Acordul din 17 aprilie 1996

Înființarea, dobindirea și protejarea investiției

Fiecare parte contractantă va incuraja crearea condițiilor favorabile pentru investitorii celeilalte părți contractante, pentru efectuarea investițiilor pe teritoriul sau.

Fiecare parte contractantă va acorda investițiilor sau veniturilor investitorilor celeilalte părți contractante:

a) un tratament just și echitabil, în conformitate cu principiile dreptului internațional și legislația naționala, prevazind totuși ca, în cazul unui conflict între principiile dreptului internațional și legislația naționala, principiile dreptului internațional vor prevala, și

b) protecție și securitate deplina.

Fiecare parte contractantă va permite înființarea unei noi întreprinderi de afaceri sau dobindirea unei întreprinderi de afaceri existente sau unei părți dintr-o astfel de întreprindere de către investitori sau potențiali investitori ai celeilalte părți contractante, pe o baza nu mai puțin favorabilă decît cea care permite, în situații asemănătoare, o astfel de înființare sau dobândire de către:

a) investitorii sau potentialii săi investitori interni; sau

b) investitorii sau potentialii investitori ai unui stat terț.

a) Hotărârile oricărei părți contractante, potrivit măsurilor care nu sunt în contradictie cu acest acord, de a permite sau nu o dobândire, nu se vor supune prevederilor art. XIII sau XV ale acestui acord.

b) Hotărârile oricărei părți contractante de a nu permite înființarea unei noi întreprinderi de afaceri sau dobindirea unei întreprinderi de afaceri existente sau a unei părți dintr-o astfel de întreprindere de către investitori sau potențiali investitori, în conformitate cu legile și reglementările sale, nu se vor supune prevederilor art. XIII al acestui acord.

Tratamentul națiunii celei mai favorizate, după înființare, și excepții de la acest tratament

Fiecare parte contractantă va acorda investițiilor sau veniturilor investitorilor celeilalte părți contractante un tratament nu mai puțin favorabil decît cel pe care îl acorda, în situații asemănătoare, investițiilor sau veniturilor investitorilor oricărui stat terț.

Fiecare parte contractantă va acorda investitorilor celeilalte părți contractante, cu privire la managementul, utilizarea, fructificarea sau înstrăinarea investițiilor sau veniturilor lor, un tratament nu mai puțin favorabil decît cel pe care îl acorda, în situații asemănătoare, investitorilor unui stat terț.

Subparagraful (3) b) al art. II și paragrafele (1) și (2) ale acestui articol nu se aplică tratamentului acordat de o parte contractantă potrivit oricărui acord bilateral sau multilateral, existent sau viitor:

a) de înființare, consolidare sau extindere a unei zone de comerț liber sau uniuni vamale;

b) negociat în cadrul G.A.T.T. ori în cadrul organizației sale succesoare și care liberalizeaza comerțul cu servicii; sau

c) cu privire la:

(i) aviatie;

(îi) rețele de transport în telecomunicații și servicii de transport în telecomunicații;

(iii) drepturi de pescuit;

(iv) probleme maritime, inclusiv operațiuni de salvare a unei nave, sau

(v) servicii financiare.

Tratamentul național, după înființare, și excepții de la tratamentul național

Fiecare parte contractantă va acorda investițiilor sau veniturilor investitorilor celeilalte părți contractante un tratament nu mai puțin favorabil decît cel pe care îl acorda, în situații asemănătoare, investițiilor sau veniturilor propriilor investitori, în ceea ce privește extinderea, managementul, conducerea, desfășurarea și vânzarea sau înstrăinarea investițiilor.

