.

2. Se rezerva efectul legislației țărilor uniunii și al acordurilor speciale existente sau care se vor încheia între ele, în ceea ce privește facultatea de a folosi în mod licit, în măsura justificată de scopul urmărit, operele literare sau artistice cu titlu de ilustrare a învățămîntului prin mijlocirea publicațiilor, emisiunilor de radiodifuziune sau de înregistrări sonore sau vizuale, cu condiția ca o asemenea folosire să fie conformă bunelor uzante.

3. Citatele și folosirile avute în vedere în alineatele precedente vor trebui sa menționeze izvorul și numele autorului, dacă acest nume figurează în izvorul folosit.

Articolul 10

BIS

1. Se rezerva legislatiilor țărilor uniunii facultatea de a permite reproducerea prin presa, ori radiodifuzarea sau transmiterea prin fir către public, a articolelor de actualitate privind dezbateri economice, politice sau religioase, publicate în ziare sau în culegeri periodice, sau a operelor radiodifuzate avînd același caracter, în cazurile cînd reproducerea, radiodifuzarea sau transmiterea nu este în mod expres rezervată. Totuși, sursa trebuie întotdeauna indicată în mod limpede; sancționarea neîndeplinirii acestei obligații este determinata de legislația tarii în care este cerută protecția.

2. Se rezerva de asemenea legislatiilor țărilor uniunii facultatea de a reglementa condițiile în care, cu prilejul transmiterii evenimentelor de actualitate prin mijlocirea fotografiei sau a cinematografiei, sau pe calea radiodifuzarii sau transmisiunii prin fir către public, operele literare sau artistice vazute sau auzite în cursul evenimentului pot, în măsura justificată de scopul de informare urmărit, să fie reproduse și făcute accesibile publicului.

Articolul 11

1. Autorii de opere dramatice, dramatico-muzicale și muzicale beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza: 1. reprezentarea și executarea publică a operelor lor, inclusiv reprezentarea și executarea publică prin orice mijloace sau procedee; 2. transmisiunea publică prin orice mijloace a reprezentării și a executării operelor lor.

2. Aceleași drepturi sînt acordate autorilor de opere dramatice sau dramatico-muzicale pe tot timpul duratei drepturilor lor asupra operei originale, în ceea ce privește traducerea operelor lor.

Articolul 11

BIS

1. Autorii de opere literare și artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza: 1. radiodifuzarea operelor lor sau comunicarea publică a acestor opere prin orice alt mijloc servind la difuzarea fără fir a semnalelor, a sunetelor sau a imaginilor; 2. orice comunicare publică, fie prin fir, fie fără fir, a operei radiodifuzate, cînd aceasta comunicare este facuta printr-un alt organism decît cel de origine; 3. comunicarea publică a operei radiodifuzate prin difuzor sau prin orice alt instrument asemănător, transmitator de semnale, de sunete sau de imagini.

2. Revine legislatiilor țărilor uniunii reglementarea condițiilor de exercitare a drepturilor la care se referă alineatul 1 de mai sus, dar aceste condiții nu vor avea decît un efect strict limitat la țara care le-ar stabili. Ele nu vor putea în nici un caz sa aducă atingere dreptului moral al autorului, nici dreptului care aparține autorului de a obține o remunerare echitabila, stabilită, în lipsa unui acord amiabil, de către autoritatea competentă.

3. În lipsa unei stipulații contrare, autorizația acordată potrivit alineatului 1 al prezentului articol nu cuprinde și autorizația de a inregistra opera radiodifuzata prin mijlocirea unor instrumente de fixare a sunetelor sau imaginilor. Se rezerva totuși legislatiilor țărilor uniunii regimul înregistrărilor efemere, efectuate de un organism de radiodifuziune prin propriile sale mijloace și pentru emisiunile sale. Aceste legislații vor putea autoriza păstrarea acestor înregistrări în arhive oficiale, datorită caracterului lor excepțional de documentare.

Articolul 11

TER

1. Autorii de opere literare beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza: 1. recitarea în public a operelor lor, inclusiv cea efectuată prin orice mijloace sau procedee; 2. transmisiunea în public prin orice mijloace a recitarii operelor lor.

2. Aceleași drepturi sînt acordate autorilor de opere literare pe toată durata drepturilor lor asupra operei originale, în ceea ce privește traducerea operelor lor.

Articolul 12

Autorii de opere literare sau artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza adaptarile, aranjamentele și alte transformări ale operelor lor.

Articolul 13

1. Fiecare țara a uniunii poate, în ceea ce o privește, sa stabilească rezerve și condiții referitoare la dreptul exclusiv al autorului unei opere muzicale și al autorului textului, a cărui înregistrare cu opera muzicala a fost deja autorizata de către acesta din urma, de a autoriza înregistrarea sonora a operei muzicale, împreună cu textul, dacă este cazul; orice rezerve și condiții de aceasta natura nu vor avea însă decît un efect strict limitat la țara care le-ar fi stabilit și nu vor putea în nici un caz sa aducă atingere dreptului care aparține autorului de a obține o remunerare echitabila, stabilită, în lipsa unui acord amiabil, de către autoritatea competentă.

2. Înregistrările operelor muzicale care vor fi fost realizate într-o țara a uniunii, potrivit art. 13 pct. 3 al convențiilor semnate la Roma la 2 iunie 1928 și la Bruxelles la 26 iunie 1948, vor putea, în acea țara, să facă obiectul reproducerilor fără consimțămîntul autorului operei muzicale, pînă la expirarea unei perioade de 2 ani, socotiți de la data la care țara menționată va fi legată prin prezentul act.

3. Înregistrările făcute în baza alineatelor 1 și 2 ale prezentului articol și importate fără autorizația părților interesate, într-o țara unde nu ar fi licite, vor putea fi sechestrate în acea țara.

Articolul 14

1. Autorii de opere literare sau artistice au dreptul exclusiv de a autoriza: 1. adaptarea și reproducerea cinematografica a acestor opere și punerea în circulație a operelor astfel adaptate sau reproduse; 2. reprezentarea și executarea în public și transmiterea prin fir către public a operelor astfel adaptate sau reproduse.

2. Adaptarea sub orice alta forma artistică a realizarilor cinematografice inspirate din opere literare sau artistice rămîne supusă, fără prejudiciul autorizației autorilor lor, autorizării autorilor operelor originale.

3. Dispozițiile art. 13 pct. 1 nu sînt aplicabile.

Articolul 14

BIS

1. Fără a se aduce atingere drepturilor de autor ale oricărei opere care ar fi putut fi adaptată sau reprodusa, opera cinematografica este protejata ca o opera originala. Titularul dreptului de autor asupra operei cinematografice beneficiază de aceleași drepturi ca și autorul unei opere originale, inclusiv de drepturile menționate în articolul precedent.

