Decizia nr. 84/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Alexandru Alfred Anastasiu, Irenne Csap și Alexandra Henriette Borundel în Dosarul nr. 11.330/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal răspunde Alexandra Henriette Borundel personal, asistată de avocat Laura Cosma, cu delegație la dosar; lipsesc ceilalți autori ai excepției care sunt reprezentați de același avocat; răspund de asemenea personal celelalte părți, asistate de avocat Cătălin Pangratie, cu delegație la dosar.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul autorilor excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, sens în care susține oral notele scrise depuse la instanța de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.

Celelalte părți prezente, prin apărător, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, cu motivarea că

Legea nr. 10/2001

este un act normativ cu caracter reparator, adoptat cu respectarea dispozițiilor constituționale referitoare la legile organice, iar prin textul de lege criticat se urmărește aplicarea principiului restitutio în integrum, fără a se restrânge sau afecta dreptul la moștenire al celorlalți succesibili.

Având cuvântul în replică, apărătorul autorilor excepției susține că principala critică de neconstituționalitate privește derogarea prin textul de lege criticat de la principiile Codului civil și, ca urmare, încălcarea dreptului la moștenire înscris în

art. 46 din Constituție, iar nu caracterul de lege organică al Legii nr. 10/2001 , pe care nu îl neagă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că textul de lege criticat conține o normă specială, derogatorie de la prevederile dreptului comun, care nu aduce însă atingere prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 11.330/2003, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Alexandru Alfred Anastasiu, Irenne Csap și Alexandra Henriette Borundel într-o cauză având ca obiect constatarea nulității absolute a unui certificat de moștenitor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 46 și art. 73 alin. (3) lit. m) raportat la art. 76 alin. (1) din Constituție.

În acest sens arată că, în condițiile în care

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

prevede repunerea în termen a succesibililor care nu au acceptat succesiunea în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art. 700 alin. 1 din Codul civil, cu privire la bunurile care fac obiectul legii menționate, aceștia venind astfel în concurs cu moștenitorii acceptanți, drepturile celor din urmă sunt încălcate, reglementarea legală venind în contradicție cu garantarea dreptului la moștenire consacrată de art. 46 din Constituție.

De asemenea, consideră că dispozițiile de lege criticate încalcă și prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât succesibilii care nu au acceptat moștenirea nu sunt sancționați pentru dezinteresul manifestat, astfel încât pot dobândi bunurile restituite în temeiul

Legii nr. 10/2001

în mod egal cu cei care au respectat prevederile imperative ale Codului civil.

Aceiași arată că

Legea nr. 10/2001

nu este o lege organică, ea nefiind adoptată în condițiile prevăzute de art. 76 alin. (1) din Constituția României, deși dispozițiile criticate aduc modificări regimului juridic general al moștenirii.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat dă expresie caracterului reparator al

Legii nr. 10/2001 , în concordanță cu care succesorii care nu au acceptat moștenirea din rațiuni conjuncturale au dreptul la reparații pentru prejudiciile suferite, ca urmare a preluării abuzive a imobilelor ce au aparținut autorilor lor, alături de succesorii care și-au manifestat opțiunea, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate.

Consideră că dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât "despre violarea principiului egalității și nediscriminării se poate vorbi atunci când se aplică un tratament juridic diferențiat în situații identice, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite, ipoteză ce nu se aplică în cazul de față", deoarece atât moștenitorii care au acceptat succesiunea în termenul legal, cât și moștenitorii care acceptă succesiunea în termenul instituit prin textul de lege criticat beneficiază deopotrivă de prevederile cu caracter reparator ale

Legii nr. 10/2001 .

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind totodată că

Legea nr. 10/2001

a fost adoptată ca lege organică, deci cu respectarea prevederilor constituționale incidente în materie.

Arată că repunerea în termenul de opțiune succesorală instituită prin dispozițiile

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

nu încalcă, ci, dimpotrivă, dă expresie principiului garantării dreptului la moștenire înscris în art. 46 din Constituție.

