Protocolul din 17 decembrie 1994

ACT FINAL

al Conferintei Cartei Europene a Energiei

I. Sesiunea plenara finala a Conferintei Cartei Europene a Energiei s-a desfășurat la Lisabona în zilele de 16 și 17 decembrie 1994. Au participat reprezentanți din Albania, Armenia, Australia, Austria, Azerbaidjan, Belgia, Belarus, Bulgaria, Canada, Cipru, Comunitatile Europene, Croatia, Danemarca, Elvetia, Federația Rusa, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Japonia, Kazahstan, Kirghizstan, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Moldova, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Ceha, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Tadjikistan, Turcia, Turkmenia, Ucraina și Uzbekistan (denumiți în continuare reprezentanții), precum și observatori din anumite tari și organizații internaționale.

II. În timpul reuniunii Consiliului European de la Dublin, din iunie 1990, primul-ministru al Olandei a sugerat ca relansarea economică în Europa de Est și în Uniunea Republicilor Socialiste, existente atunci, ar putea fi catalizata și accelerata de cooperarea din sectorul energetic. Aceasta sugestie a fost salutata de consiliu, care a invitat Comisia Comunităților Europene sa studieze cum se poate realiza cel mai bine o astfel de cooperare. În februarie 1991, Comisia a propus conceptul de Carta Europeană a Energiei.

Ca urmare a discutarii propunerii Comisiei în Consiliul Comunităților Europene, Comunitatile Europene au invitat celelalte tari din Europa de Vest și de Est, din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și țările neeuropene, membre ale Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, sa participe la o conferința la Bruxelles, în iulie 1991, pentru a lansa negocierile asupra Cartei Europene a Energiei. Un număr de alte tari și organizații internaționale au fost invitate sa participe la Conferința Cartei Europene a Energiei ca observatori. Negocierile Cartei Europene a Energiei s-au finalizat în 1991, iar Carta a fost adoptată prin semnarea unui act final la Conferința desfășurată la Haga la 16 și 17 decembrie 1991. Semnatarii Cartei, atunci sau ulterior, îi includ pe toți cei menționați în secțiunea I de mai sus, în afară de observatori.

Semnatarii Cartei Europene a Energiei s-au angajat: "sa urmărească obiectivele și principiile Cartei și sa realizeze și sa dezvolte cooperarea dintre ei, cît mai curînd posibil, negociind cu buna-credința un acord de baza și protocoale".

Conferința Cartei Europene a Energiei a initiat negocierea unui acord de baza - denumit mai tirziu Tratatul Cartei Energiei - menit sa promoveze cooperarea industriala dintre Est și Vest, oferind cadrul juridic în domenii ca: investiții, tranzit și comerț. Conferința a initiat, de asemenea, negocieri ale protocoalelor în domeniile: eficienta energetica, securitate nucleara și hidrocarburi, deși negocierile referitoare la ultimul domeniu menționat au fost suspendate până la finalizarea Tratatului Cartei Energiei.

Negocierile Tratatului Cartei Energiei și ale Protocolului Cartei Energiei privind eficienta energetica și aspecte legate de mediu au fost finalizate în anul 1994.

III. Tratatul Cartei Energiei. Ca rezultat al deliberărilor, Conferința Cartei Europene a Energiei a adoptat textul Tratatului Cartei Energiei [denumit în continuare tratatul], care este prezentat în anexa nr. 1, precum și deciziile legate de acesta, ce sunt prezentate în anexa nr. 2, și a convenit ca tratatul să fie deschis pentru semnare la Lisabona, de la 17 decembrie 1994 până la 16 iunie 1995.

IV. Înțelegeri. Prin semnarea Actului final, reprezentanții au convenit sa adopte următoarele înțelegeri cu privire la tratat:

1. Cu privire la tratat, în general

a) Reprezentanții subliniaza ca dispozițiile tratatului au fost convenite tinindu-se seama de caracterul particular al tratatului, care vizează un cadru juridic pentru promovarea cooperării pe termen lung într-un sector anume și, de aceea, nu poate fi interpretat ca fiind un precedent în contextul altor negocieri internaționale.

b) Dispozițiile tratatului:

(i) nu obliga nici o parte contractantă sa introducă accesul obligatoriu al terței părți; și nici

(îi) nu împiedica folosirea sistemelor tarifelor care, în cadrul unei anumite categorii de consumatori, aplica prețuri identice clienților din locuri diferite.

c) Derogarile de la tratamentul națiunii celei mai favorizate nu sunt menite sa cuprindă măsuri care sunt specifice pentru un investitor sau un grup de investitori, ci acestea se aplică în general.

