Convenția din 27 ianuarie 1977

Articolul 1

Pentru cerințele extrădării între statele contractante, nici o infracțiune menționată mai jos nu va fi considerată ca o infracțiune politica, ca o infracțiune conexă la o infracțiune politica sau ca o infracțiune inspirata de scopuri politice:

a) infracțiunile cuprinse în câmpul de aplicare a Convenției pentru reprimarea capturării ilicite de aeronave, semnată la Haga la 16 decembrie 1970;

b) infracțiunile cuprinse în câmpul de aplicare a Convenției pentru reprimarea de acte ilicite îndreptate contra siguranței aviației civile, semnată la Montreal la 23 septembrie 1971;

c) infracțiunile grave constind într-un atac împotriva vieții, integrității corporale sau libertății persoanelor care se bucura de protecție internationala, inclusiv a agenților diplomatici;

d) infracțiunile care au ca obiect rapirea, luarea ca ostatici sau sechestrarea ilegala;

e) infracțiunile care au ca obiect folosirea de bombe, grenade, rachete, arme de foc automate ori scrisori sau colete-bomba, în măsura în care aceasta folosire prezintă un pericol pentru persoane;

f) tentativa la săvârșirea infracțiunilor precitate ori participarea în calitate de coautor sau de complice al unei persoane care săvârșește ori incearca sa savirseasca o astfel de infracțiune.

Articolul 2

1. Pentru cerințele extrădării între statele contractante, un stat contractant poate să nu considere ca infracțiune politica sau ca infracțiune conexă la o asemenea infracțiune ori ca infracțiunea inspirata de mobiluri politice orice act grav de violenta la care nu se referă art. 1 și care este îndreptat contra vieții, integrității corporale sau libertății persoanelor.

2. Se va proceda tot astfel în ceea ce privește orice act grav îndreptat contra bunurilor, altul decît cele la care se referă art. 1, dacă acesta a cauzat un pericol colectiv pentru persoane.

3. Se va proceda tot astfel în ceea ce privește tentativa la săvârșirea uneia dintre infracțiunile precitate ori participarea în calitate de coautor sau de complice al unei persoane care săvârșește ori incearca sa savirseasca o astfel de infracțiune.

Articolul 3

Dispozițiile tuturor tratatelor și acordurilor de extrădare aplicabile între statele contractante, inclusiv Convenția europeană de extrădare, se modifica, în privinta relațiilor dintre state contractante, în măsura în care sunt incompatibile cu prezenta convenție.

Articolul 4

Pentru cerințele prezentei convenții și în măsura în care vreuna dintre infracțiunile la care se referă art. 1 sau 2 nu figurează pe lista cazurilor de extrădare într-un tratat sau într-o convenție de extrădare în vigoare între statele contractante, aceasta se considera ca fiind inclusă pe lista.

Articolul 5

Nici o dispoziție din prezenta convenție nu trebuie să fie interpretată ca implicind o obligație de extrădare, dacă statul solicitat are temeiuri serioase sa creadă ca cererea de extrădare, motivată printr-o infracțiune la care se referă art. 1 sau 2, a fost facuta în scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pentru considerente de rasa, religie, naționalitate sau opinii politice ori ca situația acestei persoane risca să fie agravată datorită uneia sau alteia dintre aceste considerente.

Articolul 6

1. Orice stat contractant ia măsurile necesare pentru a-și stabili competența de a urmări vreuna dintre infracțiunile la care se referă art. 1, în cazul în care autorul banuit de infracțiune se găsește pe teritoriul sau și dacă statul nu îl extrădează după ce a primit o cerere de extrădare de la un stat contractant a cărui competența de urmărire se întemeiază pe o regulă de competența care exista deopotrivă în legislația statului solicitat.

2. Prezenta convenție nu exclude nici o competența exercitată în conformitate cu legile naționale.

Articolul 7

Un stat contractant pe al cărui teritoriu a fost descoperit autorul banuit de vreuna dintre infracțiunile la care se referă art. 1 și care a primit o cerere de extrădare în condițiile menționate la paragraful 1 al art. 6, dacă nu îl extrădează pe autorul banuit de infracțiune, supune cauza fără nici o excepție și fără întârziere nejustificată autorităților sale competente sa exercite acțiunea penală. Aceste autorități hotărăsc în aceleași condiții ca și pentru orice infracțiune cu caracter grav potrivit legilor acestui stat.

Articolul 8

1. Statele contractante își acorda intrajutorarea judiciară cea mai larga posibil în materie penală în orice procedura referitoare la infracțiunile vizate la art. 1 sau 2. În toate cazurile, legea aplicabilă în ceea ce privește asistența mutuala în materie penală este aceea a statului solicitat. Totuși, intrajutorarea judiciară nu va putea fi refuzată pentru singurul motiv ca se referă la o infracțiune politica sau la o infracțiune conexă la o asemenea infracțiune ori la o infracțiune inspirata de mobiluri politice.

