Decizia nr. 73/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1.977/2004 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 696 D/2004, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Dumitru Amișculesei în Dosarul nr. 713/2004 al Judecătoriei Botoșani.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 696 D/2004 la Dosarul nr. 543 D/2004, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, întrucât apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 20 septembrie 2004 și 19 octombrie 2004, pronunțate în dosarele nr. 1.977/2004 și nr. 713/2004, Tribunalul Sibiu - Secția penală și Judecătoria Botoșani au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și de Dumitru Amișculesei în dosarele menționate. Totodată, Tribunalul Sibiu - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedură penală, ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în același dosar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale privind liberul acces la justiție și înfăptuirea justiției, întrucât "îl obligă pe judecător să-și exprime anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză", prin aceea că în încheierea de admitere a plângerii, pronunțată în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul își exprimă "obligatoriu" opinia, astfel încât la următorul termen acesta va pronunța, cel mai probabil, o soluție de condamnare. Se apreciază că, în condițiile arătate, "nu se poate susține că acest magistrat este imparțial când va pronunța sentința, ori că o astfel de judecată este echitabilă așa cum pretind dispozițiile constituționale".

Totodată, se arată că, potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, "parchetul este partea care trebuie să susțină acțiunea penală", instanța de judecată neputându-se substitui parchetului, titular al acțiunii penale, "pentru că instanța trebuie să fie imparțială, un factor de echilibru necesar pentru respectarea drepturilor atât ale societății reprezentate prin procuror, cât și ale inculpatului".

Tribunalul Sibiu - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate constituie, de fapt, o garanție a accesului părților la un proces echitabil, iar eventuala stare de incompatibilitate în care se află judecătorul învestit cu judecarea, în fond, a cauzei, după ce anterior s-a pronunțat printr-o încheiere în sensul admiterii plângerii și desființării rezoluției sau ordonanței atacate, nu ar putea aduce atingere caracterului echitabil și imparțial al actului de justiție.

Judecătoria Botoșani consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală instituie o nouă modalitate de sesizare a instanței, care nu aduce atingere drepturilor părților în proces. Astfel, nici inculpatul, nici partea vătămată nu sunt lipsite de drepturile procesuale, iar instanța, prin admiterea plângerii, nu exercită o activitate de susținere a acuzării, ci procedează la o nouă analiză a probelor administrate de procuror, probe ce pot fi completate potrivit dispozițiilor procedurale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestei opinii se arată că exercitarea în condiții diferite a căilor de atac împotriva hotărârii instanței de judecată prin care se soluționează plângerea potrivit dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală se face în temeiul competenței exclusive a legiuitorului de a institui reguli deosebite în considerarea unor situații diferite. Totodată se arată că prevederile criticate nu aduc atingere dreptului constituțional al cetățenilor de a beneficia de un proces echitabil, apreciindu-se că, prin posibilitatea de a ataca cu apel sau cu recurs încheierea pronunțată de instanță, de admitere a plângerii cu reținerea cauzei spre judecare, se asigură deplina respectare a prevederilor art. 21 alin. (3) și ale art. 124 din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3), întrucât prin stabilirea competenței instanței de judecată, care a admis plângerea și a desființat rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, de a reține cauza spre judecare când la dosar sunt probe suficiente pentru judecarea acesteia, nu se aduce atingere dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. În această situație, în cadrul judecării plângerii, instanța de judecată urmează să examineze legalitatea și temeinicia soluției atacate, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, pe care s-a întemeiat și soluția dată de procuror, dar și pe baza eventualelor noi probe administrate, aplicându-se toate celelalte reguli referitoare la judecata în primă instanță.

Se arată totodată că stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite de dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, a instanței de judecată competente să rețină cauza spre judecare, chiar dacă această instanță a admis plângerea împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, nu aduce atingere art. 124 alin. (2) din Constituție.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Curtea observă că, deși a fost sesizată de Tribunalul Sibiu - Secția penală cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, în realitate, așa cum rezultă din motivarea excepției, obiectul acesteia îl constituie numai art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, identic cu cel al excepției de neconstituționalitate ridicate în Dosarul nr. 713/2004 al Judecătoriei Botoșani.

