Convenția din 26 iunie 1996

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele fiecărui stat contractant, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, impozitul pe suma totală a salariilor plătite de întreprinderi, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3. Impozitele existente, asupra cărora se aplică prezenta convenție, sunt:

a) În cazul României:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(îi) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe salarii și pe alte remunerații similare;

(iv) impozitul pe venitul agricol;

(v) impozitul pe dividende, (denumite în continuare impozit român).

b) În cazul Thailandei:

(i) impozitul pe venit; și

(îi) impozitul pe venitul din petrol, (denumite în continuare impozit thailandez).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, oricăror impozite pe venit identice sau în esenta similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenții, în plus, sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În prezenta convenție, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) termenul România înseamnă România și, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusiva, asupra cărora România își exercită suveranitatea, drepturile suverane și jurisdicția în concordanta cu propria sa legislație și cu dreptul internațional cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale, aflate în apele marii, pe fundul și subsolul acestor ape;

b) termenul Thailanda înseamnă Regatul Thailandei și include orice zona adiacenta apelor teritoriale ale Regatului Thailandei, care, conform legislației thailandeze și în conformitate cu dreptul internațional, a fost sau poate fi desemnată în viitor ca o zona în care Regatul Thailandei își poate exercita drepturile în legătură cu fundul marii, subsolul și resursele naturale ale acesteia;

c) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Thailanda, după cum cere contextul;

d) termenul persoana include o persoană fizica, o societate și orice alta asociere de persoane, care sunt tratate ca o entitate în vederea impozitării;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă, constituită în conformitate cu legislația română, sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică de către legislația fiscală a respectivelor state contractante;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

(îi) în cazul Thailandei, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

h) termenul național înseamnă:

(i) în relația cu România, orice cetățean al României și orice persoană juridică și asociere de persoane având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în România;

(îi) în relația cu Thailanda, orice persoană fizica având naționalitatea Thailandei, orice persoană juridică, societate de persoane, asociație și orice alta entitate având statutul în conformitate cu legile în vigoare în Thailanda;

i) expresia transport internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava sau aeronava exploatată de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepția cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant.

2. În ceea ce privește aplicarea convenției de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferita, înțelesul pe care îl are în cadrul legilor acelui stat contractant cu privire la impozitele la care prezenta convenție se aplică.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislației acestui stat, este supusă impunerii în acest stat, datorită domiciliului sau, rezidentei sale, locului conducerii, locului infiintarii sau oricărui alt criteriu de natura similară.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidență a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa. Dacă dispune de o locuinta permanenta în ambele state contractante, va fi considerată rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant, în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau nu locuiește în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidență a statului contractant al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este național al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o societate este rezidență a ambelor state contractante, atunci se va considera ca este rezidență a statului contractant în care este înființată sau în conformitate cu a cărui lege a obținut statutul de societate. Dacă societatea, conform acestui criteriu, este încă rezidență a ambelor state contractante, în acest caz va fi considerată rezidență a statului contractant în care este situat locul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediul permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară, în întregime sau în parte, activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o fabrica;

e) un atelier;

f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție resurselor naturale;

g) un șantier de construcții sau un proiect de construcție, când asemenea șantier sau proiect durează o perioadă mai mare de 6 luni;

h) un proiect de montaj sau instalare, a cărui durata depășește 6 luni;

i) o clădire folosită pentru vânzarea mărfurilor;

j) o magazie aparținând unei persoane care depozitează mărfuri pentru alții;

k) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanța de către un rezident al unuia dintre statele contractante prin angajați sau alt personal, cu condiția ca activitățile de aceasta natura sa continue (pentru același proiect sau un proiect conex) în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care insumeaza mai mult de 183 de zile.

3. Expresia sediu permanent se considera că nu include:

a) folosirea de instalații, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

c) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) produsele sau mărfurile aparținând întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau unei expoziții temporare ocazionale, organizată de guvernul tarii primitoare, când sunt vîndute după închiderea tirgului sau a expoziției menționate;

e) menținerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri, sau al colectării de informații pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul de a face reclama, de a furniza informații pentru cercetări științifice sau pentru activități similare, care au un caracter pregatitor sau auxiliar pentru întreprindere.

4. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, atunci când o persoană - alta decît un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 5 - acționează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în primul stat menționat, dacă aceasta persoana:

a) are și exercită, în mod obișnuit, în primul stat menționat, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activitățile acestei persoane sunt limitate la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere;

b) nu are o astfel de împuternicire, dar menține, în mod obișnuit, în primul stat menționat, un stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii de la care primește în mod regulat dispoziții sau efectuează livrări în numele întreprinderii; sau

c) nu are o astfel de împuternicire, dar primește, în mod obișnuit, comenzi în primul stat menționat, în totalitate sau aproape în totalitate pentru întreprindere sau pentru întreprindere și pentru alte întreprinderi care sunt controlate de aceasta sau are interese în a le controla.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu se considera ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant, numai pentru faptul ca aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin oricare alt agent cu statul independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite. În acest sens, un agent nu va fi considerat drept agent cu statut independent, dacă desfășoară în acel celălalt stat o activitate descrisă în paragraful 4, în cea mai mare parte pentru întreprindere sau pentru întreprindere și alte întreprinderi care sunt controlate de aceasta sau are interese în a le controla.

6. Faptul ca o societate, care este rezidență a unui stat contractant, controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

7. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat, dacă încasează prime pe teritoriul acelui stat sau asigura riscuri situate acolo prin intermediul unui salariat sau printr-un reprezentant care nu este un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1. Veniturile provenind din proprietăți imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatări forestiere) pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăți.

2. În sensul prezentei convenții, expresia proprietăți imobiliare are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultura și exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale; navele, vapoarele și aeronavele nu sunt considerate proprietăți imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea, în orice alta forma, a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietățile imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor din proprietăți imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Veniturile sau profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când întreprinderea exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, veniturile sau profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.

2. Când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, veniturile sau profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitind activități identice sau similare în condiții identice sau similare și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent, sunt admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care, într-un stat contractant, se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat pe baza unui anumit procent din încasările totale ale întreprinderii sau pe baza repartizării profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nici o prevedere a paragrafului 2 al acestui articol nu împiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuși să fie aceea prin care rezultatul obținut să fie în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un venit sau profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul când exista motive temeinice și suficiente de a proceda altfel.

7. Când veniturile sau profiturile includ elementele de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transporturi navale și aeriene

1. Venitul obținute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internațional a aeronavelor va fi impus numai în acel stat contractant.

2. Venitul obținut de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internațional a navelor poate fi impus în celălalt stat contractant, dar impozitul stabilit în acel celălalt stat contractant va fi redus cu o sumă egala cu 50% din acesta.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 se aplică, de asemenea, în legătură cu participarea întreprinderilor angajate în transporturi navale sau aeriene la un pool de orice fel.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor comerciale sau financiare prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impuse în consecința.

Articolul 10

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuși aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor și este o societate rezidență a celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși:

a) 10% din suma bruta a dobinzilor, dacă sunt primite de orice instituție financiară (inclusiv o societate de asigurare);

b) 20% din suma bruta a dobinzilor, în cazul dobinzilor pentru vânzarea pe credit;

c) 25% din suma bruta a dobinzilor, în celelalte cazuri.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite guvernului celuilalt stat contractant vor fi scutite de impozit în primul stat contractant menționat.

4. În vederea aplicării paragrafului 3, termenul Guvern:

a) În cazul României, înseamnă Guvernul României și include:

(i) Banca Naționala a României; și

(îi) Banca Română de Comerț Exterior - S.A., în măsura în care activitățile lor se desfășoară în cadrul autorității obișnuite a unei bănci centrale.

b) În cazul Thailandei, înseamnă Guvernul Regal al Thailandei și include:

(i) Banca Thailandei, în măsura în care activitatea să se desfășoară în cadrul autorității obișnuite a unei bănci centrale; și

(îi) autoritățile locale.

5. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din efecte publice, obligațiuni sau titluri de creanta însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului și din creanțe de orice fel, precum și orice alte venituri asimilate veniturilor din surse împrumutate de legislația fiscală a statului din care provine venitul. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobinzi, în sensul prezentului articol.

6. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta, în legătură cu care sunt plătite dobinzile, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

7. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuși acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, când plătitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa, în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobinzi și aceste dobinzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

8. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobinzilor, ținând seama de creanta pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a comisioanelor.

3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnă plățile făcute către un broker, agent comisionar general sau către oricare alte persoane asimilate unui broker sau agent de către legislația fiscală a statului contractant din care provin asemenea plati.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică, dacă primitorul comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comisioane. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7.

5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, când plătitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al uni stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sunt legate activitățile care generează obligația de plată și comisioanele se suporta de sediul permanent, atunci aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și primitor sau între ambii și o altă persoană, suma comisioanelor, ținând seama de activitățile pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și primitor în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 13

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 15% din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe, folosit în prezentul articol, înseamnă plati, de orice fel, primite pentru înstrăinarea, folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf și filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, orice patent, mărci de fabrica sau orice alte drepturi sau proprietăți asemănătoare, unui desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricație sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau științific sau pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică, dacă primitorul redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevențele un sediu permanent de care se leagă efectiv dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7.

