Ordinul nr. 1552/2004
pentru aprobarea Regulilor de bună practică farmaceutică
prezumat în vigoare
Având în vedere prevederile
art. 47 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 152/1999
privind produsele medicamentoase de uz uman, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 336/2002 , cu modificările și completările ulterioare,
văzând Referatul de aprobare al Direcției generale farmaceutice, inspecția de farmacie și aparatură medicală nr. OB 13.671/2004,
în temeiul
Hotărârii Guvernului nr. 743/2003
privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, cu modificările și completările ulterioare,
ministrul sănătății emite următorul ordin:
Articolul 1
Se aprobă Regulile de bună practică farmaceutică, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispoziții contrare.
Articolul 3
Direcția generală farmaceutică, inspecția de farmacie și aparatură medicală și Colegiul Farmaciștilor din România vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Articolul 4
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
p. Ministrul sănătății, Ion Bazac, secretar de stat București, 24 noiembrie 2004. Nr. 1.552.
Anexa REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ FARMACEUTICĂ
Prezentele reguli de bună practică farmaceutică sunt aplicabile în farmacia cu circuit deschis (comunitară) și farmacia cu circuit închis (de spital).
Aceste reguli, elaborate prin adaptare la condițiile României, au fost întocmite pe baza:
- Regulilor de bună practică farmaceutică, întocmite de Grupul farmaceutic al Comisiei Europene/1996, elaborate, la rândul lor, prin adaptarea Ghidului Federației Internaționale Farmaceutice pentru țările din Europa, în special pentru țările membre U.E.;
- Ghidului Organizației Mondiale a Sănătății/1996 privind Regulile de bună practică farmaceutică în farmacia comunitară și de spital.
În egală măsură au fost luate în considerare prevederile cuprinse în legislația din România care, de-a lungul timpului, a reglementat domeniul farmaceutic, precum și experiența îndelungată a profesioniștilor din România.
1. Principii fundamentale ale Regulilor de bună practică farmaceutică
Practica farmaceutică are drept scop prepararea și eliberarea medicamentelor, oferirea altor produse și servicii pentru îngrijirea sănătății, sprijinirea persoanelor și a societății în ansamblu pentru a le utiliza cât mai judicios în vederea obținerii efectului terapeutic maxim și a evitării efectelor secundare.
În exercitarea profesiunii lor toți farmaciștii trebuie să asigure servicii farmaceutice de înaltă calitate. Un serviciu farmaceutic complet înseamnă implicarea activă a farmacistului în activitățile de promovare a sănătății și de prevenire a îmbolnăvirilor.
În același timp, toți farmaciștii practicieni au obligația profesională și morală de a se asigura că serviciile pe care le furnizează fiecărui pacient sunt de calitate adecvată. Respectarea Regulilor de bună practică farmaceutică reprezintă un mijloc de a îndeplini această obligație.
Farmacistul trebuie să fie conștient de responsabilitatea pe care o are, alături de ceilalți profesioniști din sănătate și de pacient, în obținerea rezultatului unui tratament.
2. Cerințele Regulilor de bună practică farmaceutică
2.1. Regulile de bună practică farmaceutică impun următoarele:
- farmacistul trebuie să-și îndrepte întreaga atenție atât spre binele bolnavului, oricare ar fi cadrul în care acesta este tratat, cât și al populației în general;
- activitatea farmaceutică trebuie să fie focalizată pe eliberarea medicamentelor și a altor produse pentru sănătate, cu o informare și consiliere adecvate pentru pacient și o urmărire atentă a efectelor utilizării acestora;
- o parte integrantă a rolului profesional al farmacistului este de a milita pentru o prescriere rațională și economică, precum și pentru promovarea utilizării corespunzătoare a medicamentelor;
- fiecare act al exercitării profesiunii trebuie să aibă un obiectiv pertinent pentru bolnav, să fie clar definit, transmis în mod eficace tuturor părților implicate și acceptat de către acestea.
