Decizia nr. 91/1996

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii și ale

art. 18 din Legea nr. 1/1970 , invocată de Cornea Constantin Florin, recurent contestator în Dosarul nr. 1.432/R/1995 al Curții de Apel Brașov.

Președintele declara ședința deschisă.

La apelul nominal făcut de magistratul-asistent se constata lipsa părților legal citate.

Având cuvintul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, ca fără obiect, acesta fiind abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituție, și de admitere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 alin. 2 lit. a), b) și c) din Legea nr. 1/1970 , acestea fiind contrare prevederilor art. 21 din Constituție.

Președintele completului declara dezbaterile închise.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine:

Prin Încheierea din 21 martie 1996, Curtea de Apel Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii și ale

art. 18 din Legea nr. 1/1970 , invocată de recurentul contestator Cornea Constantin Florin în Dosarul nr. 1.432/R/1995 al acestei instanțe.

În motivarea excepției se susține ca art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii și

art. 18 din Legea nr. 1/1970

sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituție, care consacra accesul liber la justiție al oricărei persoane.

Instanța apreciază ca "excepția este fondată, având în vedere și deciziile Curții Constituționale privind neconstituționalitatea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. b) și c) din Codul muncii".

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca "reglementarea cuprinsă în art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii și

art. 18 din Legea nr. 1/1970

releva intenția evidenta a legiuitorului de a sustrage contestațiile împotriva sancțiunilor disciplinare din competența instanțelor judecătorești" și ca din analiza celor două texte rezultă ca dispozițiile lor sunt neconstituționale "în funcție de prevederile art. 21 și 125 din Constituție".

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public și având în vedere dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii și ale

art. 18 din Legea nr. 1/1970

raportate la Constituție, precum și prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, care a fost invocată în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, întrucît se contesta constituționalitatea unor dispoziții legale anterioare Constituției, pe baza cărora s-au stabilit raporturi după intrarea în vigoare a acesteia.

În ceea ce privește art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 90, pronunțată la 4 octombrie 1995, rămasă definitivă prin nerecurare și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, a statuat ca art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, fiind contrar dispozițiilor constituționale, este implicit abrogat prin art. 150 alin. (1) din Constituție. Ținând seama de Decizia Curții Constituționale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, prin care s-a stabilit ca o excepție admisă nu mai poate fi reiterata, întrucît textul de lege declarat neconstitutional nu mai poate fi aplicat, rezultă ca reiterarea neconstitutionalitatii art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, prin sesizarea de fața, este lipsită de obiect.

Legea nr. 1/1970 , prin art. 18, stabilește la alin. 1 ca "împotriva sancțiunii disciplinare, cel sancționat poate face plîngere, în scris, în termen de 15 zile de la comunicarea sancțiunii" și la alin. 2 ca plîngerea "se soluționează, în termen de 30 de zile, de către:

a) persoana care ocupa funcția ierarhica imediat superioară celui care a aplicat sancțiunea;

b) organul colectiv de conducere, pentru sancțiunea aplicată de conducătorul unității;

c) organul ierarhic imediat superior, pentru sancțiunea aplicată de organul colectiv de conducere al unității;

d) judecătoriile, dacă sancțiunea consta în desfacerea disciplinară a contractului de muncă;". De asemenea, se prevede la alin. 3 ca hotărârile pronunțate sunt definitive.

Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 excepția de neconstituționalitate nu poate privi decît o dispoziție legală de care depinde judecarea cauzei. Raportind aceasta prevedere legală la conținutul

art. 18 din Legea nr. 1/1970 , rezultă ca în ceea ce privește litera d) a acestui articol, excepția nu este pertinenta. Excepția invocată se întemeiază pe încălcarea principiului constituțional al liberului acces la justiție, or, reglementarea de la lit. d) al

art. 18 din Legea nr. 1/1970

privește tocmai posibilitatea adresarii instanței judecătorești, iar măsura disciplinară aplicată contestatorului Cornea Constantin Florin, potrivit art. 18, era de competența organului administrativ, cu excluderea jurisdicției instanțelor judecătorești.

Pentru aceleași motive, nici alin. 1 și 3 din art. 18 nu sunt relevante pentru judecarea cauzei, întrucît ele se referă la termenul în care măsura disciplinară poate fi atacată, respectiv la caracterul definitiv al hotărârii date, aspecte ce nu privesc liberul acces la justiție. În consecința, Curtea urmează a se pronunța numai asupra constituționalității prevederilor

art. 18 alin. 2 lit. a), b) și c) din Legea nr. 1/1970 .

Raportind dispozițiile

art. 18 alin. 2 lit. a), b) și c) din Legea nr. 1/1970

la prevederile Constituției, se constata următoarele:

1. Excluderea de la competența instanțelor judecătorești a contestațiilor privind aplicarea unei sancțiuni disciplinare - alta decît desfacerea contractului individual de muncă - este contrară prevederilor art. 21 din Constituție, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, nici o lege neputind îngrădi exercițiul acestui drept.

2. Competența exclusiva stabilită prin art. 18 alin. 2 lit. a), b) și c) este contrară și dispozițiilor art. 125 din Constituție, conform cărora justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și celelalte instanțe stabilite de lege.

3. Competența organelor administrative nu poate fi asimilată unei proceduri administrativ-jurisdicționale, pentru că nu oferă garanția unei proceduri conforme prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil, a cauzei sale de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege. Aceasta reglementare internationala privitoare la drepturile

omului are prioritate, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituție, față de reglementarea interna în discuție.

Fața de cele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, invocată de Cornea Constantin Florin în Dosarul nr. 1.432/R/1995 al Curții de Apel Brașov, ca fiind lipsită de obiect.

2. Admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. 2 lit. a), b) și c) din Legea nr. 1/1970 , ridicată de Cornea Constantin Florin în fața Curții de Apel Brașov, în Dosarul nr. 1.432/R/1995, și constata ca acestea sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 1996.