Subparagraful (3) a) al art. II, paragraful (1) al acestui articol și paragrafele (1) și (2) ale art. V nu se aplică la:

a) (i) orice măsuri existente neconforme, menținute în cadrul teritoriului unei părți contractante. În aceasta privinta și pentru o siguranța ulterioară este recunoscut ca, potrivit Constituției României și Legii fondului funciar nr. 18/1991, persoanele fizice care nu au cetățenia română și domiciliul în România, precum și persoanele juridice care nu au naționalitate română și sediul în România nu pot dobîndi în proprietate terenuri de orice fel, prin acte întocmite între vii; și

(îi) orice măsură menținută sau adoptată după data intrării în vigoare a acestui acord, care, în momentul vinzarii sau al altei înstrăinări a capitalurilor de stat sau a activelor dintr-o întreprindere de stat existenta ori dintr-o entitate guvernamentală existenta, interzice sau impune restrictii referitoare la dreptul de proprietate asupra capitalurilor sau activelor ori impune condiții privind naționalitatea personalului de conducere sau a membrilor consiliului director;

b) continuarea sau reluarea prompta a oricărei măsuri neconforme la care se face referire în subparagraful a);

c) un amendament la orice măsură neconforma la care se face referire în subparagraful a), în măsura în care amendamentul nu diminuează, cu aceste obligații, conformitatea măsurii, în forma în care exista imediat înainte de amendament;

d) dreptul fiecărei părți contractante de a face sau de a menține excepții în cadrul sectoarelor sau problemelor enumerate în anexa la acest acord.

Alte măsuri

a) O parte contractantă nu poate pretinde ca o întreprindere a acelei părți contractante, care este o investiție în baza acestui acord, sa numească în funcțiile cele mai înalte de conducere persoane de o anumită naționalitate.

b) O parte contractantă poate pretinde, în conformitate cu legile și reglementările sale, ca o majoritate a consiliului director sau orice comitet al acestuia, al unei întreprinderi care este o investiție în baza acestui acord să fie de o anumită naționalitate sau rezident pe teritoriul părții contractante, cu condiția ca aceasta cerința sa nu împiedice în mod substanțial capacitatea investitorului de a exercita controlul asupra investiției sale.

Nici o parte contractantă nu poate impune vreuna dintre următoarele condiții în legătură cu permisiunea de înființare sau de dobândire a unei investiții, ori nu poate aplica vreuna dintre următoarele măsuri în legătură cu reglementarea ulterioară a acelei investiții:

a) de a exporta un anumit nivel sau procent de mărfuri;

b) de a realiza un anumit nivel sau procent din produs intern;

c) de a cumpara, folosi sau acordă prioritate bunurilor produse sau serviciilor asigurate pe teritoriul sau, sau de a cumpara bunuri sau servicii de la persoane de pe teritoriul sau;

d) de a raporta în orice fel volumul sau valoarea importurilor la volumul sau valoarea exporturilor ori la suma încasărilor valutare asociate unei astfel de investiții; sau

e) de a transfera tehnologie, un proces de producție sau alte cunoștințe brevetate către o persoană de pe teritoriul sau, neafiliata cu cel care efectuează transferul, cu excepția cazului în care pretenția este impusa ori angajamentul sau sarcina este dispusă de către o instanța judecătorească, un tribunal administrativ sau o autoritate privind concurenta, fie pentru repararea unei pretinse încălcări a legilor relative la concurenta, fie actionarea într-o maniera care nu este incompatibilă cu celelalte prevederi ale acestui acord.

Sub rezerva legilor, reglementărilor și politicilor sale, referitoare la intrarea străinilor, fiecare parte contractantă va permite intrarea temporară a cetățenilor celeilalte părți contractante, angajați de către o întreprindere, care cauta să ofere servicii acelei întreprinderi ori unei sucursale sau filiale a acesteia, în calitate managerială sau executivă.

Excepții diverse

a) În ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală, o parte contractantă poate deroga de la prevederile art. III și IV într-un anumit mod care să fie compatibil cu Actul final cuprinzând rezultatele Rundei Uruguay privind negocierile comerciale multilaterale, încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994.

b) Prevederile art. VIII nu se aplică la eliberarea licențelor obligatorii acordate cu privire la drepturile de proprietate intelectuală sau la revocarea, limitarea sau crearea de drepturi de proprietate intelectuală, în măsura în care aceasta eliberare, revocare, limitare sau creare este în concordanta cu Actul final cuprinzând rezultatele Rundei Uruguay privind negocierile comerciale multilaterale, încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994.