2.2. Pentru îndeplinirea acestor cerințe:
- este necesară încurajarea unei relații permanente cu ceilalți profesioniști din sănătate, în special cu medicii. Această relație trebuie să fie considerată ca un parteneriat terapeutic ce implică o încredere mutuală în orice are legătură cu tratamentul medicamentos;
- între farmaciști trebuie să existe relații de colegialitate și nu de concurență, fiecare trebuind să încerce prin orice mijloace etice să îmbunătățească serviciul farmaceutic;
- farmacistul trebuie să își exercite profesia într-un spirit cu un caracter profesional predominant față de cel comercial;
- în farmaciile în care lucrează un grup de farmaciști, farmacistul-șef va trebui să-și asume o parte din sarcinile privind definirea, evaluarea și îmbunătățirea calității serviciului farmaceutic;
- farmacistul trebuie să contribuie la toate nivelurile la promovarea unei politici în favoarea utilizării raționale a medicamentelor;
- relațiile farmaciei cu organismele plătitoare pentru serviciile prestate trebuie să fie, de asemenea, bazate pe încredere mutuală, lăsându-i farmacistului suficientă libertate de decizie, astfel încât să nu fie îngrădită în nici un fel libera exercitare a profesiei;
- farmacistul trebuie să fie la curent cu informația farmaceutică esențială și, cu asentimentul pacientului, cu informația terapeutică a fiecărei persoane care beneficiază de serviciile sale; cunoașterea acestor informații este mult mai ușoară dacă pacientul alege să se adreseze aceleiași farmacii pentru toate nevoile sale farmaceutice;
- farmacistul are nevoie de o informare independentă, completă, obiectivă și actuală asupra terapeuticii și medicamentelor aflate în circulație;
- în diversele moduri de exercitare a profesiei, farmaciștii trebuie să considere că au responsabilitatea personală de a-și actualiza și autoevalua competența profesională pe toată durata activității lor profesionale;
- curriculele de formare inițială și continuă a farmaciștilor trebuie să trateze într-o manieră potrivită aspectele actuale ale exercitării profesiei de farmacist și ale schimbărilor ei previzibile;
- toți farmaciștii trebuie să se conformeze Regulilor de bună practică farmaceutică.
3. Principalele domenii la care se referă Regulile de bună practică farmaceutică
3.1. Reguli de bună practică privind informarea pacientului
3.2. Reguli de bună practică privind organizarea spațiului și dotarea farmaciei
3.3. Reguli de bună practică privind farmacistul și personalul farmaciei
3.4. Reguli de bună practică privind eliberarea medicamentelor pe baza prescripției medicale, a celorlalte medicamente și produse de sănătate
3.5. Reguli de bună practică privind încurajarea utilizării raționale a medicamentelor
3.1. Reguli de bună practică privind informarea pacientului
Informarea pacienților are o importanță deosebită pentru o utilizare adecvată a medicamentelor. O informare inexactă sau o înțelegere greșită a unor aspecte poate conduce la un eșec al tratamentului și, în consecință, la o creștere a costurilor pentru sănătate.
Informarea pacienților trebuie să respecte libera lor decizie, să conducă la ameliorarea stării lor de sănătate și la optimizarea rezultatului tratamentului aplicat.
O informare corectă îi va permite pacientului să ia decizii juste asupra tratamentului medicamentos, facilitând o comunicare efectivă între pacient și farmacist sau alți profesioniști din sănătate, ajutându-l și încurajându-l pentru o utilizare eficace a medicamentului.
Pacientul trebuie să aibă acces și la alte informații utile pentru nevoile personale legate de starea sa de sănătate.
Informația trebuie formulată și prezentată potrivit gradului de înțelegere al fiecărui pacient și, de asemenea, trebuie prezentate într-un mod echilibrat beneficiile și riscurile medicamentelor.
Informarea trebuie să fie simplă și ușor de înțeles.
Farmaciștii, ca și ceilalți profesioniști din sănătate, trebuie să facă eforturi continue pentru a-i convinge pe pacienți cât este de important să citească informațiile despre medicamentul pe care îl vor lua și pentru a-i încuraja să pună toate întrebările utile în legătură cu acesta. Farmacistul trebuie să fie întotdeauna disponibil să îi ajute cu sfatul lui referitor la tot ceea ce trebuie să facă pacienții pornind de la informația dată.
