Acordul din 4 martie 1996

Articolul 1

Definiții

1. Termenul investitori desemnează:

a) orice persoană fizica care, potrivit legislației române, belgiene sau luxemburgheze, este considerată cetățean al Romanie, respectiv al Regatului Belgiei sau al Marelui Ducat de Luxemburg;

b) orice persoană juridică constituită conform legislației române, belgiene sau luxemburgheze și având sediul sau social pe teritoriul României, respectiv al Regatului Belgiei sau al Marelui Ducat de Luxemburg.

2. Termenul investiții desemnează orice element de activ și orice aport în numerar, în natura sau în servicii, investit în orice sector de activitate economică, în conformitate cu legile și cu reglementările părții contractante pe teritoriul căreia a fost efectuată investiția.

Sunt considerate, în special, dar nu exclusiv, ca investiții, în sensul prezentului acord;

a) bunurile mobile și imobile, ca și orice alte drepturi reale ca ipoteci, privilegii, gajuri, uzufruct și drepturi similare;

b) acțiunile, părțile sociale și orice alte forme de participare la societăți constituite pe teritoriul uneia dintre părțile contractante;

c) obligațiunile, creanțele și drepturile la orice prestații având o valoare economică;

d) drepturile de autor, drepturile de proprietate industriala (ca brevete de invenție, licențe, mărci înregistrate, modele și machete industriale), procedeele tehnice, know-how, numele înregistrate și fondurile de comerț;

e) concesiunile de drept public sau contractuale, în special cele referitoare la prospectarea, cultivarea, extractia sau exploatarea resurselor naturale;

f) beneficiile reinvestite.

Termenul investiții desemnează, totodată, investițiile deținute sau controlate de către investitorii uneia dintre părțile contractante și realizate pe teritoriul celeilalte părți contractante prin intermediul unui investitor dintr-un stat terț.

Nici o modificare a formei juridice în care au fost investite sau reinvestite activele și capitalurile nu afectează caracterul lor de investiții, în sensul prezentului acord.

3. Termenul venituri desemnează sumele produse de o investiție și include în special, dar nu exclusiv, beneficiile, dividendele, dobinzile, creșterile de capital, redevențele, primele de conducere, indemnizațiile, drepturile de asistența tehnica.

4. Termenul teritoriu desemnează teritoriul național, precum și zonele maritime, adică zonele marine și submarine, asupra cărora unul dintre statele contractante exercita, conform legilor sale și dreptului internațional, suveranitate, drepturi suverane sau jurisdicția.

Articolul 2

Promovarea investițiilor

1. Fiecare dintre părțile contractante încurajează pe teritoriul sau investițiile investitorilor celeilalte părți contractante cu legile și reglementările sale.

2. În particular, fiecare parte contractantă va autoriza încheierea și executarea de contracte de licență și de convenții de asistența comercială, administrativă sau tehnica, în măsura în care aceste activități au legătură cu investițiile.

3. Fiecare parte contractantă va lua, dacă este cazul, toate măsurile necesare pentru eliberarea autorizațiilor solicitate în vederea realizării investițiilor.

4. Fiecare parte contractantă aplica legile și reglementările sale în ceea ce privește problemele referitoare la intrarea, rezidență, munca și circulația pe teritoriul sau ale investitorilor și naționalilor celeilalte părți contractante, angajați în cadrul activităților legate de investițiile acoperite prin prezentul acord.

Articolul 3

Protejarea investițiilor

1. Toate investițiile, efectuate de către investitorii uneia dintre părțile contractante, se bucura pe teritoriul celeilalte părți contractante, de un tratament just și echitabil.

2. Sub rezerva măsurile necesare menținerii ordinii publice, aceste investiții se bucura de o siguranța și o protecție constante, excluzând orice măsură nejustificată sau discriminatorie care ar putea sa împiedice, de drept sau în fapt, gestionarea, întreținerea, utilizarea fructificarea sau lichidarea lor.

3. Tratamentul și protecția, definite la paragrafele 1 și 2, sunt cel puțin egale cu cele pe care fiecare parte contractantă le rezerva propriilor săi investitori sau investitorilor oricărui stat terț, dacă tratamentul și protecția acordate acestora din urma sunt mai favorabile. În nici un caz acestea nu vor fi mai puțin favorabile decît cele recunoscute prin dreptul internațional.

4. Totuși acest tratament și aceasta protecție nu se extind privilegiilor pe care o parte contractantă le acorda investitorilor unui stat terț, în virtutea:

a) participării sau asocierii sale la o zona de liber schimb, o uniune vamală, o piața comuna sau la oricare alt acord internațional de cooperare economică regionala;

b) unei convenții de evitare a dublei impuneri fiscale sau oricărei alte convenții în domeniul impozitelor.