În consecință, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, având următorul conținut:

- Art. 278^1 alin. 8: "Instanța pronunță una dintre următoarele soluții: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător."

Textele constituționale pretins încălcate de aceste dispoziții legale au următorul conținut:

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 124 alin. (2): "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți."

Se susține, în esență, că prevederile criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil și imparțialității justiției, câtă vreme instanța învestită cu plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, admițând această plângere, se substituie procurorului (care este ținut de soluția de netrimitere în judecată pronunțată), iar pe de altă parte, își exprimă anterior părerea cu privire la hotărârea ce ar putea fi dată în cauză. În acest sens se apreciază că în încheierea de admitere, pronunțată în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c), judecătorul își exprimă "obligatoriu" părerea, astfel încât la următorul termen urmează să pronunțe, cel mai probabil, o soluție de condamnare.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează să fie respinsă.

Curtea reține că instanța de judecată, pronunțându-se asupra plângerii formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor probe scrise înfățișate instanței de părțile în proces. În limitele obiectului acestei categorii de cauze, părțile care se plâng împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată au posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât și aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluția emisă de procuror.

Așadar, prin încheierea pronunțată în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, de admitere a plângerii, cu desființarea rezoluției sau ordonanței atacate și reținerea cauzei spre judecare, instanța nu dezleagă fondul pricinii, ci apreciază numai cu privire la legalitatea actului atacat. Soluționarea fondului cauzei constituie o etapă procesuală distinctă, guvernată de regulile procedurale aplicabile judecării în primă instanță și în căile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stipulează în mod expres că se aplică "în mod corespunzător". În sensul celor arătate, prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală asigură posibilitatea părților de a formula apărări, de a propune probe și de a recurge la căile de atac stabilite de lege, așadar de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează un proces echitabil, în deplină concordanță cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și cu reglementările internaționale în materie, așadar implicit și cu art. 20 din Constituție, invocat, de asemenea, în motivarea excepției de neconstituționalitate.

Pentru motivele învederate nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare, prin textele criticate, a prevederilor constituționale care consacră imparțialitatea justiției. Astfel, după învestirea instanței în condițiile prevăzute de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, acțiunea penală se exercită tot de către procuror, care, în funcție de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, poate să ceară condamnarea inculpatului, achitarea acestuia sau încetarea procesului penal, neputându-se susține, așadar, că prin admiterea plângerii reglementată de art. 278^1 din Codul de procedură penală se realizează o "substituire" a Ministerului Public de către instanța de judecată, în contradicție cu principiul imparțialității justiției.

Totodată, faptul că judecătorul învestit cu soluționarea plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală pronunță o încheiere prin care admite plângerea și desființează rezoluția sau ordonanța atacată nu constituie, în sine, o prezumție a lipsei imparțialității acestuia la soluționarea fondului cauzei, atunci când o reține spre judecare, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală. Aceasta întrucât, așa cum s-a arătat, judecata finalizată prin pronunțarea încheierii de admitere a plângerii are alt obiect decât judecata fondului cauzei.

De altfel, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și în căile de atac aplicându-se în mod corespunzător și în ipoteza soluționării cauzei după admiterea plângerii și desființarea actului atacat, judecătorul are posibilitatea să-și manifeste rolul activ și să efectueze o cercetare judecătorească eficientă în vederea aflării adevărului, nefiind afectate în nici un fel garanțiile de independență și imparțialitate a justiției consacrate de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală. Altfel spus, nu este obligatoriu ca instanța de judecată, reținând cauza spre rejudecare, să pronunțe în toate cazurile o hotărâre de condamnare a inculpatului, ci, ținând seama de normele și principiile care guvernează funcționarea puterii judecătorești, inclusiv de principiile independenței și imparțialității judecătorilor, aceasta să pronunțe soluția care se impune conform legii.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1.977/2004 al Tribunalului Sibiu - Secția penală și de Dumitru Amișculesei în Dosarul nr. 713/2004 al Judecătoriei Botoșani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2005.