Decizia nr. 46/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Națională de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A. - Sucursala Târgu Mureș în Dosarul nr. 1.376/2004/C al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin consilier juridic Dan Claudiu Ilinca, cu împuternicire la dosar. Lipsește partea Șandor Coriolan, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției arată că, deși Curtea nu s-a mai pronunțat cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004 , situația de față este similară cu cea în care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003 . Așa fiind, trimiterea dosarului aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție instanței competente, potrivit noii reglementări, prin încheiere dată fără citarea părților, încalcă dreptul la apărare al acestora. Instanța supremă poate să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituție, numai prin judecarea recursului. Totodată, dispozițiile legale criticate împiedică soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În argumentarea opiniei sale, arată că, deși autorul excepției consideră că dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, care prevăd soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, soluția pe care o preconizează este de natură să aibă efectul contrar.

Constată că nu există nici un fel de similitudine între prezenta excepție și precedentul invocat.

Arată că textele de lege criticate reprezintă dispoziții tranzitorii, care nu contravin liberului acces la justiție, egalității în drepturi a cetățenilor sau dreptului la un proces echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.376/2004/C, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Națională de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A. - Sucursala Târgu Mureș.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că, "în speță, aplicarea prevederii referitoare la modificarea competenței materiale a instanțelor în materie de recurs, pentru recursurile aflate pe rolul instanței supreme", contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece legea civilă nu retroactivează, în sensul că aceasta se aplică doar recursurilor declarate după data intrării în vigoare a acesteia.

Arată că dispozițiile

art. II alin. (3) din Legea nr. 195/2004

prevăd măsura trimiterii dosarului, aflat deja pe rolul instanței de recurs, instanței competente potrivit noii reglementări, care se dispune fără citarea părților. Așa fiind, atât trimiterea pe cale administrativă, cât și cea efectuată prin declinarea competenței sunt măsuri irevocabile, pe care părțile nu le mai pot contesta tocmai pentru că legea le refuză prezența la adoptarea măsurii, neexistând deci nici o posibilitate ca recursul să fie soluționat de către instanța supremă și nici de a fi soluționat într-un termen rezonabil, astfel încât se încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție.

Așa fiind, prin reglementarea prevăzută la alin. (3) al

art. II din Legea nr. 195/2004

se încalcă prevederile art. 126 alin. (3) din Constituție referitoare la aplicarea unitară a legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă apreciază că "observațiile" autorului excepției sunt întemeiate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul constată că situația reglementată de alin. (1) al

art. II din Legea nr. 195/2004

nu reprezintă o aplicare retroactivă a legii noi, ci, dimpotrivă, înseamnă aplicarea de îndată a noilor reguli de competență, prin derogare de la regula instituită în art. 725 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă. Astfel, dacă în materia aplicării în timp a normelor de competență, principiul este acela al ultraactivității legii vechi,

art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004

adoptă o soluție diferită, constând în aplicarea imediată a noii legi.

Nici modificarea competenței în materie de recurs și nici reglementarea situațiilor tranzitorii nu reprezintă o restrângere a accesului liber la justiție, deoarece competența instanței supreme de a soluționa recursuri nu este prevăzută de o normă constituțională, ci numai prin lege, ceea ce permite legiuitorului să adopte reglementări derogatorii, în cadrul competenței sale constituționale.

Chiar dacă art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, această atribuție se exercită "potrivit competenței sale", iar competența sa este reglementată prin lege. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție își va exercita atribuția de asigurare a interpretării și aplicării unitare a legii în condițiile și limitele prevăzute de reglementările în vigoare, inclusiv de cele cuprinse în textele criticate din

Legea nr. 195/2004 .

În concluzie, Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004

urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004

sunt constituționale, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât textele de lege criticate se aplică pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare, și nu produc efecte retroactive. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 291/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2004. Arată că dispozițiile

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004

stabilesc competența instanțelor judecătorești, în deplină concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 21 alin. (3) din Constituție, consideră că finalitatea textelor de lege criticate este aceea de a transpune în practică principiul celerității soluționării litigiilor, de a preveni eventualele abuzuri și de a limita efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice. Invocă

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, arătând că, pentru situații deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiție să nu fie încălcat.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Textul de lege criticat are următorul conținut: "Art. II. - (1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor și aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță. [...]

(3) Recursurile prevăzute la alin. (1) și (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol și se trimit, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (3) și art. 126 alin. (3) din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";

- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 126 alin. (3): "Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Normele de lege criticate au caracter tranzitoriu și sunt adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2), potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege".

Nu poate fi reținută susținerea autorului excepției în sensul că reglementarea în cauză are caracter retroactiv în măsura în care dispune trimiterea recursurilor împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor, aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță. În realitate, procedând astfel, legiuitorul nu a făcut decât să aplice și în această materie regula de drept comun consacrată de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Chiar dacă prevederea în cauză derogă de la norma instituită prin art. 725 alin. 2 care, în materie de competență, consacră principiul ultraactivității legii vechi, o asemenea derogare este de competența legiuitorului și nu contravine nici unei prevederi constituționale.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia instanța, în temeiul reglementării deduse controlului, dispune măsurile acolo prevăzute, fără prezența și ascultarea părților, ceea ce, alături de întreruperea inerentă a cursului procesului, ca urmare a trimiterii dosarului instanței competente, potrivit noii reglementări, s-ar converti într-un fine de neconstituționalitate în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție.

Nici această critică nu este întemeiată, întrucât reglementarea competenței materiale a instanțelor are caracter imperativ și de ordine publică, ceea ce lipsește de orice justificare punerea în discuția părților a declinării de competență ori a trimiterii dosarului pe cale administrativă instanței competente. De asemenea, în condițiile în care textul constituțional, consacrând dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, nu înțelege să subordoneze respectarea acestuia încadrării într-un anumit termen, care astfel ar deveni un criteriu de constituționalitate, conceptele de "echitabil" și "rezonabil" au caracter relativ, respectarea sau încălcarea lor urmând a fi stabilită de la caz la caz, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, ceea ce legiuitorul a avut în vedere în cuprinsul reglementării tranzitorii deduse controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Națională de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A. - Sucursala Târgu Mureș în Dosarul nr. 1.376/2004/C al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2005.