Articolul 4

Expropriere și despăgubire

1. Fiecare dintre părțile contractante se angajează sa nu ia pe teritoriul sau nici o măsura de expropriere sau naționalizare, nici orice alta măsura al carei efect este de a deposeda direct sau indirect pe investitorii celeilalte părți contractante de investițiile ce le aparțin.

2. Dacă cerințe de interes public, de securitate sau de interes național justifica o derogare de la paragraful 1, următoarele condiții trebuie îndeplinite:

a) măsurile sunt luate conform unei proceduri legale;

b) ele nu sunt nici discriminatorii, nici contrare unui angajament specific;

c) ele sunt însoțite de dispoziții care prevăd plata unei despăgubiri prompte, adecvate și efective, conform principiilor aplicabile ale dreptului internațional.

3. Cuantumul despăgubirilor va corespunde valorii reale a investițiilor respective, în ajunul zilei în care măsurile au fost luate sau au devenit publice.

Despăgubirile se plătesc într-o valuta liber convertibilă. Ele vor fi plătite fără întârziere și vor fi liber transferabile. Ele vor fi purtătoare de dobinzi la rata comercială normală, de la data stabilirii lor până la data plății.

4. În virtutea legilor și a reglementărilor părții contractante pe al carei teritoriu s-a efectuat investiția, investitorul interesat are dreptul ca legalitatea exproprierii, evaluarea investiției sale și cuantumul despăgubirii să fie examinate rapid de către autoritatea judiciară sau administrativă competența a acelei părți contractante, conform principiilor stabilite prin prezentul articol.

5. Pentru problemele reglementate prin prezentul articol, fiecare parte contractantă va acorda investitorilor celeilalte părți contractante un tratament cel puțin egal celui pe care îl acorda pe teritoriul sau investitorilor națiunii celei mai favorizate.

6. Dacă o parte contractantă expropriaza activele unei societăți constituite pe teritoriul sau, în virtutea legilor și reglementărilor sale, și ale carei părți sociale sau acțiuni sunt deținute de investitorii celeilalte părți contractante, partea contractantă care expropriaza va aplica prevederile prezentului articol pentru a garanta despăgubirea prompta, adecvată și efectivă a investitorilor celeilalte părți contractante pentru investițiile lor.

Articolul 5

Forta majoră

Investitorii uneia dintre părțile contractante, ale căror investiții ar suferi pagube datorate unui război sau oricărui alt conflict armat, revoluției, stării de necesitate naționala sau revoltei survenite pe teritoriul celeilalte părți contractante, vor beneficia, din partea acesteia din urma, de un tratament cel puțin egal celui acordat investitorilor națiunii celei mai favorizate, în ceea ce privește restituirile, indemnizațiile, compensațiile sau alte despăgubiri.

Articolul 6

Transferuri

1. Fiecare parte contractantă, pe teritoriul căreia au fost efectuate investiții de către investitorii celeilalte părți contractante, acorda acestor investitori transferul liber al lichiditatilor lor și, în special:

a) la veniturile din investiții, inclusiv beneficiile, dobinzile, veniturile din capital, dividendele, redevențele;

b) al sumelor necesare rambursarii împrumuturilor contractate în mod regulat;

c) al sumelor din recuperarea creanțelor, din lichidarea totală sau parțială a investițiilor, incluzind plusvalorile sau sporurile de capital investit;

d) al despăgubirilor plătite potrivit art. 4 și 5;

e) al redevențelor și al altor plati decurgind din drepturile de licență și de asistența comercială, administrativă sau tehnica.

2. Naționalii fiecărei dintre părțile contractante, autorizați sa lucreze în cadrul unei investiții admise pe teritoriul celeilalte părți contractante, sunt, de asemenea, autorizați sa transfere în țara lor de origine o cota corespunzătoare din remunerația lor.

3. Fiecare dintre părțile contractante va elibera autorizațiile necesare pentru a asigura efectuarea fără întârziere a transferurilor și aceasta fără alte cheltuieli decît taxele și cheltuielile uzuale.

Sunt considerate ca efectuate fără întârziere transferurile operate în termenul normal cerut pentru îndeplinirea formalităților prevăzute de reglementările părților contractante și a cărui durata nu poate, în nici un caz, să depășească o perioadă de doua luni. Garanțiile prevăzute prin prezentul articol sunt cel puțin egale celor acordate, în situații asemănătoare, investitorilor națiunii celei mai favorizate.

4. Fiecare parte contractantă își rezerva dreptul, în situații de dificultăți excepționale ale balanței de plati, sa stabilească, în mod echitabil și de buna-credința, limitări la transferuri, în conformitate cu drepturile și obligațiile rezultate din calitatea sa de membru al Fondului Monetar Internațional.