2. Cu privire la art. 1 paragraful (5)

a) Este de înțeles ca tratatul nu conferă nici un drept de angajare în activități economice, altele decît activitățile economice din sectorul energetic.

b) Activitățile menționate mai jos sunt reprezentative pentru activitatea economică din sectorul energetic;

(i) prospectarea și explorarea, precum și extractia, de exemplu: a petrolului, gazului, carbunelui și uraniului;

(îi) construirea și exploatarea capacităților de producere a energiei electrice, inclusiv a celor eoliene și a altor surse regenerabile de energie;

(iii) transportul pe uscat, distribuția, stocarea și furnizarea materialelor și produselor energetice, de exemplu: prin rețele de transmisie și distribuție, precum și prin conducte sau linii speciale de cale ferată, și construirea unor astfel de facilități, inclusiv instalarea de conducte de petrol, gaze și cărbune fin cu multă apa;

(iv) înlăturarea și evacuarea reziduurilor din instalațiile energetice aferente, cum ar fi centralele electrice, inclusiv a reziduurilor radioactive din centralele nuclearo-electrice;

(v) dezafectarea instalațiilor energetice, inclusiv a sondelor petroliere, rafinariilor și centralelor electrice;

(vi) marketingul, vânzarea și comercializarea materialelor și produselor energetice, ca de exemplu: vânzările de benzina cu amănuntul; și

(vii) activități de cercetare, consultanța, planificare, management și proiectare, legate de activitățile menționate mai sus, inclusiv de acelea vizind îmbunătățirea eficientei energetice.

3. Cu privire la art. 1 paragraful (6)

Pentru o mai mare claritate în ceea ce privește controlul direct sau indirect al unei investiții în aria unei părți contractante, de către un investitor al oricărei alte părți contractante, controlul unei investiții înseamnă de fapt controlul stabilit ca urmare a examinării circumstanțelor fiecărui caz. În cadrul unei astfel de examinari trebuie luati în considerare toți factorii relevanti, inclusiv:

a) interesul financiar al investitorului într-o investiție, inclusiv cota de participare la capitalul social;

b) capacitatea investitorului de a exercita o influența substantiala asupra conducerii și funcționarii investiției; și

c) abilitatea investitorului de a exercita o influența considerabila asupra selectionarii membrilor consiliului de administrație sau ai altui organ de conducere.

Acolo unde exista un dubiu în ceea ce privește controlul direct sau indirect din partea unui investitor asupra unei investiții, investitorul, pretinzând un astfel de control, va trebui sa demonstreze ca acest control exista.

4. Cu privire la art. 1 paragraful (8)

În conformitate cu politica investițiilor străine a Australiei, înființarea unei noi unități miniere sau de prelucrare a materiilor prime, în valoare totală de 10 milioane dolari australieni sau mai mult, cu participare de capital străin, chiar dacă acel capital străin este deja investit într-o întreprindere similară din Australia, este considerată o noua investiție.

5. Cu privire la art. 1 paragraful (12)

Reprezentanții recunosc necesitatea unei protecții adecvate și efective a drepturilor de proprietate intelectuală, conform celor mai înalte standarde acceptate pe plan internațional.

6. Cu privire la art. 5 paragraful (1)

Acordul reprezentanților cu privire la art. 5 nu este înțeles ca implicind o poziție privind dacă, și în ce măsura, dispozițiile Acordului privind măsurile investitionale legate de comerț, anexat la Actul final al Rundei Uruguay din cadrul Negocierilor comerciale multilaterale, sunt implicit în art. III și XI ale GATT.

7. Cu privire la art. 6

a) Practicile anticoncurentiale, concertate și unilaterale, la care se face referire în art. 6 paragraful (2), urmează a fi definite de către fiecare parte contractantă, în conformitate cu legile sale, și poate include abuzurile de poziție dominantă.

b) Punerea în aplicare și aplica se referă la o acțiune întreprinsă conform legilor privind concurenta, ale unei părți contractante, prin intermediul investigatiei, procedurilor legale sau al acțiunilor administrative, precum și prin intermediul unei hotărâri sau unei legi suplimentare care acorda o autorizație sau îi da continuitate acesteia.

