Decizia nr. 348/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Doina Suliman - magistrat asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 și art. 385^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Virgil Păun în Dosarul nr. 341/2004 al Tribunalului Dâmbovița.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciind că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respinge a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 341/2004, Tribunalul Dâmbovița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 și art. 385^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Virgil Păun în cadrul judecării recursului declarat într-o cauză penală ce are ca obiect infracțiunile prevăzute de art. 205 și 206 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 205 și 206 din Codul penal, prin eliminarea apelului, prevăzându-se o singură cale de atac și numai două grade de jurisdicție, este îngrădit accesul la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, republicată, fiind lezat, totodată, și dreptul la apărare, garantat de art. 24 din Constituție.

Tribunalul Dâmbovița consideră că excepția ridicată este nefondată, deoarece "liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care aceasta se înfăptuiește, fiind de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești". Liberul acces la justiție impune asigurarea posibilității, pentru toți cei interesați, de a utiliza procedurile în formele și modalitățile instituite de lege, astfel încât tribunalul consideră că "prin neprevederea ambelor căi ordinare de atac, apelul și recursul, ci doar a recursului, părțile nu sunt prejudiciate în nici un fel".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată nu este întemeiată, întrucât "condiționarea punerii în mișcare a acțiunii penale de existența plângerii prealabile a persoanei vătămate reprezintă o excepție de la regula generală a oficialității procesului penal", iar această reglementare constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, se poate face numai prin lege, ca și gradele de jurisdicție ori căile de atac ce pot fi exercitate în diferite situații. De asemenea, arată că "opțiunea legislativă în reglementarea căilor de atac nu creează nici un privilegiu ori vreo discriminare, întrucât stabilirea lor se întemeiază pe natura infracțiunilor care constituie obiectul procesului penal, iar drepturile procesuale ale părților sunt respectate pe deplin".

Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin

Decizia nr. 150/1998 , consideră că excepția este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale prin raportare atât la prevederile constituționale ale art. 21, cât și la cele ale art. 24. Arată că, prin reglementarea unor excepții de la principiul triplului grad de jurisdicție, "nu se încalcă dreptul persoanei interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Existența mai multor grade de jurisdicție nu este impusă nici de criteriile unui proces echitabil. Textele legale supuse controlului de constituționalitate nu îngrădesc nici exercițiul dreptului la apărare".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției republicate, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Din examinarea încheierii de sesizare și a concluziilor scrise depuse de autorul excepției, rezultă că textul de lege care face obiectul excepției de neconstituționalitate este indicat greșit, fiind vorba în realitate de art. 279 alin. 2 lit. a) și de art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea urmând să se pronunțe asupra acestor dispoziții de lege care au următorul cuprins:

- Art. 279 alin. 2 lit. a): "Plângerea prealabilă se adresează:

a) instanței de judecată, în cazul infracțiunilor prevăzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 și 220, dacă făptuitorul este cunoscut. Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui.

Aceste prevederi se aplică și în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193, 205 și 206 din Codul penal, săvârșite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă;";

- Art. 385^1 alin. 1 lit. a): "Pot fi atacate cu recurs: a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum și în alte cazuri prevăzute de lege;"

În opinia autorului excepției aceste dispoziții legale sunt contrare următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că pentru sentințele pronunțate de judecătorii, în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum și în alte situații stabilite expres de lege, legiuitorul a instituit o singură cale ordinară de atac, și anume recursul.

Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a statuat în numeroase cazuri în sensul că nici o prevedere constituțională sau reglementare internațională nu stabilește în câte grade de jurisdicție trebuie soluționat procesul penal, având ca obiect diferite infracțiuni și ca subiecți persoane cu calități deosebite.

Normele de reglementare a competenței instanțelor judecătorești, a gradelor de jurisdicție, precum și a căilor de atac, constituie reguli de procedură, a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, se poate face numai prin lege. Legea procesual penală promovează, ca regulă generală, judecarea procesului penal în trei grade de jurisdicție: prima instanță, apel și recurs. În același timp, pentru anumite cazuri speciale, determinate de natura infracțiunilor care constituie obiectul procesului penal ori de calitatea făptuitorului, legea prevede, cu deplină justificare constituțională, ca excepție, și existența doar a două grade de jurisdicție: primă instanță și recurs.

Reglementarea doar a unei singure căi ordinare de atac nu este de natură să îngrădească dreptul de acces liber la justiție. Persoanele interesate se pot adresa atât primei instanțe, cât și celei de recurs, cu orice cerere procedurală prevăzută de lege, indiferent de numărul gradelor de jurisdicție. Părțile își pot exercita dreptul la apărare în tot cursul procesului penal, inclusiv în faza de urmărire penală, în primă instanță ori în calea de atac.

Cu privire la aspectele de constituționalitate a art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, care reglementează instituția plângerii prealabile, ca o condiție cerută în anumite cazuri de declanșare a acțiunii penale, se constată că nu au relevanță în cauză. Referirea la aceste prevederi în art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală a fost determinată de motive de tehnică legislativă, constituind un text de trimitere.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 2 lit. a) și ale art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Virgil Păun în Dosarul nr. 341/2004 al Tribunalului Dâmbovița.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2004.