Decizia nr. 87/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 și 209 din Codul penal, excepție ridicată de Marian Chiru în Dosarul nr. 1.008/2004 al Judecătoriei Constanța.

La apelul nominal se prezintă, personal, partea Marian Dragoș Câșlariu și se constată lipsa autorului excepției și a celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Marian Dragoș Câșlariu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, deoarece cauza se află deja la al doilea termen acordat de Curte în același scop.

Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza se află în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, iar prin incriminarea faptelor de furt și furt calificat se asigură tocmai protecția dreptului de proprietate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.008/2004, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 208 și 209 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată de inculpatul Marian Chiru în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că instituirea principiului oficialității pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 și 209 din Codul penal este de natură a aduce atingere principiului egalității în drepturi, deoarece în cazul altor infracțiuni contra patrimoniului, cum ar fi, de pildă, cele de abuz de încredere ori gestiune frauduloasă prevăzute și pedepsite de art. 213 și 214 din Codul penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și împăcarea părților înlătură răspunderea penală. Inegalitatea este cu atât mai pregnantă în situația infracțiunii prevăzute de art. 210 din Codul penal, care, deși întrunește elementele constitutive ale infracțiunii-cadru de furt, în considerarea unor aspecte referitoare la rudenie ori găzduire, oferă persoanei interesate posibilitatea de a dispune cu privire la declanșarea procesului penal. Și în cazul altor categorii de infracțiuni, cum ar fi cele privitoare la integritatea corporală, părțile vătămate nu sunt ținute de principiul oficialității, putând dispune fără o justificare obiectivă de dreptul de a exercita sau nu o acțiune judiciară.

De asemenea, dreptul proprietarului de a se judeca sau nu penal cu persoana care i-a luat fără drept un bun este cenzurat de către stat, împiedicând partea vătămată să dispună cum voiește de ceea ce este al său.

Judecătoria Constanța opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece în cadrul procesului penal tragerea la răspundere penală a infractorului se realizează, în majoritatea cazurilor, din oficiu. Legiuitorul are însă libertatea de a stabili anumite limite principiului oficialității, ținând cont de gradul de pericol social diferit, de atingerea gravă ori mai puțin gravă a drepturilor ocrotite și de rezonanța socială a faptelor. Toate aceste excepții de la oficialitatea procesului penal sunt stabilite expres și țin de politica penală a fiecărui stat, iar prin legiferarea acestora nu se aduce atingere egalității în drepturi a cetățenilor și nici principiului apărării dreptului de proprietate privată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 208 și 209 din Codul penal sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129, în temeiul cărora legiuitorul stabilește în mod suveran regulile privind procedura de judecată, cu respectarea celorlalte dispoziții din Legea fundamentală, și reglementează căile de atac.

Principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 279 din Codul de procedură penală legiuitorul a dat prioritate principiului disponibilității în considerarea unor situații diferite - cum ar fi pericolul social mai redus al faptei ori săvârșirea acesteia în cadrul unor relații de familie sau de vecinătate - de cele prevăzute în art. 208 și 209 din Codul penal. Această diferență de tratament procesual nu instituie privilegii sau discriminări, iar dispozițiile legale criticate se aplică, deopotrivă, tuturor persoanelor aflate într-o situație identică.

Prevederile art. 208 și 209 din Codul penal nu contravin nici dispozițiilor art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată, întrucât legiuitorul nu instituie reguli deosebite referitoare la ocrotirea proprietății în funcție de titularul dreptului, ci, dimpotrivă, protecția acestui drept se realizează în mod egal, pentru toate persoanele interesate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, astfel cum au fost redactate textele de lege criticate, care definesc conținutul infracțiunilor de furt și furt calificat, se aplică, fără nici o discriminare, tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale.

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 208 și 209 din Codul penal față de art. 44 din Legea fundamentală, Avocatul Poporului consideră că, dimpotrivă, textele legale contestate asigură exercitarea deplină a dreptului de proprietate, prin incriminarea acțiunii unei persoane de sustragere a unor bunuri mobile din posesia sau detenția unei alte persoane, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 208 și 209 din Codul penal, care au următorul conținut:

- Art. 208: "Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la unu la 12 ani.

Se consideră bunuri mobile și orice energie care are o valoare economică, precum și înscrisurile.

Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau deținerea legitimă a altei persoane.

De asemenea, constituie furt luarea în condițiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.";

- Art. 209: "Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică;

c) de către o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-și exprima voința sau de a se apăra;

e) într-un loc public;

f) într-un mijloc de transport în comun;

g) în timpul nopții;

h) în timpul unei calamități;

i) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și furtul privind:

a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) un act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.

Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

a) țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigații;

c) componente ale rețelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de urgență publică;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;

f) instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și componente de comunicații se pedepsește cu închisoare de la 4 la 8 ani.

Furtul care a produs consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

În cazul prevăzut la alin. 3 lit. a), sunt considerate tentativă și efectuarea de săpături pe terenul aflat în zona de protecție a conductei de transport al țițeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum și deținerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternă, a ștuțurilor, instalațiilor sau oricăror altor dispozitive de prindere ori perforare."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, reglementarea infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora intră în competența Parlamentului. Constituția lasă, astfel, legiuitorului libertatea de a reglementa această materie prin legi organice, în funcție de imperativul apărării sociale și ținând seama de toate celelalte principii consacrate prin Legea fundamentală.

Susținerea autorului excepției, în sensul că dispozițiile art. 208 și 209 din Codul penal ar încălca principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție, este nefondată, dat fiind că, prin conținutul lor, infracțiunile stabilite prin prevederile legale menționate se deosebesc de infracțiunile la care se referă autorul excepției - infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părților constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale -, astfel că, neexistând identitate de situații juridice, tratamentul juridic diferit nu constituie o discriminare.

Nu poate fi primită nici susținerea autorului excepției privind încălcarea art. 44 din Constituție care garantează dreptul de proprietate, dat fiind că infracțiunile la care se referă acesta fac parte din categoria de infracțiuni contra patrimoniului, iar incriminarea faptelor ce intră în conținutul lor constituie unul din mijloacele de apărare și, deci, de garantare a proprietății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 și 209 din Codul penal, excepție ridicată de Marian Chiru în Dosarul nr. 1.008/2004 al Judecătoriei Constanța.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2005.