Farmaciștii trebuie să îi sfătuiască pe pacienți să își întocmească și să păstreze o listă completă a tuturor medicamentelor pe care le utilizează (prescrise sau prin automedicație), pe care să o pună la dispoziție medicului curant, dar și farmacistului.
3.2. Reguli de bună practică privind organizarea spațiului și dotarea farmaciei
3.2.1. Reguli generale
Localul farmaciei cu circuit deschis (comunitară) trebuie să fie amplasat pe străzi accesibile, la parterul clădirilor și să aibă toate dotările necesare, astfel încât să se asigure accesibilitatea tuturor pacienților potențiali, inclusiv a persoanelor în vârstă, cu copii sau cu handicap.
Localul farmaciei cu circuit închis trebuie să fie amplasat în spații adecvate, evitându-se situarea lui în vecinătatea secțiilor sau spațiilor care pot contamina sau influența negativ calitatea medicamentului. Amplasarea farmaciei se va face astfel încât să existe o cale directă de acces pentru o bună aprovizionare cu medicamente.
Farmaciile trebuie să aibă aspectul exterior corespunzător specificului lor de activitate, pentru a fi ușor identificate și recunoscute.
Farmacia și în special farmaciile care asigură serviciul de noapte trebuie să dispună de un sistem de securitate care să protejeze atât medicamentele, cât și personalul.
Este necesar ca în fiecare farmacie să se stabilească reguli în materie de curățenie, igienă și de ventilație.
Atmosfera de lucru din farmacie trebuie să fie calmă, să inspire încredere și să permită o comunicare cât mai bună cu pacientul.
Organizarea spațiului și dotarea cu mobilier a farmaciei se vor face astfel încât să se asigure desfășurarea rațională a activității, ținându-se seama de destinația fiecărei încăperi, de legăturile funcționale dintre ele și de condițiile impuse de specificul și de volumul activității.
Spațiul destinat activității de preparare trebuie să fie suficient, iar pereții, pardoseala, dulapurile vor fi acoperite cu materiale ușor lavabile.
În organizarea spațiului se va acorda o atenție specială oficinei în care are acces publicul.
Avându-se în vedere că fiecare pacient are dreptul de a discuta în particular cu farmacistul în incinta farmaciei, se va amenaja un spațiu de confidențialitate destinat acestui scop. Spațiul va fi astfel organizat încât să permită desfășurarea unei discuții confidențiale, fără riscul de a fi întreruptă sau ascultată de terți. Această încăpere va fi amenajată, dacă este posibil, separat de oficină.
Condițiile de iluminare, temperatură și de umiditate de care dispune farmacia trebuie să răspundă cerințelor de conservare impuse pentru medicamente sau celelalte produse eliberate din farmacie, substanțe farmaceutice sau ambalaje farmaceutice; aceste condiții vor fi monitorizate periodic.
Toate produsele trebuie să fie depozitate în ambalaje originale. În cazuri particulare, când pentru anumite produse se impune transferarea acestora în alte recipiente, acestea trebuie etichetate corect și complet și trebuie luate toate măsurile pentru a împiedica contaminarea lor.
În farmacie se vor asigura ordine și curățenie desăvârșite, stabilindu-se reguli și responsabili privind asigurarea igienei și ventilației corespunzătoare.
3.2.2. Dotarea farmaciei
Dotarea cu echipamente și ustensile a farmaciei trebuie să fie corespunzătoare tipurilor de produse preparate și eliberate de aceasta.
Farmacia trebuie să dispună de echipamente adecvate pentru produsele a căror depozitare necesită condiții particulare de temperatură, umiditate etc.
Echipamentele trebuie să fie bine întreținute și să facă periodic obiectul unei validări;
Balanțele, vesela și celelalte echipamente utilizate la preparare, precum și toate documentele oficiale trebuie să fie conforme cu cerințele în vigoare.
3.3 Reguli de bună practică privind farmacistul și personalul farmaciei
3.3.1. Responsabilități
Fiecare farmacie este condusă de un farmacist-șef care răspunde de activitatea farmaciei în ansamblul său.