2. a) Determinarea titularilor dreptului de autor asupra operei cinematografice este rezervată legislației tarii unde este cerută protecția.

b) Cu toate acestea, în țările uniunii în care legislația recunoaște printre acești titulari pe autorii de contribuții aduse la realizarea operei cinematografice, aceștia, dacă s-au angajat sa aducă astfel de contribuții, nu vor putea, în afară unei stipulații contrare sau speciale, să se opună la reproducerea, punerea în circulație, reprezentarea și executarea în public, transmisiunea pe fir către public, radiodifuzarea, comunicarea către public, subtitrarea și dublarea textelor, operei cinematografice.

c) Dacă forma angajamentului menționat mai sus, pentru aplicarea subalineatului b precedent, trebuie sau nu să fie un contract scris sau un înscris echivalent, se reglementează de legislația tarii uniunii în care producătorul operei cinematografice își are sediul sau reședința obișnuită. Se rezerva totuși legislației tarii uniunii în care este cerută protecția facultatea de a prevedea ca acest angajament trebuie să fie un contract scris sau un înscris echivalent. Aceste tari vor trebui sa notifice acest lucru directorului general printr-o declarație scrisă, care va fi de îndată comunicată de către acesta tuturor celorlalte tari ale uniunii.

d) Prin "stipulație contrară sau specială" se înțelege orice condiție restrictiva care poate însoți angajamentul menționat.

3. Afară de cazul cînd legislația naționala hotărăște altfel, dispozițiile alineatului 2 b de mai sus nu sînt aplicabile nici autorilor de scenarii, de dialoguri și de opere muzicale create pentru realizarea operei cinematografice, nici realizatorului principal al acesteia. Totuși, țările uniunii, a căror legislație nu conține dispoziții privind aplicarea alineatului 2 b mai sus citat realizatorului menționat, vor trebui sa notifice aceasta directorului general printr-o declarație scrisă, care va fi de îndată comunicată de către acesta din urma tuturor celorlalte tari ale uniunii.

Articolul 14

TER

1. În ceea ce privește operele de arta originale și manuscrisele originale ale scriitorilor și compozitorilor, autorul - sau, după moartea sa, persoanele sau instituțiile cărora legislația naționala le da calitatea - beneficiază de un drept inalienabil de a fi interesat la operațiile de vînzare avînd ca obiect opera, după prima cesiune facuta de autor.

2. Protecția prevăzută în alineatul de mai sus nu poate fi cerută în fiecare țara a uniunii decît dacă legislația naționala a autorului admite aceasta protecție și în măsura în care ea este permisă de legislația tarii în care aceasta protecție este cerută.

3. Modalitățile și procentajele perceperii sînt determinate de fiecare legislație naționala.

Articolul 15

1. Pentru ca autorii de opere literare și artistice protejati prin prezenta convenție să fie, pînă la proba contrară, considerați ca atare și admiși în consecința sa exercite urmăriri împotriva contrafacatorilor, înaintea tribunalelor țărilor uniunii, este suficient ca numele să fie indicat pe opera în modul obișnuit. Prezentul alineat este aplicabil chiar dacă acest nume este un pseudonim, atît timp cît pseudonimul adoptat de autor nu lasă nici un dubiu asupra identității sale.

2. Este prezumat ca producător al operei cinematografice, pînă la proba contrară, persoana fizica sau juridică al carei nume este indicat pe aceasta opera într-un mod obișnuit.

3. Pentru operele anonime și pentru operele pseudonime, altele decît cele menționate la alineatul 1 de mai sus, editorul al cărui nume este indicat pe opera este considerat, fără alta dovada, ca reprezintă pe autor; în aceasta calitate, el este îndreptățit a apara și a valorifica drepturile acestuia. Dispoziția prezentului alineat încetează să fie aplicabilă cînd autorul își dezvaluie identitatea și își justifica calitatea.

4. a) Pentru operele nepublicate, cu identitatea autorului necunoscută, dar pentru care este indreptatita presupunerea ca acest autor este resortisant al unei tari a uniunii, se rezerva legislației acestei tari facultatea de a desemna autoritatea competentă care să-l reprezinte pe autor și să fie imputernicita sa apere și sa valorifice drepturile acestuia în țările uniunii.

b) Țările uniunii, care în virtutea acestei dispoziții vor proceda la o astfel de desemnare, vor notifica aceasta directorului general printr-o declarație scrisă, în care vor fi indicate toarte informațiile referitoare la autoritatea astfel desemnată. Directorul general va comunică de îndată aceasta declarație tuturor celorlalte tari ale uniunii.

Articolul 16

1. Orice opera contrafacuta poate fi sechestrata în țările uniunii în care opera originala are dreptul la protecția legală.

2. Dispozițiile alineatului precedent sînt deopotrivă aplicabile reproducerilor provenind dintr-o țara în care opera nu este protejata sau a încetat de a mai fi protejata.

3. Sechestrul se face potrivit legislației fiecărei tari.

Articolul 17

Dispozițiile prezentei convenții nu pot aduce nici un fel de prejudiciu dreptului aparținînd guvernului fiecărei tari a uniunii de a permite, de a supraveghea sau de a interzice, prin măsuri de legislație sau de poliție interna, circulația, reprezentarea, expunerea oricărei lucrări sau producții față de care autoritatea competentă ar avea de exercitat acest drept.

Articolul 18

1. Prezenta convenție se aplică tuturor operelor care, în momentul intrării sale în vigoare, nu au intrat încă în domeniul public al tarii lor de origine prin expirarea duratei protecției.

2. Totuși, dacă o opera, prin expirarea duratei de protecție care îi fusese anterior recunoscută, a intrat în domeniul public al tarii în care este cerută protecția, aceasta opera nu va mai fi protejata din nou în aceasta țara.

3. Aplicarea acestui principiu se va face potrivit stipulațiilor cuprinse în convențiile speciale existente sau care se vor încheia în acest scop între țările uniunii. În lipsa unor asemenea stipulații, țările respective vor reglementa, fiecare în ceea ce o privește, modalitățile referitoare la aceasta aplicare.

4. Dispozițiile precedente se aplică de asemenea în cazul unor noi aderari la uniune și în cazul în care protecția ar fi extinsă prin aplicarea art. 7 sau prin renunțarea la rezerve.

Articolul 19

Dispozițiile prezentei convenții nu împiedica revendicarea aplicării unor dispoziții mai largi, care ar fi dictate de legislația unei tari a uniunii.

Articolul 20

Guvernele țărilor uniunii își rezerva dreptul de a încheia între ele aranjamente particulare, în măsura în care aceste aranjamente ar conferi autorilor drepturi mai intinse decît cele acordate prin convenție, sau dacă ar conține alte stipulații care n-ar fi contrare prezentei convenții. Dispozițiile aranjamentelor existente care corespund condițiilor citate mai sus rămîn aplicabile.

Articolul 21

1. Dispoziții speciale privind țările în curs de dezvoltare figurează într-un protocol intitulat "Protocol referitor la țările în curs de dezvoltare".

2. Sub rezerva dispozițiilor art. 28 1 b (i) și 1 c, protocolul relativ la țările în curs de dezvoltare face parte integrantă din prezentul act.

Articolul 22

1. a) Uniunea are o adunare alcătuită din țările uniunii legate prin art. 22-26.

b) Guvernul fiecărei tari este reprezentat printr-un delegat, care poate fi asistat de supleanți, de consilieri și de experți.

c) Cheltuielile fiecărei delegații sînt suportate de către guvernul care a desemnat-o.

