Decizia nr. 57/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^19 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Necula, Aurel Oancea și Daniel Aurel Militaru în Dosarul nr. 615/R/2004 al Judecătoriei Bolintin-Vale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece mustrarea aplicată minorilor în cauză nu este o pedeapsă penală în sensul prevederilor art. 52 din Codul penal, ci una dintre măsurile educative prevăzute de art. 101 din același cod. Prin urmare, prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor fundamentale invocate de autorii excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 615/R/2004, Judecătoria Bolintin-Vale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385^19 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de inculpații Florin Necula, Aurel Oancea și Daniel Aurel Militaru în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că, în cazul instanței care se pronunță într-un proces penal cu inculpați minori, sancțiunea educativă a mustrării dispuse potrivit art. 102 din Codul penal se pune în executare de îndată, în momentul pronunțării, conform prevederilor art. 487 alin. 1 din Codul de procedură penală. Or, în această situație executarea mustrării și hotărârea pronunțată fac corp comun și, pe cale de consecință, nu se justifică folosirea căilor de atac împotriva ei, deoarece s-ar ajunge la situația paradoxală în care un inculpat minor, față de care s-a aplicat o măsură educativă, să primească, pentru aceeași faptă, după rejudecare o nouă pedeapsă.

Judecătoria Bolintin-Vale opinează că prin casarea unei sentințe și trimiterea spre rejudecare se poate ajunge la situația în care inculpaților minori să le fie aplicată o nouă sancțiune pentru aceeași faptă, împrejurare care este de natură să aducă atingere prevederilor internaționale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 385^19 din Codul de procedură penală se constituie în norme de procedură și, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este prevăzută numai de lege. Aceste dispoziții au caracter general, ele stabilind procedura ce se va aplica în caz de rejudecare a cauzei după casarea hotărârii. O astfel de procedură este constituțională și se regăsește în toate codurile de procedură penală.

De altfel, problema ridicată este în mod evident o problemă de aplicare a legii, care este atributul exclusiv al instanțelor judecătorești și nu poate face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituțională.

Susținerile autorilor în sensul că prevederile legale criticate ar fi neconstituționale pentru cazul concret prezentat nu au nici un suport logic, deoarece nu se poate concluziona că o dispoziție este neconstituțională numai în raport cu o situație izolată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, deoarece dispozițiile legale indicate referitoare la rejudecarea cauzei după casare nu contravin sub nici un aspect prevederilor din actele normative menționate, potrivit cărora nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă, conform legii și procedurii penale ale acestui stat.

În plus, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Constituție, prevederile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, iar nu dispozițiile din legea internă, vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^19 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "Rejudecarea cauzei după casarea hotărârii atacate se desfășoară potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolele I și II, care se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 20 alin. (1), referitoare la concordanța dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu alte pacte și tratate internaționale, ale art. 11 alin. (1) și (2), referitoare la includerea tratatelor internaționale în dreptul intern și îndeplinirea obligațiilor ce-i revin statului român din tratatele la care este parte, precum și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial, și ale art. 4 din Protocolul nr. 7 al convenției amintite, care statuează cu privire la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 385^19 din Codul de procedură penală, care reglementează rejudecarea cauzei după casarea hotărârii pronunțate anterior, nu constituie o a doua judecată a aceleiași cauze, așa cum fără temei susțin autorii excepției, ci o fază a procesului penal în limitele aceleiași judecăți, care se va termina o dată cu pronunțarea hotărârii definitive.

De asemenea, chiar în cazul particular invocat de autorii excepției, nu se poate reține că rejudecarea după casare implică pedepsirea de două ori a unei persoane pentru aceeași faptă, dat fiind că mustrarea prevăzută de art. 102 din Codul penal nu este o pedeapsă, în sensul art. 52 și următoarele din același cod, ci una dintre măsurile educative prevăzute de art. 101 din Codul penal.

Prin urmare, dispozițiile legale criticate nu contravin nici Constituției și nici actelor normative internaționale invocate de autorii excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^19 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Necula, Aurel Oancea și Daniel Aurel Militaru în Dosarul nr. 615/R/2004 al Judecătoriei Bolintin-Vale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2005.