8. Cu privire la art. 7 paragraful (4)

Legislația aplicabilă va include dispozițiile referitoare la protecția mediului, folosirea pământului, protecția muncii sau la standarde tehnice.

9. Cu privire la art. 9, 10 și la partea a V-a

Atât timp cît programele unei părți contractante care prevăd împrumuturi publice, credite nerambursabile, garanții sau asigurări pentru facilitarea comerțului sau investițiilor în străinătate nu se referă la investiții sau activități asociate ale investitorilor din alte părți contractante în aria sa, aceste programe pot fi supuse constringerilor în ceea ce privește participarea la ele.

10. Cu privire la art. 10 paragraful (4)

Tratatul adițional va specifică condițiile pentru aplicarea tratamentului descris la art. 10 paragraful (3). Acele condiții vor include, inter alia, prevederi legate de vânzarea sau alt mod de înstrăinare a activelor statului (privatizarea) și la desființarea monopolurilor (demonopolizarea).

11. Cu privire la art. 10 paragraful (4) și la art. 29 paragraful (6)

Părțile contractante pot tine seama de orice legătură între prevederile art. 29 paragraful (6) și ale art. 10 paragraful (4).

12. Cu privire la art. 14 paragraful (5)

Se intenționează ca o parte contractantă care încheie un acord la care se referă art. 14 paragraful (5) sa dea asigurări ca termenii unui asemenea acord nu sunt în contradictie cu obligațiile acelei părți contractante prevăzute în articolele Acordului cu Fondul Monetar Internațional.

13. Cu privire la art. 19 subparagraful (1) (i)

Fiecare parte contractantă va stabili în ce măsura evaluarea și controlul impactului de mediu vor face obiectul unor cerințe legale, care sunt autoritățile competente sa ia decizii în legătură cu aceste cerințe și procedurile necesare ce trebuie urmate.

14. Cu privire la art. 22 și 23

În ceea ce privește comerțul cu produse și materiale energetice, guvernat de prevederile art. 29, acest articol conține dispoziții relevante asupra aspectelor care fac obiectul art. 22 și 23.

15. Cu privire la art. 24

Excepțiile pe care le conțin GATT și instrumentele conexe se aplică între părțile contractante care sunt părți la GATT, asa cum se înțelege din art. 4. Cu privire la comerțul cu produse și materiale energetice, guvernat de prevederile art. 29, acest articol conține dispozițiile relevante pentru aspectele ce fac obiectul art. 24.

16. Cu privire la art. 26 subparagraful (2) a)

Art. 26 subparagraful (2) nu trebuie interpretat ca impunind unei părți contractante sa adopte partea a III-a a acestui tratat în legislația interna.

17. Cu privire la art. 26 și 27

Referirea la obligațiile de tratat din penultima propozitie a art. 10 paragraful (1) nu include hotărâri adoptate de organizații internaționale, chiar dacă sunt obligatorii din punct de vedere juridic, sau tratate care au intrat în vigoare înainte de data de 1 ianuarie 1970.

18. Cu privire la art. 29 subparagraful (2) a)

a) În cazul în care o prevedere a GATT sau a unui instrument conex, la care se face referire în acest paragraf, se referă la o acțiune comuna a părților la GATT, se intenționează ca Conferința Cartei sa întreprindă o astfel de acțiune.

b) Noțiunea aplicate la 1 martie 1994 și practicate pentru materiale și produse energetice de membrii la GATT 1947 între ei nu intenționează să se refere la cazurile în care una dintre părți la GATT a invocat art. XXXV al GATT, anulând, prin aceasta, aplicarea GATT față de o altă parte la GATT, dar aplicind totuși unilateral, de facto, unele prevederi ale GATT față de acea altă parte la GATT.

19. Cu privire la art. 33

Conferința provizorie a Cartei va trebui sa decidă, cît mai curînd posibil, cum este cel mai bine sa transpuna în fapt scopul titlului III al Cartei Europene a Energiei, astfel încât protocoalele să se negocieze în domeniile de cooperare cum sunt cele prevăzute în titlul III al Cartei.