2. a) Adunarea:

i) tratează despre toate chestiunile privind menținerea și dezvoltarea uniunii și aplicarea prezentei convenții;

îi) da Biroului internațional al proprietății intelectuale (denumit mai jos "Biroul internațional"), prevăzut în Convenția pentru instituirea Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (denumita mai jos "organizația"), directive referitoare la pregătirea conferințelor de revizuire, tinindu-se seama în mod formal de observațiile țărilor uniunii care nu sînt legate prin art. 22-26;

iii) examinează și aproba rapoartele și activitatea directorului general al organizației referitoare la uniune și îi da orice directive utile privind chestiunile de competența uniunii;

iv) alege membrii Comitetului executiv al adunării;

v) examinează și aproba rapoartele și activitatea comitetului sau executiv și îi da directive;

vi) stabilește programul, adopta bugetul trienal al uniunii și aproba conturile sale de închidere;

vii) adopta regulamentul financiar al uniunii;

viii) creează comitetele de experți și grupurile de lucru pe care le socotește utile pentru realizarea obiectivelor uniunii;

ix) hotărăște care sînt țările străine de uniune și care sînt organizațiile interguvernamentale și internaționale neguvernamentale care pot fi admise la ședințele sale în calitate de observatori;

x) adopta modificările art. 22-26;

xi) întreprinde orice alte acțiuni corespunzătoare, în vederea atingerii obiectivelor uniunii;

xii) îndeplinește orice alte sarcini implicate de prezenta convenției;

xiii) exercita, dacă le accepta, drepturile care îi sînt conferite de convenția pentru instituirea organizației.

b) Asupra chestiunilor care interesează și alte uniuni administrate de organizație, adunarea statuează după ce ia cunoștința de avizul Comitetului de coordonare al organizației.

3. a) Fiecare țara membra a adunării dispune de un vot.

b) Jumătate din țările membre ale adunării constituie cvorumul.

c) Prin derogare de la dispozițiile subalineatului b, dacă, cu prilejul unei sesiuni, numărul țărilor reprezentate este mai mic de jumătate, însă egal sau superior unei treimi a țărilor membre ale adunării, aceasta poate lua hotărîri; totuși, hotărîrile adunării, cu excepția celor care privesc procedura sa, nu devin executorii decît atunci cînd condițiile mai jos enunțate sînt îndeplinite. Biroul internațional comunică aceste hotărîri țărilor membre ale adunării care nu au fost reprezentate, invitindu-le sa exprime în scris, într-un termen de 3 luni, socotit de la data comunicării menționate, votul sau abținerea lor. Dacă la expirarea termenului numărul țărilor care și-au exprimat astfel votul sau abținerea lor este cel puțin egal cu numărul care lipsea pentru atingerea cvorumului cu prilejul sesiunii, aceste hotărîri devin executorii, cu condiția ca în același timp majoritatea necesară sa ramina dobîndită.

d) Sub rezerva dispozițiilor art. 26 pct. 2, hotărîrile adunării sînt luate cu majoritate de două treimi din voturile exprimate.

e) Abținerea nu este considerată ca vot.

f) Un delegat nu poate reprezenta decît o singura țara și nu poate vota decît în numele acesteia.

g) Țările uniunii care nu sînt membre ale adunării sînt admise la ședințele sale în calitate de observatori.

4. a) Adunarea se întrunește în sesiune ordinară o dată la 3 ani, la convocarea directorului general și, în afară de cazuri excepționale, în aceeași perioadă și în același loc cu adunarea generală a organizației.

b) Adunarea se întrunește în sesiune extraordinară la convocarea adresată de directorul general, la cererea Comitetului executiv sau la cererea facuta de un sfert din țările membre ale adunării.

5. Adunarea adopta regulamentul sau interior.

Articolul 23

1. Adunarea are un comitet executiv.

2. a) Comitetul executiv este compus din țările alese de adunarea dintre țările membre ale acesteia. În afară de aceasta, țara pe teritoriul căreia organizația își are sediul dispune, ex officio, de un loc în comitet, sub rezerva dispozițiilor art. 25 pct. 7 b.

b) Guvernul fiecărei tari membre a Comitetului executiv este reprezentat printr-un delegat, care poate fi asistat de supleanți, de consilieri și de experți.

c) Cheltuielile fiecărei delegații sînt suportate de guvernul care a desemnat-o.

3. Numărul țărilor membre ale Comitetului executiv corespunde unui sfert din numărul țărilor membre ale adunării. Pentru calculul locurilor care urmează să fie completate, nu se ia în considerație restul rămas după împărțirea la patru.

4. Cu prilejul alegerii de membri ai Comitetului executiv, adunarea tine seama de repartizarea geografică echitabila și de necesitatea, pentru țările care sînt părți în aranjamentele speciale care ar putea fi stabilite în legătură cu uniunea, de a fi printre țările care constituie Comitetul executiv.

5. a) Membrii Comitetului executiv rămîn în funcțiune începînd de la închiderea sesiunii adunării în cursul căreia au fost aleși, pînă la sfîrșitul următoarei sesiuni ordinare a adunării.

b) Membrii Comitetului executiv sînt reeligibili în limita maxima de două treimi dintre ei.

c) Adunarea reglementează modalitățile alegerii și eventualei realegeri a membrilor Comitetului executiv.

6. a) Comitetul executiv:

i) pregătește proiectul ordinii de zi a adunării;

îi) supune adunării propuneri referitoare la proiectele de program și de buget trienal ale uniunii, pregătite de către directorul general;

iii) se pronunța, în limitele programului și ale bugetului trienal, asupra programelor și bugetelor anuale pregătite de către directorul general;

iv) supune adunării, cu comentariile corespunzătoare, rapoartele periodice ale directorului general și rapoartele anuale de verificare a conturilor;

v) ia toate măsurile utile în vederea executării programului uniunii de către directorul general, în conformitate cu hotărîrile adunării și ținînd seama de împrejurările care survin între doua sesiuni ordinare ale adunării;

vi) îndeplinește orice alte sarcini care îi sînt atribuite în cadrul prezentei convenții.

b) Asupra chestiunilor care interesează deopotrivă și alte uniuni administrate de organizație, Comitetul executiv statuează luînd cunoștința de avizul Comitetului de coordonare al organizației.

7. a) Comitetul executiv se întrunește o dată pe an în sesiune ordinară, la convocarea directorului general, pe cît posibil în aceeași perioadă și în același loc cu Comitetul de coordonare al organizației.

b) Comitetul executiv se întrunește în sesiune extraordinară la convocarea adresată de către directorul general, fie din inițiativa acestuia, fie la cererea președintelui sau sau a unui sfert din membrii săi.

8. a) Fiecare țara membra a Comitetului executiv dispune de un vot.

b) Jumătate din țările membre ale Comitetului executiv constituie cvorumul.

c) Hotărîrile sînt luate cu majoritatea simpla a voturilor exprimate.

d) Abținerea nu este considerată ca vot.

e) Un delegat nu poate reprezenta decît o singura țara și nu poate vota decît în numele acesteia.

9. Țările uniunii care nu sînt membre ale Comitetului executiv sînt admise la întrunirile sale în calitate de observatori.

10. Comitetul executiv adopta regulamentul sau interior.

Articolul 24

1. a) Sarcinile administrative care incumba uniunii sînt îndeplinite de către Biroul internațional, care succede Biroului uniunii reunit cu Biroul uniunii instituit prin Convenția internationala pentru protecția proprietății industriale.

b) Biroul internațional asigura în special secretariatul diferitelor organe ale uniunii.

c) Directorul general al organizației este cel mai înalt funcționar al uniunii și o reprezintă.

