Decizia nr. 98/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 169 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ispat Tepro" - S.A. din Iași în Dosarul nr. 3.720/2004 al Curții de Apel Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, precizează că prevederilor de lege criticate nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție referitoare la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative, întrucât Codul de procedură fiscală nu instituie asemenea proceduri speciale, ci doar proceduri administrative fără caracter jurisdicțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.720/2004, Curtea de Apel Iași - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 169 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Ispat Tepro" - S.A. din Iași într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului împotriva sentinței prin care a fost respinsă contestația la procesul-verbal de impunere întocmit de reprezentanți ai Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași - Direcția Control Fiscal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 alin. (1) și (4) din Constituție. În acest sens, consideră că, din perspectiva dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală, care instituie caracterul facultativ al jurisdicțiilor administrative, sunt neconstituționale dispozițiile speciale ale Codului de procedură fiscală privitoare la parcurgerea obligatorie a procedurii administrative prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 13/2001 .

Curtea de Apel Iași - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 21 alin. (4) din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât contestația împotriva titlului de creanță fiscală, precum și împotriva altor acte administrative fiscale nu are natura juridică a unei jurisdicții administrative. Arată că în sprijinul argumentării naturii juridice de recurs administrativ a căii de atac a contestației vin și prevederile

art. 187 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , potrivit cărora deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă. În acest sens invocă și

Decizia Curții Constituționale nr. 409 din 12 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004. Precizează că, în urma aprobării cu modificări și completări prin

Legea nr. 174/2004 ,

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, prin renumerotare art. 169 alin. (1) devenind art. 174 alin. (1).

Avocatul Poporului consideră că sesizarea Curții Constituționale nu este legală, fiind făcută cu nesocotirea dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă opinia instanței asupra excepției și punctele de vedere ale părților, însoțite de dovezile depuse de acestea. Or, în cauză, instanța de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu și-a exprimat opinia cu privire la aceasta.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost ridicată în fața instanței de judecată, îl constituie dispozițiile

art. 169 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală. Din notele scrise ale autorului excepției rezultă însă că acesta a avut în vedere

art. 174 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 174/2004 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, astfel că, prin prezenta decizie, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe cu privire la aceste din urmă dispoziții legale. Conținutul acestora este următorul:

- Art. 174 alin. (1): "Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine art. 21 alin. (1) și (4) din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 21 alin. (1) și (4): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. [...]

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

Din examinarea excepției de neconstituționalitate, se observă că dispozițiile ce fac obiectul acesteia au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea pronunțându-se prin

Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004. Prin această decizie, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a

art. 174 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, soluția pronunțată întemeindu-se pe cele statuate de Curtea Constituțională, cu valoare de principiu, prin

Decizia nr. 188 din 27 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 . Prin această decizie s-a reținut că art. 21 alin. (4) din Constituție, care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative, a desființat numai pentru procedura administrativă jurisdicțională condiția prealabilă constând în obligația persoanei vătămate de a se adresa cu reclamație organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanței de judecată cu anularea actului considerat ilegal. S-a arătat, în aceeași decizie, că "nici o dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic". Actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor formulate potrivit dispozițiilor din Codul de procedură fiscală nu sunt acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse controlului instanței de judecată. De altfel, în cauza de față, așa cum precizează însuși textul criticat, "Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii". Ca atare, acestui tip de contestație, prevăzut de Codul de procedură fiscală, nu îi sunt aplicabile prevederile constituționale ale art. 21 alin. (4) referitoare la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative.

Argumentele care au stat la baza pronunțării deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și justifică respingerea excepției de neconstituționalitate ce constituie obiectul prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 174 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ispat Tepro" - S.A. din Iași în Dosarul nr. 3.720/2004 al Curții de Apel Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2005.