Fiecare membru al personalului farmaciei trebuie să aibă o fișă a postului în care vor fi clar definite atribuțiile și responsabilitățile, în funcție de pregătirea profesională.
Codul de etică elaborat de Colegiul Farmaciștilor din România va fi respectat de toți farmaciștii.
3.3.2. Competența farmacistului
Farmacistul trebuie să fie la curent cu noutățile în domeniul științific și al legislației în vigoare, să își mențină un nivel al competenței profesionale corespunzător îndeplinirii sarcinilor profesionale cu eficiență.
Formarea continuă a farmaciștilor trebuie să constituie o obligație profesională; această formare va cuprinde participarea la cursuri, seminarii, congrese și la alte manifestări științifice, reuniuni profesionale, învățământ la distanță, precum și informarea prin lecturarea revistelor, ziarelor sau a altor materiale științifice.
Activitățile profesionale sau de formare utile și semnificative pentru cariera farmacistului trebuie să fie cuprinse în curriculum vitae, ce va fi actualizat permanent.
3.3.3. Personalul farmaciei
Farmacistul trebuie să se asigure că personalul din subordine are o pregătire corespunzătoare sarcinilor care îi sunt încredințate.
Farmacistul trebuie să coordoneze, să verifice și să evalueze fiecare sarcină încredințată personalului din subordine.
La nivelul farmaciei se vor elabora norme care să stabilească, atunci când este cazul, modul în care farmacistul trebuie să intervină.
Ținuta farmacistului trebuie să fie demnă, impecabilă, decentă, să inspire pacientului profesionalism, siguranță, încredere.
O atenție deosebită se va acorda echipamentului de lucru în farmacie (halat). Acesta va fi de culoare albă.
Personalul farmaciei va purta în mod obligatoriu un ecuson pe care vor fi vizibile numele, funcția și gradul profesional.
Pentru asigurarea unei înalte calități a activității profesionale, farmacia trebuie să dispună de un număr adecvat de farmaciști, în funcție de volumul activității și de programul de funcționare.
Responsabilitățile unei persoane nu trebuie extinse într-atât încât să prezinte riscuri pentru calitatea serviciilor.
3.3.4. Proceduri de autoevaluare a activităților profesionale și asigurarea calității acestora
La nivelul farmaciei se vor stabili norme de calitate care nu numai să permită o autoevaluare a calității activității profesionale, dar să constituie și o bază pentru o evaluare (audit) externă.
Este recomandabil ca farmaciștii să urmeze stagii de instruire privind realizarea auditului în farmacie și să utilizeze cunoștințele primite pentru a proceda la autoevaluarea activităților lor profesionale.
Farmaciștii trebuie să participe la evaluări (audituri) externe adecvate.
3.4. Reguli de bună practică privind eliberarea medicamentelor pe bază de prescripție medicală
3.4.1. Primirea prescripției medicale și verificarea autenticității conținutului său
Fiecare farmacie trebuie să aibă o procedură bine definită pentru activitatea de primire a prescripțiilor medicale.
În cadrul acestei proceduri vor fi prevăzute resursele umane și materiale necesare pentru a se asigura că prescripțiile medicale sunt eliberate cu eficiență și în securitate și, dacă este necesar, într-o colaborare eficientă și permanentă cu pacientul.
O procedură adecvată trebuie să permită farmacistului:
● să identifice pacientul, medicul care o prescrie, organismul emitent, organismul plătitor;
● să verifice autenticitatea prescripției medicale;
● în cazul în care prescripția medicală nu poate fi onorată, să ajute pacientul să rezolve problema în cauză;
● să identifice medicamentul, să verifice forma farmaceutică, concentrația, dozele, posologia, modul de prezentare, calea de administrare și durata tratamentului.
3.4.2. Evaluarea prescripției medicale de către farmacist
Farmacistul trebuie să utilizeze toată experiența sa profesională pentru evaluarea prescripției medicale în ceea ce privește:
● toate aspectele terapeutice (farmaceutice și farmacologice);
● adaptarea sa la persoana în cauză;
● contraindicațiile și interacțiunile medicamentelor conținute;
● unele aspecte sociale, de reglementare și, de asemenea, unele aspecte economice.