Prevederile art. II, III, IV și V ale acestui acord nu se aplică la:

a) achizițiile guvernului sau ale întreprinderilor de stat;

b) subvențiile sau alocațiile asigurate de un guvern sau o întreprindere de stat, inclusiv împrumuturi, garanții și asigurări guvernamentale;

c) orice măsură care nu recunoaște investitorilor celeilalte părți contractante și investițiilor lor orice drepturi sau preferințe acordate populației aborigene a Canadei; sau

d) orice program extern, prezent sau viitor, de sprijinire a promovării dezvoltării economice, fie bazat pe un acord bilateral, fie potrivit unui aranjament sau acord multilateral, cum ar fi acordul O.E.C.D. privind creditele de export.

Investițiile în industriile culturale sunt exceptate de la prevederile acestui acord. Industrii culturale desemnează persoane fizice sau întreprinderi angajate în oricare dintre următoarele activități:

a) publicarea, distribuirea sau vânzarea de cărți, reviste, periodice sau ziare tipărite sau scrise la masina, în forma lizibila, dar neincluzând numai activitatea de tipărire sau zetarie a celor mai sus menționate;

b) producerea, distribuirea, vânzarea sau prezentarea filmelor sau a înregistrărilor video;

c) producerea, distribuirea, vânzarea sau prezentarea de înregistrări muzicale audio sau video;

d) publicarea, distribuirea, vânzarea sau prezentarea de muzica, tiparita sau scrisă la masina, în forma lizibila; sau

e) radiocomunicatii în care transmisiunile sunt destinate receptionarii directe de către publicul larg și toate activitățile de transmisie prin radio, televiziune sau cablu, precum și toate serviciile de programe prin satelit și rețele de transmisiuni.

Exproprierea

Investițiile sau veniturile investitorilor oricărei părți contractante nu vor fi naționalizate, expropriate sau supuse măsurilor având un efect echivalent cu naționalizarea sau exproprierea, denumite în cele ce urmează expropriere, pe teritoriul celeilalte părți contractante, decît dacă măsurile sunt luate în interes public, în conformitate cu procedura legală, într-o maniera nediscriminatorie și în schimbul unei despăgubiri prompte, adecvate și efective. Aceasta despăgubire va fi bazată pe valoarea reală a investiției sau a veniturilor expropriate, imediat înaintea exproprierii sau în momentul în care exproprierea propusă a devenit cunoscută public, oricare dintre situații survine prima, va fi platibila de la data exproprierii, la o rata comercială normală a dobinzii, va fi plătită fără întârziere și va fi efectiv realizabila și liber transferabila.

Investitorul afectat va avea dreptul, conform legislației părții contractante care face exproprierea, la o examinare prompta, de către o autoritate judecătorească sau o alta autoritate independenta a acelei părți, a cazului sau și a evaluării investiției sau a veniturilor sale, în conformitate cu principiile expuse în acest articol.

Transferul fondurilor

Fiecare parte contractantă va garanta unui investitor al celeilalte părți contractante transferul fără restrictii al investițiilor și al veniturilor. Fără a limita considerația cu caracter general de mai sus, fiecare parte contractantă va garanta, de asemenea, investitorului transferul fără restrictii al:

a) fondurilor pentru rambursarea împrumuturilor legate de o investiție;

b) sumelor provenind din lichidarea totală sau parțială a unei investiții;

c) salariilor și altor remunerații ale unui cetățean al celeilalte părți contractante, căruia i s-a permis sa lucreze, în legătură cu o investiție, pe teritoriul celeilalte părți contractante;

d) oricărei despăgubiri datorate unui investitor, în virtutea prevederilor art. VII sau VIII al acordului.