5. Redevențele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuși acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este efectiv legat dreptul sau proprietatea generatoare de redevențe și aceste redevențe sunt suportate de un asemenea sediu permanent, atunci acestea se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și primitor sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și primitor în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 14

Cistiguri din înstrăinarea proprietății

1. Cistigurile realizate din înstrăinarea proprietăților imobiliare, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăți.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea proprietății mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau a proprietății mobiliare ținând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

3. Cistigurile obținute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internațional sau a proprietăților mobiliare necesare exploatării acestor nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat contractant.

4. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăți sau bunuri, altele decît cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 și 3 ale prezentului articol, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează. Nici o prevedere a acestui paragraf nu va împiedica fiecare stat contractant de a impune câștigurile sau veniturile din vânzarea sau transferul de acțiuni sau de alte titluri de valoare.

Articolul 15

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care activitățile au fost exercitate în celălalt stat contractant. Veniturile privind profesiile independente ori activitățile independente exercitate în acel celălalt stat pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant, din exercitarea pe cont propriu a unei profesii independente sau a altor activități independente desfășurate în celălalt stat contractant, nu sunt impozabile în celălalt stat, dacă:

a) primitorul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în anul fiscal vizat;

b) primitorul nu dispune de o baza fixa în celălalt stat; și

c) veniturile nu sunt suportate de o întreprindere sau de un sediu permanent situat în celălalt stat.

3. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20 și 21, salariile și alte remunerații similare, obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este astfel exercitată, remunerațiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat, dacă:

a) primitorul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; și

b) remunerațiile sunt plătite de o persoană care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remunerațiile obținute pentru o activitate salariata, exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internațional de o întreprindere a unui stat contractant, sunt impozabile numai în acel stat.

Articolul 17

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile și alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți care este rezidență a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 18

Artiști și atleti

1. Independent de prevederile art. 15 și 16, veniturile obținute de artiștii de spectacol, cum sunt artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, de interpreții muzicali, și de atleti, din activitățile lor personale, desfășurate în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activități sunt exercitate.

2. Când veniturile în legătură cu activitățile personale, desfășurate de un artist de spectacol sau de un atlet în aceasta calitate, nu revin artistului de spectacol sau atletului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 și 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacol sau ale atletului.

3. Independent de prevederile art. 7, când activitățile menționate la paragraful 1 al acestui articol sunt exercitate într-un stat contractant de către o întreprindere a celuilalt stat contractant, profiturile realizate din desfășurarea acestor activități, de către o astfel de întreprindere, pot fi impuse în primul stat contractant menționat, în afară de cazul în care întreprinderea este finanțată în cea mai mare parte din fondurile publice ale celuilalt stat contractant, inclusiv orice unitate administrativ-teritorială, autoritate locală sau organizație statutara a acestuia, în legătură cu astfel de activități.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu se aplică remunerațiilor sau profiturilor, salariilor și altor venituri similare, obținute din activitățile desfășurate într-un stat contractant de către artiști de spectacol sau atleti, dacă vizita în acel stat contractant este suportată în mod substanțial din fondurile publice ale celuilalt stat contractant, inclusiv orice unitate administrativ-teritorială, autoritate locală sau organizație statutara a acestora.

Articolul 19

Pensii și anuitati

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile și alte remunerații similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut și orice anuitate plătită unui astfel de rezident vor fi impuse numai în acel stat.

2. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinata, platibila, în mod periodic, la scadente fixe, în timpul vieții sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligația de a face în schimb plățile pentru deplina și corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent banesc.

Articolul 20

Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau unității sau autorității locale, sunt impozabile numai în acest stat.

b) Totuși aceste remunerații sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizica este rezidență a acelui stat, și

(i) este un național al acelui stat, sau

(îi) nu a devenit rezidență a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de, sau din fonduri create de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unități administrativ-teritoriale ori autorități locale a acestuia, este impozabilă numai în acel stat.

b) Totuși aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este național și rezident al acelui stat.

3. Prevederile art. 16, 17 și 19 se aplică remunerațiilor și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri, desfășurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia.

Articolul 21

Profesori, învățători și cercetători

1. O persoana fizica, care este rezidență unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant, și care, la invitația unei universități, colegiu, școala sau alta instituție educațională similară, care este recunoscută de autoritatea competentă a acelui celălalt stat contractant și care este prezenta în acel celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depășește 2 ani, numai în scopul de a preda sau a cerceta sau pentru ambele, la astfel de instituții educaționale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remunerația primită în legătură cu activitatea sa de predare sau de cercetare.