După efectuarea acestui control, farmacistul trebuie să stabilească o legătură cu medicul care a emis prescripția medicală, pentru orice problemă ivită.
Această analiză poate fi făcută de farmacist prin utilizarea următoarelor mijloace de informare:
● întrebări lămuritoare adresate pacientului sau persoanei care se ocupă de el;
● întrebări adresate medicului în caz de nelămuriri sau ori de câte ori este nevoie de informații suplimentare;
● utilizarea materialelor, manualelor științifice existente în biblioteca farmaciei, a reglementărilor în vigoare etc.;
● informații provenind de la centrele de farmacovigilență, autoritățile competente sau de la producătorii de medicamente.
Este de dorit ca fiecare farmacie să dezvolte o bază de date pentru fiecare pacient, menționându-se medicamentele luate; este de preferat ca această bază de date să fie păstrată și pe suport magnetic.
Bazele de date trebuie să fie păstrate cu acordul prealabil și explicit al pacientului, pentru toți pacienții sau numai pentru anumite categorii bine determinate.
Farmacistul trebuie însă să asigure un sistem care să garanteze confidențialitatea datelor individuale ale pacienților.
3.4.3. Pregătirea și eliberarea medicamentelor prescrise:
În cazurile în care substituția este permisă sau când există acceptul medicului pentru ca un medicament alternativ să fie eliberat, farmacistul își va utiliza toată competența profesională pentru a selecționa medicamentele similare celor prescrise, înțelegându-se prin aceasta aceeași compoziție calitativă și cantitativă în principii active, aceeași formă farmaceutică, aceeași concentrație și dacă bioechivalența este demonstrată prin studii corespunzătoare.
În consecință, farmacistul trebuie să dispună de o informare precisă și pertinentă asupra calității și bioechivalenței medicamentelor.
Înainte de a efectua o substituție, dacă sunt îndeplinite prevederile prevăzute anterior, farmacistul va informa pacientul.
Este recomandabil ca între medici și farmaciști să se încheie protocoale prin intermediul cărora să se poată transmite informații utile de la farmaciști la medici.
În cazuri de urgență, când farmacistul nu are în stoc medicamentul prescris și estimează că este în interesul pacientului să îi elibereze un medicament alternativ, iar medicul care l-a prescris nu poate fi contactat înainte de eliberare, atunci farmacistul îl va informa pe medic cât mai rapid posibil asupra acțiunii pe care a întreprins-o și asupra rațiunilor potrivit cărora a acționat astfel.
3.4.4. Surse de aprovizionare cu medicamente și cu alte produse de sănătate
Toate aspectele legate de aprovizionarea farmaciei cu medicamente, substanțe farmaceutice și cu materiale de ambalaj sunt în responsabilitatea farmacistului.
Farmacistul trebuie să își cunoască furnizorii și să îi aleagă utilizând diverse criterii de calitate, în acord cu Regulile de bună practică de distribuție angro.
3.4.5. Prepararea și asigurarea calității medicamentelor magistrale și oficinale
Fiecare farmacie trebuie să dispună de echipamente adecvate pentru prepararea prescripțiilor magistrale și a medicamentelor oficinale (galenice).
Prepararea medicamentelor la nivelul farmaciei va respecta următoarele condiții:
● metoda de preparare aleasă trebuie să fie bine documentată;
● să se respecte regulile de bună practică de preparare;
● să se elaboreze proceduri în vederea asigurării calității, siguranței și eficacității produsului;
● să se stabilească, pentru fiecare produs preparat, o durată de conservare.
3.4.6. Condițiile de eliberare a medicamentelor către pacienți
La eliberarea medicamentelor, farmacistul trebuie să utilizeze toate cunoștințele în domeniu asupra stabilității (fizico-chimice și microbiologice) a preparatelor astfel încât să fie garantată conservarea acestora pe toată durata stabilită. Se vor verifica data de expirare și integritatea ambalajelor.