20. Cu privire la art. 34

a) Secretarul general interimar va trebui sa ia imediat legătură cu alte organisme internaționale pentru a stabili termenii în conformitate cu care acestea ar dori să își asume sarcinile ce decurg din tratat și din Carta. Secretarul general interimar poate să raporteze în fața Conferintei provizorii a Cartei, la întrunirea acesteia, care are loc, potrivit art. 45 paragraful (4), nu mai tirziu de 180 de zile de la data deschiderii procedurii de semnare a tratatului.

b) Conferința Cartei va adopta bugetul anual înainte de începerea anului financiar și va aproba bilanțul anual.

21. Cu privire la art. 34 subparagraful (3) m)

Modificările tehnice la anexe ar putea include, de exemplu, o radiere a nesemnatarilor sau a semnatarilor, care și-au manifestat intenția de a nu ratifica, sau unele completări la anexele N și VC. Se intenționează ca Secretariatul sa propună astfel de modificări Conferintei Cartei atunci când este cazul.

22. Cu privire la anexa TFU paragraful (1)

a) Dacă unele dintre părțile la un acord la care se face referire în paragraful (1) nu au semnat sau nu au aderat la tratat în timpul necesar pentru notificare, acele părți la acord, care au semnat sau au aderat la tratat, pot notifica în numele lor.

b) În general, necesitatea notificărilor acordurilor de natura pur comercială nu este prevăzută, deoarece astfel de acorduri nu trebuie să ridice probleme legate de respectarea art. 29 subparagraful (2) a), chiar și atunci când agențiile de stat sunt cele care participa la ele. Conferința Cartei ar putea, totuși, clarifica, în scopul acestei anexe, ce categorii de acorduri, la care face referiri art. 29 subparagraful (2) b), necesita notificare conform acestei anexe și care nu necesita aceasta.

DECLARAȚII

V. Reprezentanții au declarat ca art. 18 paragraful (2) nu va trebui interpretat ca fiind o sustragere de la aplicarea altor prevederi ale acestui tratat.

VI. De asemenea, reprezentanții au luat nota de următoarele declarații care au fost făcute cu privire la tratat:

1. Cu privire la art. 1 paragraful (6)

În timpul negocierilor cu privire la tratatul adițional la care se referă art. 10 paragraful (4), Federația Rusa dorește să se reconsidere chestiunea importantei legislației naționale cu privire la control, asa cum exprima înțelegerea la art. 1 paragraful (6).

2. Cu privire la art. 5 și 10 paragraful (11)

Australia precizează ca dispozițiile art. 5 și ale art. 10 paragraful (11) nu reduc drepturile și obligațiile cale care decurg din GATT, inclusiv asa cum au fost elaborate în Acordul Rundei Uruguay privind măsurile investitionale legate de comerț, în special în ceea ce privește lista excepțiilor în art. 5 paragraful (3), pe care aceasta le considera incomplete.

Australia precizează, în continuare, că nu este adecvat pentru forurile de reglementare a diferendelor, stabilite prin tratat, sa interpreteze art. III și XI din GATT în contextul diferendelor dintre părți la GATT sau dintre un investitor al unei părți la GATT și o parte la GATT. Se considera ca, în ceea ce privește aplicarea art. 10 paragraful (11) între un investitor și o parte la GATT, singurul aspect care poate fi considerat în art. 26 este problema sentinței arbitrale, în cazul în care un panel GATT sau un organism de reglementare a diferendelor potrivit OMC stabilește, în prealabil, ca o măsura investitionala legată de comerț, menținută de o parte contractantă, este în discordanta cu obligațiile sale care decurg din GATT sau din Acordul privind măsurile investitionale legate de comerț.

3. Cu privire la art. 7

Comunitatile Europene și statele sale membre, precum și Austria, Norvegia, Suedia și Finlanda declara ca dispozițiile art. 7 se conformează regulilor convenționale ale dreptului internațional cu privire la cablurile și conductele submarine sau, acolo unde exista asemenea reguli, se vor conformă dreptului internațional general.

Ele mai declara ca prevederile art. 7 nu urmează sa afecteze interpretarea dreptului internațional existent referitor la jurisdicția asupra conductelor și cablurilor submarine și nu pot fi privite ca făcând aceasta.