2. Biroul internațional aduna și publică informațiile privitoare la protecția dreptului de autor. Fiecare țara a uniunii comunică de îndată ce este posibil, Biroului internațional, textul oricărei legi noi, precum și orice texte oficiale cu privire la dreptul de autor.

3. Biroul internațional publică o revista lunară.

4. Biroul internațional procura oricărei tari a uniunii, la cererea sa, informații asupra chestiunilor privitoare la protecția dreptului de autor.

5. Biroul internațional elaborează studii și efectuează servicii cu scopul de a usura protecția dreptului de autor.

6. Directorul general și orice membru al personalului desemnat de el iau parte, fără drept de vot, la toate întrunirile adunării, ale Comitetului executiv și ale oricărui alt comitet de experți, sau grup de lucru. Directorul general sau un membru al personalului desemnat de către acesta este de drept secretarul acestor organe.

7. a) Biroul internațional, potrivit directivelor adunării și în cooperare cu Comitetul executiv, pregătește conferințele de revizuire a dispozițiilor convenției, altele decît cele cuprinse în art. 22-26.

b) Biroul internațional poate consulta organizații interguvernamentale și internaționale neguvernamentale asupra pregătirii conferințelor de revizuire.

c) Directorul general și persoanele desemnate de el iau parte, fără drept de vot, la deliberări în aceste conferințe.

8. Biroul internațional executa orice alte sarcini care îi sînt atribuite.

Articolul 25

1. a) Uniunea are un buget.

b) Bugetul uniunii cuprinde veniturile și cheltuielile proprii ale uniunii, contribuția sa la bugetul cheltuielilor comune ale uniunilor, precum și, dacă este cazul, suma pusă la dispoziția bugetului conferințelor organizației.

c) Sînt considerate ca fiind cheltuieli comune ale uniunilor cheltuielile care nu sînt atribuite în mod exclusiv uniunii, ci și uneia sau mai multor alte uniuni administrate de către organizație. Partea uniunii la aceste cheltuieli comune este proporțională cu interesul pe care aceste cheltuieli îl prezintă pentru ea.

2. Bugetul uniunii se stabilește tinindu-se seama de necesitățile de coordonare cu bugetele celorlalte uniuni administrate de organizație.

3. Bugetul uniunii este finanțat din veniturile următoare:

i) contribuțiile țărilor uniunii;

îi) taxele și sumele datorate pentru serviciile făcute de Biroul internațional în numele uniunii;

iii) produsul vinzarii publicațiilor Biroului internațional privind uniunea și drepturile aferente acestor publicații;

iv) donațiile, legatele și subvențiile;

v) chiriile, dobinzile și alte venituri.

4. a) Pentru determinarea părții sale contributive la buget, fiecare țara a uniunii este orinduita într-o clasa și plătește contribuțiile sale anuale pe baza unui număr de unități, fixat precum urmează:

Clasa I 25

Clasa a II-a 20

Clasa a III-a 15

Clasa a IV-a 10

Clasa a V-a 5

Clasa a VI-a 3

Clasa a VII-a 1

b) Fiecare țara indica, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, dacă nu a făcut-o anterior, clasa în care dorește să fie trecută. Ea poate să-și schimbe clasa. Dacă alege o clasa inferioară, țara respectiva trebuie să aducă acest lucru la cunoștința adunării, cu prilejul uneia dintre sesiunile sale ordinare. O astfel de modificare își produce efectul de la începutul anului civil următor acestei sesiuni.

c) Contribuția anuală a fiecărei tari consista dintr-o sumă al carei raport față de suma totală a contribuțiilor anuale la bugetul uniunii tuturor țărilor este același cu raportul dintre numărul unităților clasei în care este orinduita și numărul total al unităților tuturor țărilor.

d) Contribuțiile sînt datorate la 1 ianuarie al fiecărui an.

e) Țara în întîrziere cu plata contribuțiilor sale nu-și poate exercita dreptul sau de vot în nici unul din organele uniunii al căror membru este, dacă totalul restantelor sale este egal sau superior totalului contribuțiilor pe care le datorează pentru 2 ani expirati. Totuși, țara respectiva poate fi autorizata să-și păstreze exercițiul dreptului de vot în cadrul organului menționat atît timp cît acesta socotește ca intirzierea rezultă din împrejurări excepționale și inevitabile.

f) În cazul cînd bugetul nu este adoptat înainte de începutul noului exercițiu, bugetul anului precedent este reînnoit potrivit modalităților prevăzute de regulamentul financiar.

5. Totalul taxelor și al sumelor datorate pentru servicii făcute de către Biroul internațional în numele uniunii este stabilit de directorul general, care raportează despre aceasta adunării și Comitetului executiv.

6. a) Uniunea poseda un fond de rulment constituit printr-un vărsămînt unic efectuat de fiecare țara a uniunii. Dacă fondul devine insuficient, adunarea hotărăște majorarea lui.

b) Totalul varsamintului inițial al fiecărei tari pentru fondul mai sus menționat sau al participării la majorarea acestuia este proporțional cu contribuția acestei tari pentru anul în cursul căruia fondul este constituit sau majorarea hotarita.

c) Proporția și modalitățile varsamintului sînt stabilite de către adunare, la propunerea directorului general și după avizul Comitetului de coordonare al organizației.

7. a) Acordul asupra sediului, încheiat cu țara pe teritoriul căreia organizația își are sediul, prevede că dacă fondul de rulment este insuficient, aceasta țara acorda avansuri. Totalul acestor avansuri și condițiile în care ele sînt acordate formează în fiecare caz obiectul unor acorduri separate între țara în cauza și organizație. Atît timp cît este obligată sa acorde avansuri, aceasta țara dispune ex officio de un loc în Comitetul executiv.

b) Țara prevăzută în subalineatul a și organizația au fiecare dreptul de a denunta angajamentul de a acorda avansuri, prin mijlocirea unei notificări în scris. Denunțarea își produce efectul la 3 ani după sfîrșitul anului în cursul căruia ea a fost notificată.

8. Verificarea conturilor este asigurata, potrivit modalităților prevăzute de regulamentul financiar, de către una sau mai multe tari ale uniunii sau de către controlori externi, care sînt, cu consimțămîntul lor, desemnați de adunare.

Articolul 26

1. Propunerile pentru modificarea art. 22-25 și a articolului prezent pot fi prezentate de orice țara membra a adunării, de către Comitetul executiv sau de către directorul general. Aceste propuneri sînt comunicate de către acesta din urma țărilor membre ale adunării cu cel puțin 6 luni înainte de a fi supuse examinării adunării.

2. Orice modificare a articolelor menționate în alineatul 1 trebuie adoptată de adunare. Aceasta adoptare necesita trei pătrimi din voturile exprimate; cu toate acestea, orice modificare a art. 22 și a prezentului alineat necesita patru cincimi din voturile exprimate.