Farmacistul trebuie să garanteze calitatea medicamentelor la data eliberării lor din farmacie.
3.4.7. Consilierea pacientului sau a reprezentantului său
Consilierea pacientului sau a reprezentantului său are ca scop asigurarea că acesta primește și înțelege o informație scrisă și orală suficientă pentru obținerea beneficiului maxim al tratamentului prescris.
Farmacistul, în calitatea sa de membru al echipei de profesioniști în sănătate, trebuie să depună toate eforturile pentru a se asigura că informația furnizată pacienților corespunde cu cea dată de alți profesioniști din sănătate, implicați în îngrijirea pacientului.
Farmacistul va da toate informațiile necesare pentru o utilizare sigură, corectă și eficace a medicamentului, într-o formă potrivită necesităților fiecărui pacient.
În afara comunicării orale, informația sau sfatul farmacistului poate fi și sub formă scrisă sau prin intermediul altor mijloace adecvate.
Contraindicațiile, interacțiunile medicamentoase, eventualele efecte secundare, menționate în prospectul de informare a pacientului, trebuie repetate și accentuate, dacă va fi necesar pentru pacient, înainte de eliberarea medicamentului.
Farmacistul trebuie să se asigure că pacientul sau persoana în grija căruia se află este în totalitate edificată asupra următoarelor aspecte: acțiunea medicamentului, modul de administrare (cum, când și cât), durata tratamentului, eventualele efecte nedorite, interacțiuni și precauții de respectat.
3.4.8. Urmărirea tratamentului prescris
Farmaciștii trebuie îndemnați să participe alături de medici la evaluarea unui tratament aplicat unui pacient sau unui grup de pacienți prin încheierea în acest scop a unui protocol între medic și farmacist. În aceste cazuri, acordul pacienților este esențial atât în ceea ce privește metoda folosită, cât și în ceea ce privește păstrarea confidențialității.
Dacă pe durata tratamentului sunt înregistrate efecte adverse, acestea se declară fie de medic, fie de farmacist, prin completarea unui formular pus la dispoziție de Agenția Națională a Medicamentului, numai în cadrul activității naționale de farmacovigilență.
3.4.9. Înregistrarea activităților profesionale
Farmacistul trebuie să păstreze evidențele activității desfășurate astfel încât să se poată efectua orice verificare ulterioară.
Este necesar să se păstreze la zi toate prescripțiile de medicamente psihotrope, stupefiante sau alte medicamente, în conformitate cu reglementările în vigoare privind aceste categorii de medicamente.
În orice moment, la nivelul farmaciei trebuie să se poată identifica sursa de proveniență a oricărui medicament.
Toate atenționările cu privire la un medicament sau la legislația farmaceutică, transmise de autoritățile competente din România, trebuie înregistrate și puse în aplicare imediat sau, după caz, la termenul precizat.
La nivelul fiecărei farmacii trebuie să existe o modalitate de înregistrare și, după caz, de rezolvare a reclamațiilor primite asupra serviciilor farmaceutice pe care le asigură.
3.5. Reguli de bună practică privind încurajarea utilizării raționale a medicamentelor
Farmaciștii trebuie încurajați să participe la nivel local sau național la cercetarea privind utilizarea rațională a medicamentelor și a studiilor farmaco-epidemiologice.
Farmaciștii trebuie să aibă acces la surse de informații de referință asupra medicamentelor atât din punct de vedere terapeutic, cât și al calității farmaceutice. Ei trebuie să aibă acces, atât la nivel local, național, cât și internațional, la surse de informații care să le permită utilizarea sigură și rapidă a informațiilor de care au nevoie în activitatea lor.
Farmaciștii trebuie, pe de o parte, să constituie o sursă de informare independentă asupra prescrierii și utilizării raționale a medicamentelor și, pe de altă parte, să ia parte activă la programele de formare destinate altor profesioniști din sănătate.
3.5.1. Documentarea în domeniul cercetării și al exercitării profesiei
Farmaciștii au, printre alte responsabilități profesionale, și pe acelea de a participa la cercetarea terapeutică și de a se documenta asupra experiențelor și activităților legate de exercitarea profesiei lor.
