Decizia nr. 86/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 37/2004 19 mai 2004 (prevederi anume) privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Dana Titian - procuror
Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004
privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, excepție ridicată de Societatea Comercială "Termoelectrica" - S.A. Sucursala Electrocentrale Doicești în Dosarul nr. 2.807/2004 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin consilier juridic Ioan Staniște, cu delegație depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției reiterează susținerile orale prezentate în fața instanței de judecată și consemnate în încheierea de sesizare a Curții Constituționale. În esență, se arată că textul de lege atacat contravine principiului constituțional al neretroactivității legii civile, în măsura în care de prevederile acestuia beneficiază și persoane juridice care, la data intrării în vigoare a ordonanței criticate, nu aveau în derulare un contract de furnizare cu furnizorii de utilități. Se susține, de asemenea, și încălcarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, precum și a principiului de drept pacta sunt servanda, arătându-se în acest sens că, prin anularea datoriilor pe care beneficiarul de utilități le are față de furnizor, se anulează și clauza penală stipulată în contractul dintre cele două părți.
În final, solicită interpretarea textului de lege atacat, în sensul clarificării sale în raport cu normele constituționale invocate, precizând că ministerele emitente ale actului normativ criticat nu au un punct de vedere unitar asupra modului său de aplicare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că interpretarea textului de lege criticat, operațiune solicitată expres de autorul excepției de neconstituționalitate, nu aparține competenței Curții Constituționale, ci instanței de judecată în fața căreia se soluționează cauza. Totodată, precizează că textul de lege atacat nu poate fi interpretat decât în sensul unor efecte juridice avute în vedere de legiuitor, cu respectarea principiilor neretroactivității legii civile și a aplicării imediate a legii în timp.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.807/2004, Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004
privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, excepție ridicată de Societatea Comercială "Termoelectrica" - S.A. - Sucursala Electrocentrale Doicești.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 1 alin. (4) din ordonanța criticată încalcă prevederile art. 15 alin. (2), precum și cele ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Astfel, se precizează că "ministerele emitente ale actului normativ nu au un punct de vedere unitar cu privire la modul de aplicare a acestui articol", în sensul că "Ministerul Administrației și Internelor consideră că beneficiază de anularea penalităților și a majorărilor de întârziere și persoanele juridice care la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență aveau debite fără să existe un contract de furnizare în derulare, fiind suficient să existe un grafic de eșalonare a datoriilor", în timp ce "Ministerul Economiei și Comerțului consideră că art. 1 alin. (4) se aplică numai persoanelor juridice care au un contract în derulare cu furnizorii de utilități". Întrucât textul de lege criticat nu distinge, autorul excepției consideră că acesta "este neconstituțional numai dacă se interpretează în sensul că anularea majorărilor și penalităților de întârziere se aplică și persoanelor juridice care la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență nu aveau în derulare un contract de furnizare cu furnizorii de utilități", întrucât "o asemenea interpretare ar duce la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție". Dispozițiile criticate contravin, din această perspectivă, și principiului libertății comerțului, deoarece, "prin anularea majorărilor și penalităților, statul se implică în contractele dintre societățile comerciale, anulând, practic, clauza penală", creându-se "grave prejudicii societăților care au creanțe" și nesocotind, astfel, "libertatea părților contractante de a stabili anumite clauze care să le asigure o protecție financiară și economică".
Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Constatând că, "într-adevăr, nu există un punct de vedere unitar privind interpretarea
art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004 ", instanța de judecată consideră că, "din modul de formulare" al textului de lege criticat, acesta "apare ca fiind în contradicție cu art. 15 alin. (2) din Constituție", "în măsura în care dispozițiile sale sunt aplicabile și pentru o situație juridică anterioară".