3. Orice modificare a articolelor menționate în alineatul 1 intră în vigoare la o luna după primirea de către directorul general a notificărilor scrise de acceptare, făcute în conformitate cu regulile constituționale respective, din partea a trei sferturi din țările care erau membre ale adunării în momentul cînd modificarea a fost adoptată. Orice modificare astfel acceptată a mentionatelor articole leagă toate țările care sînt membre ale adunării în momentul în care modificarea intră în vigoare, sau care devin membre ale acesteia la o dată ulterioară; totuși, orice modificare care majorează obligațiile financiare ale țărilor uniunii nu leagă decît pe acelea dintre ele care au notificat acceptarea de către ele a modificării menționate.

Articolul 27

1. Prezenta convenție va fi supusă revizuirilor pentru a i se aduce îmbunătățiri de natura a perfectiona sistemul uniunii.

2. În acest scop, vor avea loc conferințe în mod succesiv, într-una din țările uniunii, între delegații acestor tari.

3. Sub rezerva dispozițiilor art. 26, aplicabil la modificarea art. 22-26, orice revizuire a prezentei convenții, inclusiv a Protocolului referitor la țările în curs de dezvoltare, necesita unanimitatea voturilor exprimate.

Articolul 28

1. a) Fiecare dintre țările uniunii care a semnat prezentul act poate să-l ratifice și, dacă nu l-a semnat, poate adera la el. Instrumentele de ratificare și de aderare se depun la directorul general.

b) Fiecare dintre țările uniunii poate declara, în instrumentul sau de ratificare sau de aderare, ca ratificarea sau aderarea sa nu este aplicabilă:

i) articolelor 1-21 și Protocolului referitor la țările în curs de dezvoltare, sau

îi) articolelor 22-26.

c) Dacă o țara a uniunii a acceptat separat Protocolul referitor la țările în curs de dezvoltare, potrivit art. 5 al acestui protocol, declarația sa, facuta conform punctului i al subalineatului precedent, nu se poate raporta decît la art. 1-20.

d) Fiecare dintre țările uniunii care, potrivit subalineatelor b și c, a exclus de la efectele ratificării sau aderării sale unul dintre cele doua grupuri de dispoziții prevăzute în aceste doua subalineate, poate în orice moment ulterior sa declare ca extinde efectele ratificării sau aderării sale acestui grup de dispoziții. O astfel de declarație va fi depusa la directorul general.

2. a) Sub rezerva dispozițiilor art. 5 din Protocolul referitor la țările în curs de dezvoltare, art. 1-21 și protocolul intră în vigoare, față de primele cinci tari ale uniunii care au depus instrumente de ratificare sau de aderare, fără a se face o declarație după cum permite alineatul 1 b (i), la 3 luni după depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare sau de aderare.

b) Art. 22-26 intră în vigoare, față de primele șapte tari ale uniunii care au depus instrumente de ratificare sau de aderare, fără a se face o declarație după cum permite alineatul 1 b (îi), la 3 luni după depunerea celui de-al saptelea instrument de ratificare sau de aderare.

c) Sub rezerva intrării în vigoare inițiale, potrivit dispozițiilor subalineatelor a și b, a fiecăruia dintre cele doua grupuri de dispoziții prevăzute în alineatul a b (i și îi), și sub rezerva dispozițiilor alineatului 1 b, art. 1-26 și Protocolul referitor la țările în curs de dezvoltare intră în vigoare față de oricare țara a uniunii, alta decît cele menționate în subalineatele a și b, care depune un instrument de ratificare sau de aderare, precum și față de oricare țara a uniunii care depune o declarație în aplicarea alineatului 1 d, la 3 luni de la data notificării de către directorul general a unei astfel de depuneri, afară numai dacă în instrumentul sau declarația depusa nu s-ar fi indicat o dată posterioară. În acest din urmă caz, prezentul act intră în vigoare față de aceasta țara, la data astfel indicată.

d) Aplicarea Protocolului referitor la țările în curs de dezvoltare, potrivit prevederilor art. 5 al acestui protocol, este admisă înainte de intrarea în vigoare a prezentului act, de îndată ce a fost semnat.

3. Fața de oricare țara a uniunii care depune un instrument de ratificare sau de aderare, art. 27-38 intră în vigoare la prima data cînd unul dintre grupurile de dispoziții din alineatul 1 b intră în vigoare față de aceasta țara, în conformitate cu alineatele 2 a, b sau c.

Articolul 29

1. Orice țara străină de uniune poate adera la prezentul act și poate deveni, prin acest fapt, membra a uniunii. Instrumentele de aderare se depun la directorul general.

2. Fața de orice țara străină de uniune care a depus instrumentul sau de aderare cu o luna sau mai mult înaintea datei intrării în vigoare a dispozițiilor prezentului act, acesta intră în vigoare la data la care dispozițiile au intrat în vigoare pentru prima oara, prin aplicarea art. 28 pct. 2 a sau b, afară numai dacă o dată posterioară nu va fi fost indicată în instrumentul de aderare; totuși:

i) dacă art. 1-21 nu au intrat în vigoare la această dată, acea țara va fi legată, în timpul perioadei interimare dinaintea intrării în vigoare a acestor dispoziții și în locul acestora, de art. 1-20 ale actului de la Bruxelles;

îi) dacă art. 22-26 nu au intrat în vigoare la această dată, acea țara va fi legată, în timpul perioadei interimare dinaintea intrării în vigoare a acestor dispoziții și în locul acestora, de art. 21-24 ale actului de la Bruxelles.

Dacă o țara indica o dată posterioară în instrumentul sau de aderare, prezentul act intră în vigoare față de acea țara la data astfel indicată.

b) Fața de orice țara străină de uniune, care a depus instrumentul sau de aderare la o dată posterioară intrării în vigoare a unui singur grup de dispoziții ale prezentului act sau la o dată care o precede cu mai puțin de o luna, prezentul act intră în vigoare, sub rezerva celor prevăzute în subalineatul a, la 3 luni de la data la care aderarea sa a fost notificată de către directorul general, afară numai dacă o dată posterioară nu va fi fost indicată în instrumentul de aderare. În acest din urmă caz, prezentul act intră în vigoare față de aceasta țara la data astfel indicată.

3. Fața de orice țara străină de uniune, care a depus instrumentul sau de aderare după data intrării în vigoare a prezentului act în totalitatea lui, sau cu mai puțin de o luna înaintea acestei date, prezentul act intră în vigoare la 3 luni după data la care aderarea sa a fost notificată de către directorul general, afară numai dacă o dată posterioară nu va fi fost indicată în instrumentul de aderare. În acest din urmă caz, prezentul act intră în vigoare față de acea țara la data astfel indicată.

Articolul 30

1. Sub rezerva excepțiilor posibile, prevăzute la alineatul următor și la art. 28 pct. 1 b și 33 pct. 2, precum și în Protocolul referitor la țările în curs de dezvoltare, ratificarea sau aderarea implica de plin drept accesiunea la toate clauzele și admiterea la toate avantajele stipulate prin prezentul act.