5. Transferurile vizate în prezentul articol se efectuează la cursurile de schimb aplicabile la data acestora și în virtutea reglementărilor privind schimburile în vigoare în statul pe teritoriul căruia a fost efectuată investiția.

Articolul 7

Subrogarea

1. Dacă una dintre părțile contractante sau un organism public al acesteia plătește despăgubiri propriilor săi investitori în virtutea unei garanții acordate pentru o investiție, cealaltă parte contractantă recunoaște ca drepturile investitorilor despăgubiți au fost transferate părții contractante sau organismului public respectiv, în calitatea sa de asigurator.

2. În aceeași măsura ca și investitorii și în limitele drepturilor astfel transferate, asiguratorul poate, pe calea subrogarii, sa exercite și sa valorifice drepturile numitilor investitori și revendicarile legate de acestea.

Subrogarea drepturilor se întinde și asupra drepturilor de transfer și de arbitraj prevăzute la art. 6 și 10.

Aceste drepturi și acțiuni pot fi exercitate de către asigurator, în limitele cotei-părți a riscului, acoperită prin contractul de garanție, și de către investitorul beneficiar al garanției, în limitele cotei-părți a riscului, neacoperita prin contract.

3. În ceea ce privește drepturile transferate, cealaltă parte contractantă poate valorifica, în ceea ce-l privește pe asiguratorul subrogat în drepturile investitorilor despăgubiți, obligațiile ce revin, legal sau contractual, acestora din urma.

Articolul 8

Reguli aplicabile

Când o problemă privind investițiile este reglementată concomitent prin prezentul acord și prin legile și reglementările uneia dintre părțile contractante sau prin convenții internaționale existente sau la care se va adera de către părțile contractante în viitor, investitorii celeilalte părți contractante se pot prevala de dispozițiile care le sunt mai favorabile.

Articolul 9

Acorduri specifice

1. Investițiile care fac obiectul unui acord specific între una dintre părțile contractante și un investitor al celeilalte părți contractante vor fi guvernate de către dispozițiile prezentului acord și de cele ale acestui acord specific.

2. Fiecare dintre părțile contractante asigura, în orice moment, respectarea angajamentelor care vor fi luate față de un investitor al celeilalte părți contractante.

Articolul 10

Reglementarea diferendelor dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante

1. Orice diferend privind investițiile, între un investitor al uneia dintre părțile contractante și cealaltă parte contractantă, face obiectul unei notificări scrise, însoțită de un aide-memoire suficient detaliat, din partea părții interesate.

În măsura în care este posibil, acest diferend se soluționează pe cale amiabila între părțile aflate în diferend și, dacă nu este posibil, prin conciliere între părțile contractante, pe cale diplomatică.

2. Dacă diferendul nu poate fi astfel reglementat timp de 6 luni începând de la notificarea sa, investitorul poate să-l supună, fie jurisdictiilor naționale ale părții contractante pe al carei teritoriu a fost realizată investiția, fie arbitrajului internațional.

În acest ultim caz, diferendul este supus Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (C.I.R.D.I.), creat prin Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă spre semnare la Washington la 18 martie 1965.

În acest scop, fiecare dintre părțile contractante consimte anticipat și irevocabil, ca orice diferend să fie supus acestui centru. Acest consimtamint implica faptul ca ele renunța sa pretindă epuizarea căilor administrative sau judiciare interne.

3. Nici una dintre părțile contractante, parte la un diferend, nu va ridica obiecții în nici un stadiu al unei proceduri, nici al executării unei hotărâri privind faptul ca investitorul, parte adversa la diferend, ar fi primit o despăgubire acoperind total sau parțial pierderile sale, în executarea unei părți de asigurare sau a garanției prevăzute la art. 7 al prezentului acord.

4. C.I.R.D.I. va decide pe baza dreptului național al părții contractante în litigiu, pe teritoriul căreia se situeaza investiția, inclusiv a regulilor referitoare la conflictele de legi, dispozițiilor prezentului acord, termenilor acordului specific care ar interveni în problema investiției, ca și a principiilor de drept internațional.

5. Hotărârile C.I.R.D.I. sunt definitive și obligatorii pentru părțile în diferend. Fiecare parte contractantă se angajează să execute hotărârile în conformitate cu legislația sa naționala.

Articolul 11

Națiunea cea mai favorizata

Pentru toate problemele privind tratamentul investițiilor, investitorii fiecăreia dintre părțile contractante beneficiază, pe teritoriul celeilalte părți contractante, de tratamentul națiunii celei mai favorizate.

Articolul 12

Diferendele de interpretare sau de aplicare între părțile contractante.

1. Orice diferend referitor la interpretarea sau la aplicarea prezentului acord trebuie reglementat, pe cît posibil, pe cale diplomatică.