Transferurile se vor efectua fără întârziere în valută convertibilă în care a fost investit inițial capitalul sau în orice alta valuta convertibilă, convenită de investitor și partea contractantă implicata. Dacă nu s-a stabilit altfel cu investitorul, transferurile se vor efectua la cursul de schimb în vigoare la data transferului.

Fără a încalcă prevederile paragrafelor (1) și (2), o parte contractantă poate împiedica un transfer, prin aplicarea echitabila, nediscriminatorie și de buna-credința a legilor sale, referitoare la:

a) bancruta, insolvabilitate sau protejarea drepturilor creditorilor;

b) emisiunea, comercializarea sau tranzacționarea titlurilor de valoare;

c) infracțiuni penale;

d) raportări de transferuri ale valutei sau ale altor instrumente monetare; sau

e) executarea hotărîrilor date în cadrul procedurilor judiciare.

Nici o parte contractantă nu poate cere investitorilor săi sa transfere sau nu îi poate penaliza pe investitorii săi pentru neefectuarea transferului veniturilor atribuite investițiilor de pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Paragraful (4) nu va fi înțeles ca impiedicind o parte contractantă de la impunerea oricărei măsuri, prin aplicarea echitabila, nediscriminatorie și de buna-credința a legilor sale referitoare la problemele expuse în subparagrafele a)-e) ale paragrafului (3).

Subrogarea

Dacă o parte contractantă sau orice agenție a acesteia face plati către oricare dintre investitorii săi, pe baza unei garanții sau contract de asigurare pe care l-a încheiat în legătură cu o investiție, cealaltă parte contractantă va recunoaște valabilitatea subrogarii în favoarea acestei părți contractante sau agenții a acesteia, pentru orice drept sau titlu deținut de către investitor.

O parte contractantă sau orice agenție a acesteia, care este subrogată în drepturile unui investitor, în conformitate cu prevederile paragrafului (1) al acestui articol, va fi indreptatita, în toate cazurile, la aceleași drepturi ca și investitorul, cu privire la investiția respectiva și veniturile conexe. Aceste drepturi pot fi exercitate de către partea contractantă sau orice agenție a acesteia ori de către investitor, dacă partea contractantă sau orice agenție a acesteia îl autorizeaza în acest sens.

Investiția în servicii financiare

Nimic din acest acord nu va fi interpretat ca impiedicind o parte contractantă de la adoptarea sau menținerea unor măsuri rezonabile din ratiuni prudentiale, cum ar fi:

a) protejarea investitorilor, deponentilor, participanților pe piața financiară, deținătorilor de polițe de asigurare, solicitanților în baza unei polițe sau persoanelor cărora le este datorată o obligație fiduciara de către o instituție financiară;

b) menținerea siguranței, trainiciei, integrității sau responsabilității financiare a instituțiilor financiare; și

c) asigurarea integrității și stabilitatii sistemului financiar al unei părți contractante.

Fără a încalcă prevederile paragrafelor (1), (2) și (4) ale art. IX și fără a limita aplicabilitatea prevederilor paragrafului (3) al art. IX, o parte contractantă poate împiedica sau limita transferurile efectuate de o instituție financiară către, sau în beneficiul unei filiale sau persoane asociate la o astfel de instituție sau deponent, prin aplicarea echitabila, nediscriminatorie și de buna-credința a măsurilor referitoare la menținerea siguranței, trainiciei, integrității sau responsabilității financiare a instituțiilor financiare.

a) În cazul în care un investitor supune arbitrajului o plîngere, în baza art. XIII, și partea contractantă în diferend invoca paragrafele (1) sau (2) de mai sus, tribunalul, constituit conform art. XIII, va cere, la solicitarea acelei părți contractante, un raport scris de la părțile contractante, din care să reiasă dacă și în ce măsura paragrafele respective constituie o apărare intemeiata la plîngerea investitorului. Tribunalul nu va acționa înainte de primirea unui raport în baza acestui articol.