2. a) Orice țara a uniunii care ratifica prezentul act sau adera la el poate păstra beneficiul rezervelor pe care le-a formulat anterior, cu condiția de a declara aceasta odată cu depunerea instrumentului sau de ratificare sau de aderare.

b) Orice țara străină de uniune poate, atunci cînd adera la prezentul act, sa declare ca înțelege sa substituie, cel puțin în mod provizoriu, articolului 8, privitor la dreptul de traducere, dispozițiile art. 5 al Convenției de uniune din 1886, revizuită la Paris în 1896, fiind înțeles ca aceste dispoziții nu privesc decît traducerea în limba sau în limbile acestei tari. Orice țara a uniunii are facultatea de a aplica, în ceea ce privește dreptul de traducere a operelor avînd ca țara de origine o țara care face uz de o asemenea rezerva, o protecție echivalenta cu cea acordată de aceasta din urma țara.

c) Orice țara poate, în orice moment, sa retragă astfel de rezerve, prin notificare adresată directorului general.

Articolul 31

1. Orice țara poate declara în instrumentul sau de ratificare sau de aderare sau poate informa în scris pe directorul general, în orice moment ulterior, ca prezenta convenție este aplicabilă totalității sau unei părți din teritoriile desemnate în declarația sau notificarea sa, pentru care își asuma responsabilitatea relațiilor externe.

2. Orice țara care a făcut o astfel de declarație sau a efectuat o astfel de notificare poate, în orice moment, sa notifice directorului general ca prezenta convenție încetează a mai fi aplicabilă totalității sau unei părți din aceste teritorii.

3. a) Orice declarație facuta în baza alineatului 1 produce efect la aceeași dată cu ratificarea sau cu aderarea în instrumentul căreia ea a fost inclusă și orice notificare efectuată în baza acestui alineat produce efect la 3 luni de la notificarea sa de către directorul general.

b) Orice notificare efectuată în baza alineatului 2 produce efect la 12 luni de la primirea sa de către directorul general.

Articolul 32

1. Prezentul act înlocuiește în raporturile dintre țările uniunii, și în măsura în care el se aplică, Convenția de la Berna din 9 septembrie 1886 și actele de revizuire subsecvente. Actele în vigoare din trecut își păstrează aplicabilitatea, în totalitatea lor sau în măsura în care prezentul act nu le înlocuiește în baza dispozițiilor din acest alineat, în raporturile cu țările uniunii care nu ar ratifica prezentul act sau nu ar adera la el.

2. Țările străine de uniune care devin părți ale prezentului act îl aplica, sub rezerva dispozițiilor alineatului 3, față de orice țara a uniunii care nu este parte în acest act sau care, deși este parte la el, a făcut declarația prevăzută de art. 28 pct. 1 b (i). Aceste tari admit ca țara respectiva a uniunii, în relațiile sale cu ele:

i) să aplice dispozițiile din actul cel mai recent la care aceasta țara este parte și

îi) să aibă facultatea sa adapteze protecția la nivelul prevăzut de prezentul act.

3. Țările care, ratificind prezentul act sau aderind la el, au făcut vreuna sau toate rezervele autorizate prin Protocolul referitor la țările în curs de dezvoltare, pot aplica aceste rezerve în raporturile lor cu celelalte tari ale uniunii care nu sînt părți la actul de fața sau care, deși sînt părți la el, au făcut o declarație potrivit art. 28 pct. 1 b (i), cu condiția ca aceste din urma tari sa fi acceptat aceasta aplicare.

Articolul 33

1. Orice diferend între doua sau mai multe tari ale uniunii, privitor la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenții, care nu va fi rezolvat pe cale de negocieri, poate fi adus în fața Curții Internaționale de Justiție de către oricare dintre țările în cauza, pe cale de petiție conformă cu Statutul Curții, afară de cazul cînd țările în cauza nu s-ar înțelege asupra unui alt mod de reglementare.

2. Oricare țara poate, în momentul cînd semnează prezentul act sau cînd depune instrumentul sau de ratificare sau de aderare, sa declare că nu se considera legată de dispozițiile alineatului 1. În privinta oricărui diferend între o asemenea țara și orice alta țara a uniunii, dispozițiile alineatului 1 nu sînt aplicabile.

3. Orice țara care a făcut o declarație în conformitate cu dispozițiile alineatului 2 poate, în orice moment, sa o retragă printr-o notificare adresată directorului general.

Articolul 34

După intrarea în vigoare a prezentului act în totalitatea lui, nici o țara nu poate adera la acte anterioare prezentei convenții.

Articolul 35

1. Prezenta convenție rămîne în vigoare pe o durată nelimitată.

2. Orice țara poate să denunțe prezentul act prin notificare adresată directorului general. Aceasta denunțare implica și denunțarea tuturor actelor anterioare și nu-și produce efectul decît față de țara care a făcut-o, convenția raminind în vigoare și executorie față de celelalte tari ale uniunii.

3. Denunțarea produce efect la un an din ziua în care directorul general a primit notificarea.

4. Facultatea de denunțare prevăzută de prezentul articol nu poate fi exercitată de nici o țara înaintea expirării unui termen de 5 ani, socotiți de la data la care țara respectiva a devenit membra a uniunii.

Articolul 36

1. Orice țara parte la prezenta convenție se angajează sa adopte, potrivit constituției sale, măsurile necesare pentru asigurarea aplicării prezentei convenții.

2. Se înțelege ca în momentul în care o țara depune instrumentul sau de ratificare sau de aderare ea va fi în măsura, potrivit legislației sale interne, să poată aplica dispozițiile prezentei convenții.

Articolul 37

1. a) Prezentul act este semnat într-un singur exemplar în limbile engleza și franceza și este depus în posesia guvernului Suediei.

b) Texte oficiale sînt întocmite de către directorul general, după consultări cu guvernele interesate, în limbile germană, spaniola, italiana și portugheză, și în alte limbi pe care adunarea le va putea indica.

c) În caz de contestație asupra interpretării diferitelor texte, textul francez va fi cel hotărîtor.

2. Prezentul act rămîne deschis spre semnare, la Stockholm, pînă la 13 ianuarie 1968.

3. Directorul general transmite doua copii de pe textul semnat al prezentului act, certificate pentru conformitate de către guvernul Suediei, guvernelor tuturor țărilor uniunii și, la cerere, guvernului oricărei alte tari.

4. Directorul general va inregistra prezentul act la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite.

5. Directorul general notifica guvernelor tuturor țărilor uniunii semnăturile, depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare și a declarațiilor cuprinse în aceste instrumente, sau făcute prin aplicarea art. 28 pct. 1 d, intrarea în vigoare a oricăror dispoziții ale prezentului act, notificările de denunțare și notificările făcute în aplicarea art. 31.

Articolul 38

1. Pînă la intrarea în funcțiune a primului director general, referințele, în prezentul act, la Biroul internațional al organizației sau la directorul general, sînt considerate ca se raportează respectiv la Biroul uniunii și la directorul sau.

2. Țările uniunii care nu sînt legate prin art. 22-26 pot, timp de 5 ani după intrarea în vigoare a convenției pentru instituirea organizației, se exercite, dacă doresc, drepturile prevăzute în art. 22-26 ale prezentului act, ca și cum ar fi legate prin aceste articole. Orice țara care dorește sa exercite aceste drepturi va depune în acest scop la directorul general o notificare scrisă, care va produce efect de la data primirii ei. Aceste tari sînt considerate ca membre ale adunării pînă la expirarea perioadei menționate.

3. Atita vreme cît toate țările uniunii nu vor fi devenit membre ale organizației, Biroul internațional al organizației activează și ca birou al uniunii, iar directorul general și ca director al acestui birou.