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se susține că "actul normativ supus criticii este, în esență, procedural și, drept urmare, de strictă interpretare și aplicare, stabilind înlesniri de natură financiar-fiscală în interesul agenților economici avuți în vedere". Se apreciază că "nu se pune problema inexistenței contractelor de furnizare în derulare" la data de 30 iunie 2004 - dată prevăzută de textul de lege criticat ca termen limită pentru plata obligațiilor curente și restante pentru consumurile specificate potrivit facturilor, în vederea anulării penalităților și majorărilor de întârziere - "întrucât astfel de consumuri se facturează pe baze contractuale, în regimul convenit de părți și cu respectarea prevederilor legale". Mai mult, se arată că, "la art. 1 alin. (1), ordonanța de urgență face, într-adevăr, referire la grafice de eșalonare pentru obligațiile restante ale persoanelor juridice în cauză, dar care (...) nu exclud existența contractelor de furnizare". În final, se apreciază că, "întrucât prevederile
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004
sunt neechivoce și neinterpretabile, nu ar rezultă, în aceste condiții, că acestea încalcă dispozițiile constituționale".
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004
privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie sunt constituționale. Astfel, se arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât acestea "sunt de imediată aplicare și produc efecte pentru viitor". În acest sens sunt invocate Deciziile Curții Constituționale nr. 73 din 6 martie 2001, nr. 330 din 27 noiembrie 2001 și nr. 458 din 2 decembrie 2003.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004
privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 mai 2004, cu modificările și completările ulterioare. Acestea au următorul cuprins: "(4) Persoanele juridice prevăzute la alin. (1), care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă și gaze naturale până la 30 iunie 2004, beneficiază de anularea penalităților și majorărilor de întârziere."
Autorul excepției susține că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 15 alin. (2) și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, care au următorul conținut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție."
Examinând textul de lege criticat, Curtea reține existența a două motive de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate ridicate:
1. Prin alin. (4) al
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004
privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 mai 2004, aprobată prin
Legea nr. 358/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 10 septembrie 2004, Parlamentul a instituit un termen de grație - 30 iunie 2004 - până la împlinirea căruia persoanele juridice consumatoare de utilități care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă și gaze naturale, beneficiază de anularea penalităților și majorărilor de întârziere. Rezultă că textul de lege criticat are o aplicare limitată în timp, situată între data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2004
- 28 mai 2004, data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României - și data de 30 iunie 2004, prevăzută de alin. (4) al art. 1.
Curtea Constituțională constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței de judecată la data de 8 octombrie 2004, dată la care dispozițiile alin. (4) al
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004
nu mai erau în vigoare. Potrivit prevederilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță numai dacă acestea sunt în vigoare, iar conform alin. (6) al aceluiași articol, atunci când nu sunt îndeplinite aceste condiții, instanța de judecată însăși trebuie să respingă excepția ca inadmisibilă, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza instanța de contencios constituțional. Deoarece instanța de judecată nu s-a conformat acestor dispoziții legale, Curtea Constituțională urmează să respingă această excepție ca fiind inadmisibilă, sub acest motiv.
2. Un al doilea motiv de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate ține de problema interpretării și aplicării dispozițiilor considerate ca fiind neconstituționale.
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale "numai în măsura în care se aplică persoanelor juridice care la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2004
aveau un contract în derulare cu furnizorii de utilități". Se susține, în continuare, că textul invocat este neconstituțional "numai dacă se interpretează în sensul că anularea majorărilor și penalităților de întârziere se aplică și persoanelor juridice care, la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, nu aveau în derulare un contract de furnizare cu furnizorii de utilități", interpretare care contravine principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.
Curtea observă că, în ceea ce privește problema dacă dispozițiile alin. (4) al
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004
se aplică numai persoanelor juridice care aveau în derulare un contract de furnizare de utilități sau se aplică și celor care la data intrării în vigoare a ordonanței nu aveau un asemenea contract, aceasta nu este o problemă de constituționalitate care să vizeze Curtea Constituțională, ci o problemă de aplicare a legii, de competența instanței judecătorești.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2004
privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, excepție ridicată de Societatea Comercială "Termoelectrica" - S.A. - Sucursala Electrocentrale Doicești în Dosarul nr. 2.807/2004 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia Margareta Niță _________________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.