b) Potrivit cererii primite în conformitate cu subparagraful (3) a), părțile contractante vor proceda, în conformitate cu prevederile art. XV, la pregătirea unui raport scris fie pe baza acordului ulterior consultărilor, fie prin intermediul completului de arbitraj. Consultarile se vor tine între autoritățile serviciilor financiare ale părților contractante. Raportul va fi transmis tribunalului și va fi obligatoriu pentru tribunal.

c) În cazul în care, în termen de 70 de zile de la trimiterea la tribunal, nu s-a făcut nici o cerere de constituire a completului de judecată, conform subparagrafului (3) b), și nici raportul nu a fost primit de către tribunal, tribunalul va decide asupra problemei.

Completele de judecată pentru diferende în cauze prudentiale și alte probleme financiare vor fi în posesia expertizei necesare cu privire la serviciul financiar specific în diferend.

Subparagraful (3) b) al art. II nu se aplică cu privire la serviciile financiare.

Măsuri fiscale

Cu excepția celor prezentate în acest articol, nimic din acest acord nu se va aplica măsurilor fiscale.

Nimic din acest acord nu va afecta drepturile și obligațiile părților contractante în baza oricărei convenții privind fiscalitatea. În eventualitatea în care exista vreo neconcordanta între prevederile acestui acord și o astfel de convenție, prevederile acelei convenții se aplică până la neconcordanta respectiva.

Sub rezerva paragrafului (2), o plîngere a unui investitor, referitoare la faptul ca o măsura fiscală a unei părți contractante reprezintă o încălcare a unei înțelegeri între autoritățile guvernamentale centrale ale unei părți contractante și investitor cu privire la o investiție, va fi considerată ca o plîngere pentru încălcarea acestui acord, cu excepția cazului în care autoritățile fiscale ale părților contractante hotărăsc în comun, nu mai tirziu de 6 (șase) luni de la notificarea plingerii investitorului, ca măsura nu contravine unei astfel de înțelegeri.

Articolul VIII se poate aplica unei măsuri fiscale în afară de cazul în care autoritățile fiscale ale părților contractante hotărăsc, de comun acord, nu mai tirziu de 6 (șase) luni de la notificarea facuta de către investitorul care contesta o măsura fiscală, ca măsura nu reprezintă o expropriere.

Dacă autoritățile fiscale ale părților contractante nu reușesc sa ia în comun hotărârile specificate în paragrafele (3) și (4), în termen de 6 (șase) luni de la efectuarea notificării, investitorul poate supune plîngerea sa spre soluționare conform art. XIII.

Reglementarea diferendelor dintre un investitor și partea contractantă gazda

Orice diferend între o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante, referitor la plîngerea investitorului ca o măsura adoptată sau neadoptata de către prima parte contractantă reprezintă o încălcare a acestui acord și ca investitorul a suferit pierderi sau pagube datorate sau decurgind din aceasta încălcare, va fi reglementat, pe cît posibil, pe cale amiabila.

Dacă un diferend nu se poate reglementa pe cale amiabila în termen de 6 (șase) luni de la data la care a fost deschis, acesta poate fi supus arbitrajului de către investitor, conform paragrafului (4). În sensul acestui paragraf, un diferend se considera a fi deschis atunci când investitorul unei părți contractante a transmis o notificare scrisă celeilalte părți contractante prin care pretinde ca o măsura adoptată sau neadoptata de către cea din urma parte contractantă reprezintă o încălcare a acestui acord și ca investitorul a suferit pierderi sau pagube datorate sau care decurg din aceasta încălcare. S-a convenit ca, potrivit prevederilor acestui articol, părțile contractante sa încurajeze investitorii sa folosească instanțele judecătorești și tribunalele interne pentru soluționarea diferendelor.