4. Cînd toate țările uniunii vor fi devenit membre ale organizației, obligațiile și bunurile biroului uniunii se vor transfera Biroului internațional al organizației.

Articolul 1

Orice țara, considerată ca țara în curs de dezvoltare potrivit practicii stabilite de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite, care ratifica actul prezentei convenții din care prezentul protocol face parte integrantă, sau care adera la el, și care, ținînd seama de situația sa economică și de nevoile sale sociale sau culturale, nu se considera în măsura de a lua de îndată dispozițiile de natura a asigura protecția tuturor drepturilor asa cum sînt prevăzute în acest act, poate, printr-o notificare depusa la directorul general în momentul ratificării sau al aderării sale, conform art. 21 al acestui act, sa declare ca, în timpul primilor 10 ani în timpul cărora este parte a acestuia, se va prevala de oricare sau de toate rezervele următoare:

a) ea va substitui termenului de 50 de ani prevăzut la alin. 1, 2 și 3 ale art. 7 al prezentei convenții, un alt termen, care nu va putea fi totuși mai scurt de 25 de ani, iar termenului de 25 de ani prevăzut în alineatul 4 al articolului menționat, un alt termen, care nu va putea fi totuși mai scurt de 10 ani;

b) ea va substitui articolului 8 al prezentei convenții dispozițiile următoare:

i) autorii de opere literare și artistice protejate prin prezenta convenție beneficiază, în alte tari decît cea de origine a operelor lor, de dreptul exclusiv de a face sau de a autoriza traducerea acestora în timpul duratei de protecție a drepturilor lor asupra operelor originale. Cu toate acestea, dreptul exclusiv de traducere va inceta sa existe dacă autorul nu va fi făcut uz de el într-un termen de 10 ani de la data primei publicari a operei originale, publicînd sau făcînd să se publice într-una dintre țările uniunii o traducere în limba pentru care protecția va fi reclamata;

îi) dacă la expirarea unei perioade de 3 ani socotiți de la data primei publicari a unei opere literare sau artistice, sau a unei perioade mai lungi determinate de legislația naționala a tarii în curs de dezvoltare interesate, traducerea operei nu a fost publicată în aceasta țara în limba sau într-una din limbile naționale, oficiale ori regionale ale acestei tari, de către titularul dreptului de traducere, sau cu autorizarea sa, oricare resortisant al tarii respective va putea obține de la autoritatea competentă o licenta neexclusiva pentru a traduce opera și a publică opera astfel tradusa într-una din limbile naționale, oficiale sau regionale în care ea nu a fost publicată. Aceasta licenta nu va putea fi acordată decît dacă petiționarul, potrivit dispozițiilor în vigoare în țara în care cererea este facuta, dovedește ca a cerut titularului dreptului de traducere autorizația de a traduce și de a publică traducerea și ca, după cuvenitele diligente din partea sa, nu a putut găsi pe titularul dreptului de autor sau nu a putut obține autorizația sa. În aceleași condiții licenta va putea fi acordată și dacă, pentru o traducere deja publicată în această limbă și în aceasta țara, editiile sînt epuizate;

iii) dacă titularul dreptului de traducere nu a putut fi găsit de petitionar, acesta trebuie să trimită copii de pe cererea sa editorului al cărui nume figurează pe opera și reprezentantului diplomatic sau consular al tarii al cărui resortisant este titularul dreptului de traducere, cînd naționalitatea titularului dreptului de traducere este cunoscută, sau organismului eventual desemnat de guvernul tarii respective. Licenta nu va putea fi acordată înaintea expirării unui termen de 2 luni socotit de la data expirării copiilor cererii;

iv) legislația naționala va adopta dispozițiile necesare, spre a asigura titularului dreptului de traducere o remunerație echitabila, precum și plata și transferul acestei remunerații, sub rezerva reglementării naționale în materie de devize, și pentru a garanta o traducere corecta a operei;

v) titlul și numele autorului operei originale trebuie să fie de asemenea imprimate pe toate exemplarele traducerii publicate. Licenta nu va fi valabilă decît pentru editarea pe teritoriul tarii uniunii în care aceasta licenta este cerută. Importul și vînzarea exemplarelor într-o alta țara a uniunii sînt posibile, dacă una dintre limbile naționale, oficiale sau regionale ale acestei tari este aceeași cu cea în care opera a fost tradusa, dacă legea naționala admite licenta și dacă nici una dintre dispozițiile în vigoare în acea țara nu se opune importului și vinzarii; importul și vînzarea pe teritoriul oricărei tari a uniunii în care condițiile precedente nu exista sin rezervate legislației acestei tari și acordurilor încheiate de ea. Licenta nu va putea fi cedata de către beneficiarul ei;

vi) licenta nu poate fi acordată dacă autorul a retras din circulație exemplarele operei;

vii) totuși, dacă autorul se prevalează de dreptul conferit la subalineatul i de mai sus, în termen de 10 ani socotiți de la data primei publicari, licenta va expira de la data la care autorul publică sau face să se publice traducerea sa în țara în care licenta a fost acordată; se înțelege însă ca orice exemplar al traducerii, definitivat înainte de data expirării licenței, va putea continua să fie vîndut;

viii) dacă autorul nu se prevalează de dreptul conferit potrivit subalineatului i de mai sus în termenul de 10 ani, remunerația prevăzută de licență neexclusiva despre care este vorba mai sus încetează a mai fi datorată pentru orice folosire posterioară expirării acestui termen;

ix) dacă autorul beneficiază de dreptul exclusiv de traducere într-o țara pentru faptul de a fi publicat sau de a fi făcut să se publice o traducere a operei sale în acea țara într-un termen de 10 ani socotiți de la prima publicare, dar dacă, mai tirziu și în timpul duratei dreptului autorului asupra acestei opere, toate editiile acestei traduceri autorizate în acea țara au fost epuizate, o licenta neexclusiva de traducere a operei ar putea fi atunci obtinuta de la autoritatea competentă în același mod și în aceleași condiții ca pentru licenta neexclusiva prevăzută în subalineatele (îi) și (vi) de mai sus, dar sub rezerva dispozițiilor subalineatului (vii) de mai sus;

c) ea va aplica dispozițiile art. 9 pct. 1 al prezentei convenții sub rezerva dispozițiilor următoare:

i) dacă, la expirarea unei perioade de 3 ani socotiți de la prima publicare a unei opere literare sau artistice, sau a unei perioade mai lungi determinate de legislația naționala a tarii în curs de dezvoltare interesată, aceasta opera nu a fost publicată în aceasta țara în forma originala în care a fost creata, de către titularul dreptului de reproducere sau cu autorizarea sa, orice resortisant al acestei tari va putea obține de la autoritatea competentă o licenta neexclusiva pentru a reproduce și publică aceasta opera în scopuri educative sau culturale. Aceasta licenta nu va putea fi acordată decît dacă petiționarul, potrivit dispozițiilor în vigoare în țara în care cererea este introdusă, dovedește ca a cerut titularului dreptului autorizarea de reproducere și de publicare a operei în scopuri educative și culturale și ca, după cuvintele diligente din partea sa, nu a putut găsi pe titularul dreptului sau nu a obținut autorizarea sa. În aceleași condiții, licenta va putea fi de asemenea acordată dacă, pentru aceasta opera deja publicată în menționată forma originala în aceasta țara, editiile sînt epuizate;