Farmaciștii trebuie încurajați să colaboreze la punerea în practică a programelor de cercetare asupra exercitării actului farmaceutic, asupra terapeuticii raționale, a utilizării medicamentelor, a studiilor în farmacoepidemiologie și farmacoeconomie în economie sanitară.
Asemenea programe vor trebui puse în practică în cooperare cu alți profesioniști din sănătate, din universități sau din alte organisme private ori publice, care participă la cercetare sau își oferă serviciile în sănătatea publică.
Farmaciștii trebuie să facă parte din echipa de profesioniști în sănătate implicați în studiile clinice asupra medicamentelor.
3.5.2. Automedicația
Automedicația este permisă numai în cazul medicamentelor care se pot elibera și fără prescripție medicală (OTC).
3.5.2.1. Protocoale de automedicație
Pentru fiecare problemă de sănătate care poate fi tratată de pacientul însuși, la eliberarea medicamentelor ar trebui stabilite protocoale pentru farmacist în ceea ce privește procedura de urmat în farmacie.
Personalul format adecvat poate primi delegare în limita competențelor sale pentru a da sfaturi în ceea ce privește automedicația, dacă protocolul precizează când trebuie ca acest personal să se adreseze farmacistului.
3.5.2.2. Evaluarea adecvată a nevoilor
Când este solicitat un sfat sau un medicament OTC, farmacistul trebuie să fie sigur că primește suficiente informații pentru evaluarea problemei sănătății individuale și specifice a pacientului, cum ar fi: natura și durata simptomelor, acțiunile deja întreprinse, medicamentele care au fost eventual utilizate etc.
Farmacistul ar trebui să determine dacă simptomele pot fi asociate cu o problemă gravă de sănătate. În acest caz trebuie să trimită pacientul la medic pentru un aviz medical imediat. Dacă este o problemă minoră, va da sfaturile adecvate și nu va dispune eliberarea medicamentului decât dacă este necesar.
3.5.2.3. Eliberarea unui medicament OTC
Farmacistul se va baza pe experiența sa în selecționarea medicamentelor OTC, în funcție de calitatea acestora, inocuitatea lor și avantajele formulărilor eficiente.
Când eliberează un medicament OTC, farmacistul trebuie să facă tot posibilul ca pacientul sau persoana care se ocupă de pacient să nu aibă nici un dubiu asupra:
● acțiunii medicamentului;
● modului de administrare (cum și cât);
● duratei tratamentului;
● efectelor secundare, contraindicațiilor și eventualelor interacțiuni.
Farmacistul trebuie să evalueze eficacitatea produsului eliberat în cooperare cu pacientul și să îl sfătuiască să consulte un medic dacă simptomele persistă.
Referințe bibliografice:
1. Bonnes Pratiques de Pharmacie en Europe Groupement Pharmaceutique de l'Union Europeenne, 1996, www.ordre.pharmacien./fr./jaune/index3.htm
2. Good Pharmacy Practice (GPP) în Community and Hospital Pharmacy Setting, World Health Organizațion, 1996, WHO/PHARM/DAP 96.1
3. Good Pharmacy Practice (GPP) în Developing Countries - Recommendation for Step-wise Implementation, International Pharmaceutical Federation, 1997, www.fip.org./pdf/GPP 97 în format PDF
4.
privind exercitarea profesiei de farmacist, precum și organizarea și funcționarea Colegiului Farmaciștilor din România
5.
Ordinul ministrului sănătății nr. 56/1974
privind aprobarea Normelor generale de organizare și funcționare a unităților sanitare, norme tehnice în unele domenii ale asistenței medicale, Editura Medicală, București, 1974
6. Sorin Leucuta - redactor coordonator, Farmacistul, furnizor de servicii de sănătate, Editura Medicală Universitară "Iuliu Hațieganu", Cluj-Napoca, 2003
7. Iuliana Popovici, D. Lupuliasa - Tehnologie farmaceutică, vol. I, Editura Polirom, ediția a II-a.
________________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.