4. Cu privire la art. 10

Canada și Statele Unite ale Americii afirma, fiecare în parte, ca vor aplica dispozițiile art. 10 în conformitate cu următoarele consideratii:

În scopul evaluării tratamentului care trebuie acordat investitorilor altor părți contractante și investițiilor lor, situațiile vor trebui apreciate de la caz la caz. Se poate face o comparatie între tratamentul acordat investitorilor unei părți contractante sau investițiilor investitorilor unei părți contractante și investițiile investitorilor altei părți contractante, dacă aceasta comparatie se face între investitori și investiții în situații similare. Pentru a hotărî dacă tratamentul diferențiat al investitorilor sau investițiilor este în conformitate cu art. 10 trebuie luati în considerare doi factori de baza:

Primul factor consta în obiectivele politicii părților contractante în diferite domenii, în măsura în care se conformează principiilor nediscriminatorii stabilite la art. 10.

Obiectivele legitime ale politicii respective pot justifica tratamentul diferențiat față de investitorii străini sau față de investițiile lor, pentru a reflecta deosebirea dintre împrejurările relevante pentru acei investitori și investițiile lor și pentru cele ale omologilor interni. De exemplu, obiectivul asigurării integrității sistemului financiar al unei tari ar justifica măsuri prudentiale rezonabile cu privire la investitorii străini sau investițiile străine, acolo unde asemenea măsuri nu ar fi necesare pentru a asigură realizarea acelorași obiective urmărite de investitorii interni sau investițiile interne. Acei investitori străini sau investițiile lor nu ar fi deci "în situații similare" cu investitorii interni și investițiile lor. Astfel, chiar dacă o asemenea măsura ar acorda un tratament diferențiat, aceasta nu ar veni în contradictie cu prevederile art. 10.

Al doilea factor se referă la măsura în care cele menționate mai sus sunt motivate de faptul ca un investitor sau o investiție este o proprietate străină sau este sub control străin. O măsura ce urmează a fi aplicată în mod în special unor investitori, numai pentru ca aceștia sunt străini, fără o motivatie suficienta, conform alineatului anterior, ar fi contrară principiilor art. 10. Investitorul străin sau investiția străină s-ar afla "în situații similare" cu investitorii locali și investițiile lor, iar măsura ar fi contrară prevederilor art. 10.

5. Cu privire la art. 25

Comunitatile Europene și statele sale membre atrag atenția ca, în conformitate cu art. 58 al Tratatului de înființare a Comunității Europene:

a) companiile sau firmele înființate în conformitate cu legislația statelor membre și avîndu-se sediul înregistrat, conducerea centrala sau locul principal de afaceri în cadrul Comunității vor fi tratate, pentru dreptul de înființare, conform părții a III-a, titlul III, capitolul 2 al Tratatului de înființare a Comunității Europene, în același mod ca și persoanele fizice care sunt naționali ai statelor membre; companiile sau firmele care au doar sediul în cadrul Comunității trebuie să mențină în acest scop o legătură efectivă și continua cu economia uneia dintre statele membre;

b) companii și firme înseamnă companii sau firme constituite conform dreptului civil sau comercial, inclusiv societățile cooperatiste și alte persoane juridice guvernate de legea publică sau privată, cu excepția celor care sunt nonprofit.

Comunitatile Europene și statele membre mai atrag atenția, de asemenea, asupra faptului ca legislația comunitara prevede posibilitatea extinderii tratamentului descris mai sus la filialele și agențiile companiilor sau firmelor care nu s-au înființat în vreunul dintre statele membre și arata ca aplicarea art. 25 al Tratatului Cartei Energiei va permite numai acele derogări care sunt necesare pentru a proteja tratamentul preferențial ce rezultă din procesul mai larg de integrare economică, care deriva din tratatele referitoare la constituirea Comunității Europene.

6. Cu privire la art. 40

Danemarca atrage atenția asupra faptului ca Carta Europeană a Energiei nu se aplică Groenlandei și Insulelor Feroe până când nu se primește o nota în acest sens de la guvernele locale ale Groenlandei și Insulelor Feroe.