îi) dacă titularul dreptului de reproducere nu a putut fi găsit de către petitionar, acesta trebuie să trimită copii de pe cererea sa editorului al cărui nume figurează pe opera și reprezentantului diplomatic sau consular al tarii al carei resortisant este titularul dreptului de reproducere, cînd naționalitatea titularului dreptului de reproducere este cunoscută, sau organismului care ar fi fost desemnat de către guvernul acestei tari. Licenta nu va putea fi acordată înainte de expedierea unui termen de 2 luni socotit de la expedierea copiilor cererii;

iii) legislația naționala va adopta dispozițiile corespunzătoare, pentru a asigura titularului dreptului de reproducere o remunerație echitabila, precum și plata și transferul acestei remunerații, sub rezerva reglementării naționale în materie de devize, și pentru garantarea unei reproduceri corecte a operei;

iv) titlul original și numele autorului operei trebuie să fie de asemenea imprimate pe toate exemplarele reproducerii publicate. Licenta nu va fi valabilă decît pentru editarea pe teritoriul tarii uniunii în care aceasta licenta este cerută. Importul și vînzarea exemplarelor într-o alta țara a uniunii sînt posibile în scopuri educative sau culturale, dacă legea sa naționala admite licenta și dacă nici o dispoziție în vigoare în acea țara nu se opune importului și vinzarii; importul și vînzarea pe teritoriul oricărei tari a uniunii în care condițiile precedente nu exista sînt rezervate legislației acelei tari și acordurilor încheiate de ea. Licenta nu va putea fi cedata de către beneficiarul ei;

v) licenta nu poate fi acordată cînd autorul a retras din circulație exemplarele operei;

vi) totuși, dacă autorul se prevalează de dreptul de a reproduce opera, licenta va expira cu începere de la data la care autorul publică sau face să se publice opera sa în menționată forma originala, în țara unde licenta a fost acordată; se înțelege însă ca orice exemplar al operei definitivat înaintea expirării licenței va putea continua să fie vîndut;

vii) dacă autorul publică sau face să se publice opera sa în menționată forma originala într-o țara, dar dacă, ulterior și în timpul dreptului autorului asupra acestei opere, toate editiile autorizate în menționată forma originala sînt epuizate în acea țara, o licenta neexclusiva de reproducere și de publicare a operei ar putea fi obținută atunci de la autoritatea competentă în același mod și în aceleași condiții ca pentru licenta neexclusiva menționată la subalineatele i-v de mai sus, dar sub rezerva dispozițiilor subalineatului (vi) de mai sus;

d) ea va substitui alineatelor 1 și 2 ale articolului 11 bis din prezenta convenție, dispozițiile următoare:

i) autorii de opere literare și artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza radiodifuzarea operelor lor și comunicarea în public a radiodifuzarii acestor opere, dacă aceasta comunicare este facuta în scopuri lucrative;

îi) aparține legislatiilor naționale ale țărilor uniunii facultatea de a reglementa condițiile exercitării dreptului menționat la subalineatul precedent, dar aceste condiții nu vor avea decît un efect strict limitat la țara care le-ar stabili. Ele nu vor putea în nici un caz sa aducă vreo atingere nici dreptului moral al autorului, nici dreptului care aparține autorului de a obține o remunerație echitabila stabilită, în lipsa unui acord amiabil, de către autoritatea competentă;

e) ea își va rezerva dreptul, exclusiv în scopuri de învățămînt, studii și cercetări în toate domeniile educației, de a restringe protecția operelor literare și artistice, cu condiția ca dispoziții corespunzătoare să fie adoptate de legislația naționala, pentru a asigura autorului o remunerație care să fie conformă cu normele de plată aplicabile autorilor naționali; plata și transferul acestei remunerații vor fi supuse reglementării naționale în materie de devize. Exemplarele operei publicate prin aplicarea rezervelor făcute pe baza prezentului alineat pot fi importate și vîndute într-o alta țara a uniunii, în scopurile determinate mai sus, dacă aceasta din urma țara s-a prevalat de rezervele menționate și nu interzice acest import și aceasta vînzare. Cînd condițiile de mai sus nu sînt îndeplinite, importul și vînzarea acestor exemplare într-o țara a uniunii care nu beneficiază de prezentul protocol sînt interzise, în lipsa consimtamintului autorului sau al celor care au dobîndit drepturile sale.

Articolul 2

Orice țara care nu mai are nevoie de a menține una dintre rezerve sau toate rezervele făcute potrivit art. 1 al prezentului protocol va retrage aceasta sau aceste rezerve prin notificare depusa la directorul general.

Articolul 3

Orice țara care a făcut rezerve potrivit art. 1 al prezentului protocol și care nu se considera încă, la sfîrșitul perioadei de 10 ani prevăzuți, în măsura

de a retrage rezervele făcute potrivit acelui articol, avînd în vedere situația sa economică și nevoile sale sociale sau culturale, poate menține una dintre rezerve sau toate rezervele pînă în momentul cînd va ratifica actul acordat de viitoarea conferința de revizuire a prezentei convenții sau va adera la el.

Articolul 4

Dacă, potrivit practicii stabilite de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, o țara încetează de a fi considerată ca țara în curs de dezvoltare, directorul general va notifica aceasta tarii interesate și tuturor celorlalte tari ale uniunii. La expirarea unei perioade de 6 ani socotiți de la aceasta notificare, aceasta țara nu va mai avea dreptul de a menține vreuna dintre rezervele făcute în baza prezentului protocol.

Articolul 5

1. Orice țara a uniunii poate declara, începînd de la semnarea prezentei convenții și în orice moment înainte de a fi legată prin art. 1-21 ale convenției și prin prezentul protocol:

a) dacă este vorba de o țara menționată în art. 1 al prezentului protocol, ca înțelege să aplice dispozițiile acestui protocol operelor a căror țara de origine este o țara a uniunii care accepta aplicarea rezervelor prezentului protocol, sau

b) ca admite aplicarea dispozițiilor acestui protocol operelor a căror țara de origine este, de către țările care, devenind legate prin art. 1-21 ale prezentei convenții și prin prezentul protocol sau făcînd declarație de aplicare a prezentului protocol, în baza dispozițiilor subalineatului a, au făcut rezervele permise de acest protocol.

2. Declarația trebuie facuta în scris și depusa la directorul general. Ea își produce efectul la data cînd a fost depusa.

Articolul 6

Oricare țara care este legată prin dispozițiile prezentului protocol și care va fi făcut o declarație sau o notificare, în termenii art. 31 pct. 1 al prezentei convenții, cu privire la teritoriile care, la data semnării prezentei convenții, nu asigura relațiile lor exterioare și a căror situație poate fi considerată ca analoga cu aceea a țărilor menționate de art. 1 al prezentului protocol, poate notifica directorului general ca dispozițiile prezentului protocol se vor aplica la totalitatea sau la parte din aceste teritorii și poate declara în aceasta notificare ca un astfel de teritoriu se va prevala de una sau de toate rezervele autorizate prin prezentul protocol.

Drept care subscrișii, valabil autorizați în acest scop, au semnat prezentul act.

Încheiat la Stockholm la 14 iulie 1967.