Un investitor poate supune diferendul, asa cum se face referire în paragraful (1), arbitrajului, în conformitate ci paragraful (4), numai dacă:

a) investitorul a consimțit în scris la aceasta;

b) investitorul a renunțat la dreptul sau de a iniția sau continua orice alte proceduri, cu privire la măsura pretinsa a fi o încălcare a acestui acord, înaintea instanțelor judecătorești sau tribunalelor părții contractante respective sau prin orice fel de procedura de reglementare a diferendului;

c) dacă problema în cauza implica fiscalitatea, condițiile specificate în paragraful (5) al art. XII au fost îndeplinite; și

d) nu au trecut mai mult de 3 (trei) ani de la data la care investitorul a obținut sau ar fi trebuit să obțină, pentru prima oara, informații referitoare la pretinsa încălcare și informații ca investitorul a suferit pierderi sau pagube.

Diferendul poate fi supus, la alegerea investitorului interesat, arbitrajului la:

a) Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (ICSID), constituit conform Convenției pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă spre semnare la Washington la 18 martie 1965 (Convenția ICSID), cu condiția ca atât partea contractantă aflată în diferend, cît și partea contractantă a investitorului să fie părți ale Convenției ICSID; sau

b) Regulile privind facilitățile suplimentare ale ICSID, cu condiția ca, fie partea contractantă în diferend, fie partea contractantă a investitorului, dar nu amindoua, să fie parte a Convenției ICSID; sau

c) Un arbitru internațional sau tribunal arbitral ad-hoc constituit pe baza Regulilor de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL).

Fiecare parte contractantă consimte necondiționat, prin aceasta, sa supună diferendul arbitrajului internațional în conformitate cu prevederile acestui articol.

a) Consimțământul dat conform paragrafului (5), împreună fie cu consimțământul dat conform paragrafului (3), fie cu consimțământul dat conform paragrafului (12), va satisface cerințele pentru:

(i) consimțământul scris al părților în diferend, în sensul prevederilor cap. 11 (Jurisdicția Centrului) al Convenției ICSID și în sensul Regulilor privind facilitățile suplimentare; și

(îi) un "acord în scris" în sensul prevederilor art. II al Convenției Națiunilor Unite pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, încheiată la New York la 10 iunie 1958 (Convenția de la New York).

b) Orice arbitraj, conform acestui articol, se va tine într-un stat care este parte a Convenției de la New York, iar plingerile supuse arbitrajului vor fi considerate ca decurgind dintr-o relație sau tranzacție comercială, în sensul prevederilor art. I al acestei convenții.

Un tribunal constituit pe baza acestui articol va decide asupra problemelor în diferend în conformitate cu acest acord și cu regulile aplicabile ale dreptului internațional.

Un tribunal poate stabili o măsura temporară de protejare în scopul de a prezerva drepturile unei părți aflate în diferend sau de a se asigura ca jurisdicția tribunalului este pe deplin efectivă, incluzind un ordin de păstrare a probatoriului în posesia sau sub controlul unei părți în diferend ori de a proteja jurisdicția tribunalului. Un tribunal nu poate ordonă încetarea sau interzicerea aplicării măsurii pretinse a constitui o încălcare a acestui acord. În sensul acestui paragraf, un ordin se circumscrie unei recomandări.

Un tribunal poate acorda, separat sau în asociere, numai:

a) compensații pecuniare și orice dobinda aferentă;

b) restituirea proprietății, caz în care hotărârea va prevedea ca partea contractantă în diferend să poată plati compensații pecuniare și orice dobinda aferentă în schimbul restituirii.

Un tribunal poate, de asemenea, hotărî asupra cheltuielilor în conformitate cu regulile de arbitraj aplicabile.

O hotărâre de arbitraj va fi definitivă și obligatorie și va fi executorie pe teritoriul fiecăreia dintre părțile contractante.