7. Cu privire la anexa G paragraful (4)

a) Comunitatile Europene și Federația Rusa declara ca comerțul cu materiale nucleare dintre ele va fi guvernat, până când ele vor conveni un alt acord, de dispozițiile art. 22 al Acordului de parteneriat și cooperare, care stabilește o relație de parteneriat între Comunitatile Europene și statele membre, pe de o parte, și Federația Rusa, pe de altă parte, semnat la Corfu la 24 iunie 1994, schimbului de scrisori atașate acestui acord și declarațiilor comune conexe, iar diferendele cu privire la acest comerț se soluționează conform procedurilor conținute în acest acord.

b) Comunitatile Europene și Ucraina declara ca, în conformitate cu Acordul de parteneriat și cooperare, semnat la Luxemburg la 14 iunie 1994, și cu Acordul interimar la acesta, parafat în aceeași zi, comerțul cu materiale nucleare dintre ele va fi guvernat, în exclusivitate, de dispozițiile unui acord specific care va fi încheiat între Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Ucraina.

Până la intrarea în vigoare a acestui acord specific, dispozițiile Acordului privind comerțul și cooperarea economică și comercială dintre Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, semnat la Bruxelles la 18 decembrie 1989, vor continua, în exclusivitate, să se aplice comerțului cu materiale nucleare dintre ele.

c) Comunitatile Europene și Kazahstan declara ca, în conformitate cu Acordul de parteneriat și cooperare, parafat la Bruxelles la 20 mai 1994, comerțul cu materiale nucleare dintre ele va fi guvernat, în exclusivitate, de dispozițiile unui acord specific care va fi încheiat între Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Kazahstan.

Până la intrarea în vigoare a acestui acord specific, dispozițiile Acordului privind comerțul și cooperarea economică și comercială dintre Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, semnat la Bruxelles la 18 decembrie 1989, vor continua, în exclusivitate, să se aplice comerțului cu materiale nucleare dintre ele.

d) Comunitatile Europene și Kirghizstan declara ca, în conformitate cu Acordul de parteneriat și cooperare, parafat la Bruxelles la 31 mai 1994, comerțul cu materiale nucleare dintre ele va fi guvernat, în exclusivitate, de dispozițiile unui acord specific care va fi încheiat între Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Kirghizstan.

Până la intrarea în vigoare a acordului specific, dispozițiile Acordului privind comerțul și cooperarea economică și comercială dintre Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, semnat la Bruxelles la 18 decembrie 1989, vor continua, în exclusivitate, să se aplice comerțului cu materiale nucleare dintre ele.

e) Comunitatile Europene și Tadjikistan declara ca comerțul cu materiale nucleare dintre ele va fi guvernat, în exclusivitate, de dispozițiile unui acord specific, care va fi încheiat între Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Tadjikistan.

Până la intrarea în vigoare a acordului specific, dispozițiile Acordului privind comerțul și cooperarea economică și comercială dintre Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, semnat la Bruxelles la 18 decembrie 1989, vor continua, în exclusivitate, să se aplice comerțului cu materiale nucleare dintre ele.

f) Comunitatile Europene și Uzbekistan declara ca comerțul cu materiale nucleare dintre ele va fi guvernat, în exclusivitate, de dispozițiile unui acord specific, care va fi încheiat între Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Uzbekistan.

Până la intrarea în vigoare a acordului specific, dispozițiile Acordului privind comerțul și cooperarea economică și comercială dintre Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, semnat la Bruxelles la 18 decembrie 1989, vor continua, în exclusivitate, să se aplice comerțului cu materiale nucleare dintre ele.

PROTOCOLUL CARTEI ENERGIEI PRIVIND EFICIENȚA ENERGETICĂ ȘI ASPECTE LEGATE DE MEDIU

VII. Conferința a adoptat textul Protocolului Cartei Energiei privind eficienta energetica și aspecte legate de mediu, care este prezentat în anexa nr. 3

CARTA EUROPEANĂ A ENERGIEI

VIII. Conferința interimara a Cartei și Conferința Cartei, înființată prin tratat, își vor asuma responsabilitatea pentru luarea deciziilor cu privire la cererile pentru semnarea Actului final al Conferintei Cartei Europene a Energiei de la Haga și al Cartei Europene a Energiei, adoptate prin prezentul document.

Documentare

IX. Documentele negocierilor cu privire la Conferința Cartei Europene a Energiei vor fi depuse la Secretariat.

Întocmit la Lisabona la 17 decembrie 1994.

-------------