Decizia nr. 108/2005

Constantin Doldur - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Andrei Vladimir în Dosarul nr. 12.176/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, Andrei Vladimir, personal, precum și Constantin Cantemir, prin avocat Teodor Moldovan, cu delegație la dosar.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției de neconstituționalitate susține admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției de neconstituționalitate susține admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată.

Reprezentantul părții, Constantin Cantemir, solicită respingerea excepției, invocând jurisprudența constantă a Curții Constituționale în materie, jurisprudență față de care nu au intervenit elemente noi. Totodată, apreciază că obligația depunerii unei cauțiuni constituie o garanție pentru realizarea creanței, precum și împotriva formulării unor cereri șicanatorii de suspendare a executării.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile legale criticate nu îngrădesc nici accesul liber la justiție și nici dreptul de proprietate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 12.176/2004, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Andrei Vladimir, contestator într-un litigiu având ca obiect soluționarea contestației la executare formulate împotriva intimatului Constantin Cantemir.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate, prin condiționarea suspendării executării silite de depunerea unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță, împiedică accesul liber la justiție, încălcând astfel art. 21 din Constituție, precum și prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2), art. 136 alin. (5) și ale art. 53, referitoare la obligația statului de a lua măsuri privind garantarea și ocrotirea proprietății private, respectiv la restrângerea exercițiului unor drepturi. În acest sens, arată că garantarea dreptului de proprietate presupune protecția tuturor prerogativelor acestui drept, iar, în ipoteza în care cererea de suspendare a executării silite ar fi respinsă pe motiv că nu s-a achitat cauțiunea, prerogativele aferente dreptului în discuție ar fi nejustificat afectate.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că instituirea condiției depunerii unei cauțiuni pentru suspendarea executării silite are o dublă finalitate, și anume, pe de-o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește eventualele daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, iar, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci o cerință pentru suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o încălcare a accesului liber la justiție.

De asemenea, arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul ordinar este abilitat să reglementeze competența și procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric și funcțional în care se realizează accesul liber la justiție. Sub aspectul garantării proprietății private, procedura contestației la executare asigură garanții suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiție, cât și pentru protecția dreptului de proprietate al tuturor părților implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestației la executare și desființării titlului executoriu sau a executării înseși, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare.

Instanța mai reține că dispozițiile legale criticate nu încalcă nici prevederile art. 53 din Constituție, întrucât acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care nu se constată în cazul de față.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Procedura contestației la executare asigură garanții suficiente pentru protecția dreptului de proprietate al tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau a înseși executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia. Totodată, apreciază că accesul la justiție este pe deplin respectat de dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât autorul cererii de suspendare are posibilitatea formulării unui recurs, inclusiv în ceea ce privește stabilirea cuantumului cauțiunii, în cazul în care apreciază că acesta este exagerat. De asemenea, invocă și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, menționând

Decizia nr. 227/2004 .

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu îngrădesc sub nici un aspect accesul liber la justiție, nu împiedică părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești sau de a se prevala de toate garanțiile procesuale. Astfel, obligația de a plăti cauțiune are caracterul unei garanții instituite în favoarea creditorului pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite, iar instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiție, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci doar o cerință necesară pentru suspendarea executării silite.

În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea art. 44 și 136 din Constituție, apreciază că nici acestea nu sunt întemeiate, întrucât instituirea unei cauțiuni nu aduce atingere principiului constituțional referitor la garantarea proprietății private. Procedura contestației la executare asigură garanții suficiente pentru protecția dreptului de proprietate al tuturor părților implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestației la executare și desființării titlului executoriu sau a executării înseși, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare.

În ceea ce privește celelalte critici de neconstituționalitate, apreciază că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ci acestea sunt norme de procedură și reprezintă opțiuni ale legiuitorului, în deplină conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 156 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul cuprins: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 21, art. 44 alin. (2), art. 53 alin. (1) și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.";

- Art. 53 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";

- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că s-a pronunțat în numeroase cauze cu privire la dispozițiile legale criticate în cauza de față, constatând că acestea sunt constituționale. De exemplu, în

Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, s-a reținut că instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiție.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Jurisprudența Curții Constituționale este în concordanță și cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Z și alții contra Marii Britanii, 2001, a statuat, de principiu, că accesul liber la justiție nu este absolut, el putând fi supus "la restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție, ordonanțele care impun depunerea unei cauțiuni judicatum solvi [...]".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Andrei Vladimir în Dosarul nr. 12.176/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2005.