Orice proceduri bazate pe prevederile acestui articol nu vor prejudicia drepturile părților contractante conform art. XIV și XV.

a) O plîngere asupra faptului ca o parte contractantă încalcă acest acord și ca o întreprindere, care este persoana juridică înregistrată sau corect constituită, în conformitate cu legile în vigoare ale acelei părți contractante, a suferit pierderi sau pagube datorate sau decurgind din aceasta încălcare, poate fi facuta de către un investitor al celeilalte părți contractante care acționează în interesul unei întreprinderi pe care investitorul o deține sau o controlează direct sau indirect. În acest caz:

(i) va fi data o hotărâre arbitrală întreprinderii afectate;

(îi) va fi cerut consimțământul pentru arbitraj atât al investitorului, cît și al întreprinderii;

(iii) atât investitorul, cît și întreprinderea trebuie să renunțe la orice drept de inițiere sau de continuare a oricăror proceduri cu privire la măsura presupusa a fi o încălcare a acestui acord, în fața instanțelor judecătorești sau tribunalelor părții contractante respective sau prin orice fel de procedura de reglementare a diferendului; și

(iv) investitorul nu poate face plîngere, dacă au trecut mai mult de 3 (trei) ani de la data la care întreprinderea a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască, pentru prima oara, informații referitoare la pretinsa încălcare și informații ca a suferit pierderi sau pagube.

b) Fără a încalcă prevederile subparagrafului (12) a), atunci când o parte contractantă în diferend priveaza un investitor aflat în diferend de la controlul unei întreprinderi, nu vor fi cerute următoarele:

(i) consimțământul pentru arbitraj al întreprinderii conform subparagrafului (12) a) (îi); și

(îi) renunțarea de către întreprindere conform subparagrafului (12) a) (iii).

Diferende între părțile contractante

Orice diferend între părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea acestui acord va fi reglementat, oricând este posibil, pe cale amiabila, prin consultări.

Dacă un diferend nu poate fi soluționat prin consultări, va fi supus, la cererea oricărei părți contractante, unui complet de arbitraj spre reglementare.

Un complet de arbitraj va fi constituit pentru orice diferend. În termen de 2 (doua) luni de la primirea, prin canale diplomatice, a cererii de arbitraj, fiecare parte contractantă va numi un membru pentru completul de arbitraj. Cei doi membri vor alege apoi un național al unui stat terț care, cu aprobarea celor două părți contractante, va fi numit președinte al completului de arbitraj. Președintele va fi numit în termen de 2 (doua) luni de la data numirii celorlalți doi membri ai completului de arbitraj.

Dacă în perioadele menționate la paragraful (3) al acestui articol, nu au fost făcute numirile necesare, oricare parte contractantă poate, în absenta oricărui alt acord, sa invite pe președintele Curții Internaționale de Justiție să facă numirile necesare. Dacă președintele este național al unei părți contractante sau este altfel împiedicat de la îndeplinirea numitei funcții, vicepreședintele va fi invitat să facă numirile necesare. Dacă vicepreședintele este național al unei părți contractante sau este împiedicat sa îndeplinească acea funcție, membrul Curții Internaționale de Justiție, care urmează imediat în funcție, care nu este național al unei părți contractante, va fi invitat să facă numirile necesare.

Completul de arbitraj își va stabili propria procedura. Completul de arbitraj își va lua hotărârea cu majoritatea de voturi. Aceasta hotărâre va fi obligatorie pentru ambele părți contractante. Dacă nu s-a convenit altfel, hotărârea completului de arbitraj va fi data în termen de 6 (șase) luni de la numirea președintelui, în conformitate cu prevederile paragrafelor (3) sau (4) ale acestui acord.

Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile propriului membru în completul de arbitraj și pe cele ale reprezentării sale în procedurile arbitrale; cheltuielile președintelui și celelalte cheltuieli vor fi suportate în mod egal de părțile contractante. Completul de arbitraj poate totuși, direct prin hotărârea sa, sa dispună ca o proporție mai mare a cheltuielilor să fie suportată de către una dintre cele doua părți contractante, iar aceasta hotărâre va fi obligatorie pentru ambele părți contractante.