2. Prezentul articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetarea nu este întreprinsă în interes public ci, în principal, în interesul obținerii unui cistig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

Articolul 22

Studenți

1. Sumele pe care le primește un student, un practicant sau un stagiar, care este sau a fost, imediat anterior prezentei sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat contractant menționat, numai în scopul instruirii sau pregătirii sale, nu vor fi impuse în primul stat menționat, pe o perioadă de 6 ani, cu condiția ca astfel de sume sa provină din surse aflate în afară acelui stat.

2. Un astfel de student, practicant sau stagiar va fi, de asemenea, scutit de impozite pe venit pe o perioadă de 2 ani pentru remunerațiile primite din munca salariata exercitată în primul stat, cu condiția ca aceste activități să fie în legătură cu studiile sau cu pregătirea sa sau să fie necesare întreținerii sale.

Articolul 23

Venituri nemenționate în mod expres

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt menționate în mod expres la articolele precedente ale prezentei convenții, pot fi impuse în statul contractant din care provin veniturile.

Articolul 24

Eliminarea dublei impuneri

1. Când venitul este impus în ambele state contractante, dubla impunere se va evita în conformitate cu următoarele paragrafe ale prezentului articol.

2. În cazul României, impozitul thailandez plătibil pentru venitul obținut din Thailanda va fi recunoscut ca un credit față de impozitul român plătibil cu privire la acel venit.

3. În cazul Thailandei, impozitul român plătibil pentru venitul din surse aflate în România va fi recunoscut ca un credit fără de impozitul thailandez plătibil cu privire la acel venit. Totuși creditul nu va depăși acea parte a impozitului thailandez, astfel cum a fost calculat înainte de acordarea creditului și care este aferent unor asemenea elemente de venit.

4. În vederea aplicării paragrafului 2 al prezentului articol, expresia impozit thailandez plătibil va include cuantumul impozitului thailandez, care ar fi trebuit să fie plătit, dacă nu ar fi fost acordată scutirea sau reducerea impozitului thailandez în concordanta cu legea referitoare la promovarea dezvoltării economice a Thailandei, în vigoare la data semnării convenției, sau care se va introduce în locul acesteia, modificind sau adaugindu-se la legea existenta.

Articolul 25

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant, fie ca sunt sau nu rezidenți ai statului contractant menționat, nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligație legată de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat, aflați în aceeași situație.

2. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat decît impunerea întreprinderilor acelui celălalt stat care desfășoară aceleași activități.

3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parțial deținut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat nici unei impuneri sau nici unei obligații legate de aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

4. În prezentul articol termenul impunere indica impozitele care fac obiectul prezentei convenții.

Articolul 26

Procedura amiabila

1. Când o persoană considera ca, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezultă pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația interna a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situația să se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui național este.

Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a măsurii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenției.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenție.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înțelegerii amiabile, orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenții. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri, în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri, în vederea aplicării prevederilor convenției. Când, pentru a se ajunge la o înțelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 27

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare aplicării prevederilor prezentei convenții sau ale legislației interne a statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenției. Schimbul de informații nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratata ca secret în același mod ca și informația obținută conform prevederilor legislației interne a acestui stat și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv la instanțe judecătorești și organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau cu încasarea, aplicarea sau cu urmărirea impozitelor sau soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenției. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în aceste scopuri.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunind unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative, contrare propriei legislații și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricație sau comercial ori informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 28

Agenți diplomatici și funcționari consulari

Prevederile prezentei convenții nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază agenții diplomatici sau funcționarii consulari, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

Prezenta convenție va fi aprobată în conformitate cu procedurile constituționale în vigoare în cele doua state contractante și va intra în vigoare la 30 (treizeci) de zile după data efectuării schimbului de note prin care se certifica ca în ambele state au fost îndeplinite formalitățile necesare și va avea efect:

(i) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa, la sumele plătibile la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare;

(îi) în ceea ce privește celelalte impozite pe venit, pentru anii fiscali și perioadele contabile începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare.

Articolul 30

Denunțarea

Prezenta convenție va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată, dar fiecare dintre statele contractante va putea denunta convenția, pe canale diplomatice, dând celuilalt stat contractant o nota de denunțare scrisă la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care convenția a intrat în vigoare.

În aceasta situație, prezenta convenție va inceta să aibă efect:

(i) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa, la suma platibila la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare;

(îi) în ceea ce privește celelalte impozite pe venit, pentru anii fiscali și perioadele contabile începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare.

Drept pentru care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la București la 26 iunie 1996, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, thailandeza și engleza, toate cele trei texte fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretarea textelor în limbile română și thailandeza, textul în limba engleza va prevala.

Pentru Guvernul României,

Florin Georgescu,

ministru de stat,

ministrul finanțelor

Pentru Guvernul Regatului Thailandei,

Amnuay Viravan,

viceprim-ministru,

ministrul afacerilor externe