Apreciază că nici din perspectiva dispozițiilor art. 16 din Constituție criticile de neconstituționalitate nu sunt întemeiate. Aceasta deoarece, chiar dacă se constată o "uniformizare" a regimului juridic al unor categorii de subiecte aflate în ipoteze distincte - cei care acceptaseră în termen succesiunea autorilor lor, pe de-o parte, și cei repuși în termen prin textul de lege criticat, pe de altă parte, dată fiind finalitatea reparatorie a

Legii nr. 10/2001 , reglementarea în cauză este nu numai obiectivă și rezonabilă, dar chiar necesară.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor fizice aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări între succesibilii care au acceptat succesiunea în termenul legal și cei repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a textului de lege criticat prin raportare la art. 46 din Constituție, arată că posibilitatea pe care legiuitorul a oferit-o oricărui succesibil de a exercita dreptul de opțiune succesorală nu este de natură a încălca dreptul la moștenire, întrucât repunerea de drept în termen a succesibililor care nu au acceptat succesiunea asigură tocmai garantarea dreptului de moștenire, cu privire la bunurile imobile ce formează obiectul

Legii nr. 10/2001 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorilor excepției și ale apărătorului celorlalte părți, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, care au următorul conținut:

- Art. 4 alin. (3): "Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 46 și art. 73 alin. (3) lit. m) raportat la art. 76 alin. (1) din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 46: "Dreptul la moștenire este garantat.";

- Art. 73 alin. (3): "Prin lege organică se reglementează:

[...]

m) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii.";

- Art. 76 alin. (1): "Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege supus controlului dă expresie caracterului reparatoriu al

Legii nr. 10/2001

prin aceea că repunerea în termenul de acceptare a moștenirii a succesibililor care nu au acceptat succesiunea pentru bunurile care fac obiectul legii, bunuri preluate abuziv de statul totalitar cu încălcarea dreptului de proprietate al titularilor, are ca finalitate respectarea principiului restitutio în integrum.

Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalității înscris în art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât neacceptarea succesiunii în termenul definit de art. 700 alin. 1 din Codul civil nu este imputabilă lipsei de diligență a succesibililor cărora li se aplică prevederile

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , ci le-a fost impusă de starea de anormalitate instituită în derularea raporturilor juridice. Scopul dispozițiilor legale criticate este acela de a pune capăt perpetuării acestei stări prin revenirea la normalitate, iar nu acordarea unui avantaj necuvenit, stabilit arbitrar, care să genereze o inegalitate între succesibilii care au acceptat moștenirea în termenul instituit prin prevederile Codului civil și cei care sunt repuși în termenul de acceptare prin

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 .

Textul de lege care face obiectul excepției de neconstituționalitate nu contravine principiului garantării dreptului la moștenire consacrat de art. 46 din Constituție, ci, dimpotrivă, îi dă expresie prin restabilirea calității de moștenitori acceptanți pentru categoria de persoane avută în vedere de

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , care, altminteri, ar fi fost exclusă de la moștenire. Faptul că moștenitorii acceptanți ab initio urmează să vină în concurs cu moștenitorii care beneficiază de prevederile

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , suportând o diminuare corespunzătoare a emolumentului moștenirii, nu semnifică o încălcare a principiului constituțional al garantării dreptului la moștenire pentru prima categorie de succesibili, deoarece acest principiu privește dreptul la moștenire în general, iar nu dreptul la o anumită moștenire, determinată valoric. Principiul constituțional invocat consacră deci intangibilitatea dreptului la moștenire și prohibește lipsirea de plano de un atare drept, dar nu interzice diminuarea emolumentului de care poate beneficia succesibilul prin valorificarea dreptului său la moștenire.

Nici critica privind încălcarea prin textul de lege criticat a art. 73 alin. (3) lit. m) raportat la

art. 76 alin. (1) din Constituție nu poate fi reținută, deoarece Legea nr. 10/2001

a fost adoptată cu respectarea art. 74 alin. (1) [devenit art. 76 alin. (1)] din Constituție, astfel cum rezultă din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, în care acest act normativ a fost publicat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Alexandru Alfred Anastasiu, Irenne Csap și Alexandra Henriette Borundel în Dosarul nr. 11.330/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2005.