Părțile contractante vor ajunge, în termen de 60 de zile de la hotărârea completului, la o înțelegere pentru rezolvarea diferendului lor. Aceasta înțelegere va pune în aplicare hotărârea completului. Dacă părțile contractante nu ajung la o înțelegere, partea contractantă care a deschis diferendul va fi indreptatita la compensație sau la suspendarea beneficiilor în valoare echivalenta cu cele hotărîte de către completul de arbitraj.

Transparenta

Părțile contractante vor schimba, în termen de 2 (doi) ani de la intrarea în vigoare a acestui acord, scrisori cuprinzând, pe cît posibil, orice măsuri existente, neconforme cu obligațiile specificate în subparagraful (3) a) al art. II, în art. IV sau în paragrafele (1) și (2) ale art. V.

Fiecare parte contractantă va asigura, în măsura posibilităților practice, ca legile, reglementările, procedurile și hotărârile sale administrative de aplicabilitate generală, referitoare la orice problema cuprinsă în acest acord, să fie publicate prompt sau altfel făcute accesibile, încât să permită cunoașterea lor de către persoanele interesate și de către cealaltă parte contractantă.

Aplicare și excepții generale

Acest acord se va aplica oricărei investiții efectuate de un investitor al unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, anterior sau după intrarea în vigoare a acestui acord. Totuși acest acord nu se va aplica în cazul diferendelor care au apărut înainte de intrarea sa în vigoare.

Nimic din acest acord nu va fi interpretat ca impiedicind o parte contractantă de la adoptarea, menținerea sau aplicarea oricăror măsuri conforme cu acest acord, pe care le considera potrivite pentru a asigura ca activitatea investitionala de pe teritoriul sau să fie întreprinsă într-o maniera adecvată problematicii mediului înconjurător.

Cu condiția ca aceste măsuri sa nu fie aplicate într-o maniera arbitrară sau nejustificată, ori sa nu constituie o restrictie deghizată pentru comerțul internațional sau pentru investiție, nimic din acest acord nu va fi interpretat ca impiedicind o parte contractantă de la adoptarea sau menținerea unor astfel de măsuri, inclusiv a măsurilor legate de mediul înconjurător:

a) necesare pentru a asigura conformitatea cu legile și reglementările care nu sunt în contradictie cu prevederile acestui acord;

b) necesare pentru a proteja viața sau sănătatea umană, animala sau vegetala; sau

c) referitoare la conservarea resurselor naturale epuizabile, de orice fel, dacă aceste măsuri sunt puse în practica ținând seama de restricțiile privind producția sau consumul intern.

Intrarea în vigoare

Fiecare parte contractantă va notifica celeilalte părți, în scris, cu privire la îndeplinirea procedurilor cerute pe teritoriul sau pentru intrarea în vigoare a acestui acord. Acest acord va intra în vigoare la data ultimei dintre cele doua notificări.

Acest acord va rămâne în vigoare în afară de cazul în care oricare parte contractantă va notifica celeilalte părți contractante, în scris, intenția sa de încetare a acestuia. Încetarea acestui acord va deveni efectivă la un an după ce notificarea încetării a fost primită de către cealaltă parte contractantă. Referitor la investițiile sau angajamentele de investire, făcute anterior datei la care încetarea acestui acord devine efectivă, prevederile art. I-XVII, inclusiv ale acestui acord, vor rămâne în vigoare pentru o perioadă de 15 (cincisprezece) ani.

Drept pentru care, subsemnații, pe deplin autorizați de către guvernele respective, au semnat acest acord.

Încheiat în doua exemplare la București la 17 aprilie 1996, în limbile română, franceza și engleza, toate textele fiind egal autentice.

Pentru Guvernul României,

Florin Georgescu,

ministru de stat,

ministrul finanțelor

Pentru Guvernul Canadei,

Gilles Duguay,

ambasadorul Canadei în România