2. Dacă nu este posibila reglementarea pe cale diplomatică, diferendul se supune unei comisii de experți, compusa din reprezentanți ai celor două părți contractante; aceasta se reuneste la cererea părții contractante interesate, fără întârziere nejustificată.

3. Dacă comisia de experți nu poate reglementa diferendul, acesta va fi supus, la cererea uneia sau alteia dintre părțile contractante, unei proceduri de arbitraj, instituită pentru fiecare caz în parte, în felul următor:

Fiecare parte contractantă va desemna un arbitru într-un interval de 3 luni începând de la data la care una dintre părțile contractante a comunicat celeilalte intenția sa de a supune diferendul arbitrajului. Într-o perioadă de doua luni după desemnarea lor, cei doi arbitri desemnează, de comun acord, un reprezentant al unui stat terț, care va fi președintele colegiului de arbitri.

Dacă aceste termene nu au fost respectate, una sau cealaltă parte contractantă îl va invita pe președintele Curții Internaționale de Justiție sa procedeze la numirea arbitrului sau a arbitrilor nedesemnati.

Dacă președintele Curții Internaționale de Justiție este cetățean al uneia sau al celeilalte părți contractante sau al unui stat cu care una sau cealaltă parte contractantă nu întreține relații diplomatice, sau dacă, din alt motiv, este împiedicat sa exercite aceasta funcție, vicepreședintele Curții Internaționale de Justiție va fi invitat să facă aceasta numire.

Dacă vicepreședintele este cetățean al uneia sau al celeilalte dintre părțile contractante sau al unui stat cu care una sau cealaltă dintre părțile contractante nu întreține relații diplomatice, sau dacă, din alt motiv, este împiedicat sa exercite aceasta funcție, membrul Curții cu vechimea cea mai mare va fi invitata să facă aceasta numire.

4. Comisia astfel constituită își va fixa propriile sale reguli de procedura. Deciziile sale vor fi luate cu majoritate de voturi; ele vor fi definitive și obligatorii pentru părțile contractante.

5. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile legate de desemnarea arbitrului sau. Cheltuielile inerente desemnării celui de-al treilea arbitru și cheltuielile de funcționare a comisiei vor fi suportate, în părți egale, de către părțile contractante.

Articolul 13

Investiții anterioare

Prezentul acord se aplică și investițiilor efectuate de către investitori ai uneia dintre părțile contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, înainte de intrarea sa în vigoare, în conformitate cu legile și reglementările sale. El nu se aplică diferendelor apărute înaintea intrării sale în vigoare.

Articolul 14

Intrarea în vigoare și durata

1. Prezentul acord va intra în vigoare la o luna începând de la data la care părțile contractante au schimbat instrumentele de ratificare.

El rămâne în vigoare pentru o perioadă de 15 ani.

Dacă una dintre părțile contractante nu-l denunta cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea perioadei sale de valabilitate, acordul se prelungește prin tacită reconducțiune pentru o noua perioada de 15 ani, fiecare parte contractantă rezervindu-și dreptul sa-l denunțe printr-o notificare introdusă cu cel puțin 6 luni înainte de data expirării perioadei de valabilitate.

2. De la intrarea în vigoare a prezentului acord, prevederile Acordului dintre Republica Socialistă România, pe de o parte, și Uniunea Economică Belgo-Luxemburgheza, pe de altă parte, privind promovarea, protejarea și garantarea reciprocă a investițiilor, semnat la Bruxelles la 8 mai 1978, își vor inceta valabilitatea între România și Uniunea Economică Belgo-Luxemburgheza.

3. În caz de denunțare, investițiilor efectuate anterior datei de expirare a prezentului acord li se aplică prevederile acestui acord pe o perioadă de 15 ani începând de la această dată.

Drept pentru care, reprezentanții subsemnati, deplin autorizați de către guvernele lor, au semnat prezentul acord.

Încheiat la Bruxelles la 4 martie 1996, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, franceza și neerlandeza, cele trei texte fiind egal autentice.

Pentru Guvernul României,

Dan Ioan Popescu,

ministrul comerțului

Pentru Uniunea Economică

Belgo-Luxemburgheza,

Philippe Maystadt,

viceprim-ministru,

ministrul finanțelor și comerțului exterior

Pentru Guvernul Regatului Belgiei,

actionind atât în numele sau, cît și în numele

Guvernului Marelui Ducat de Luxemburg,

Philippe Maystadt,

viceprim-ministru,

ministrul finanțelor și comerțului exterior

Pentru Guvernul Regiunii Valone,

Jean-Pierre Grafe,

ministrul relațiilor internaționale

Pentru Guvernul Regiunii Flamande,

Eric Van Rompuy,

ministrul economiei

Pentru Guvernul Regiunii Bruxelles-Capitala,

Jos Chabert,

ministrul relațiilor externe