2. Nici o dispoziție din prezenta convenție nu trebuie să fie interpretată ca implicind o obligație de acordare a intrajutorarii judiciare, dacă statul solicitat are temeiuri serioase sa creadă ca cererea de asistența, motivată printr-o infracțiune la care se referă art. 1 sau 2, a fost prezentată în scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pentru considerente de rasa, religie, naționalitate sau opinii politice ori ca situația acestei persoane risca să fie agravată datorită unuia sau altuia dintre aceste considerente.

3. Dispozițiile tuturor tratatelor și acordurilor de asistența judiciară în materie penală, aplicabile între statele contractante, inclusiv Convenția europeană de asistența judiciară în materie penală, se modifica, în privinta relațiilor dintre state contractante, în măsura în care sunt incompatibile cu prezenta convenție.

Articolul 9

1. Comitetul European pentru Problemele Criminale al Consiliului Europei urmărește executarea prevederilor prezentei convenții.

2. El înlesnește, dacă este necesar, reglementarea amiabila a oricărei dificultăți care s-ar ivi în executarea convenției.

Articolul 10

1. Orice diferend între statele contractante, referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, care nu a fost rezolvat în cadrul paragrafului 2 al art. 9, va fi supus arbitrajului, la cererea uneia dintre părțile în diferend. Fiecare dintre părți va desemna cîte un arbitru, iar cei doi arbitri vor desemna un al treilea arbitru. Dacă, în termen de 3 luni de la cererea de arbitraj, una dintre părți nu a procedat la desemnarea unui arbitru, acesta va fi desemnat la cererea celeilalte părți, de către președintele Curții Europene a Drepturilor Omului. Dacă președintele Curții Europene a Drepturilor Omului este resortisant al uneia dintre părțile în diferend, desemnarea arbitrului va fi de competența vicepreședintelui Curții sau, dacă vicepreședintele este resortisant al uneia dintre părțile în diferend, celui mai vechi dintre membrii Curții care nu este resortisant al uneia dintre părțile în diferend. Aceeași procedura se va aplica în cazul în care cei doi arbitri nu se vor putea pune de acord asupra alegerii celui de-al treilea arbitru.

2. Tribunalul arbitral va hotărî după procedura sa. Hotărârile sale vor fi luate cu majoritate de voturi. Sentinta sa va fi definitivă.

Articolul 11

1. Prezenta convenție este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată, acceptată sau aprobată. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

2. Convenția va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

3. Convenția va intra în vigoare, față de orice stat care o va ratifica, o va accepta sau o va aproba ulterior, după 3 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare.

Articolul 12

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenție.

2. Orice stat poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare sau în orice alt moment următor, sa extindă aplicarea prezentei convenții, prin declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declarație și pentru care asigura relațiile internaționale sau este abilitat sa stipuleze.

3. Orice declarație facuta în virtutea paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce privește orice teritoriu desemnat în aceasta declarație, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect imediat sau la o dată ulterioară precizată în notificare.

Articolul 13

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa declare ca își rezerva dreptul de a refuza extrădarea în legătură cu orice infracțiune enumerata în art. 1, pe care o considera ca o infracțiune politica, ca o infracțiune conexă la o infracțiune politica sau ca o infracțiune inspirata de scopuri politice, cu condiția ca el să se angajeze ca va lua în considerare în mod corespunzător, în momentul calificării infracțiunii, gravitatea deosebită a acestora, mai ales dacă:

a) a creat un pericol colectiv pentru viața, integritatea corporală sau libertatea persoanelor; sau

b) a adus atingere unor persoane străine de mobilurile care au determinat-o; ori

c) s-au folosit mijloace crude sau perfide pentru comiterea ei.

2. Orice stat poate să retragă, în total sau în parte, o rezervă pe care a formulat-o în temeiul paragrafului precedent, prin mijlocirea unei declarații adresate secretarului general al Consiliului Europei și care va avea efect de la data primirii ei.

3. Orice stat care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului 1 al acestui articol nu poate să pretindă aplicarea art. 1 de către un alt stat; totuși el poate, dacă rezerva este parțială și sub condiție, sa pretindă aplicarea acestui articol în măsura în care a acceptat-o și el însuși.

Articolul 14

Orice stat contractant va putea sa denunțe prezenta convenție, adresind o notificare scrisă secretarului general al Consiliului Europei. O asemenea denunțare va produce efect imediat sau la o dată ulterioară precizată în notificare.

Articolul 15

Convenția încetează sa producă efecte față de orice stat contractant care se retrage din Consiliul Europei sau care încetează să-i mai apartina.

Articolul 16

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale consiliului:

a) orice semnatura;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;

c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenții potrivit art. 11 al acesteia;

d) orice declarație sau notificare primită în aplicarea dispozițiilor art. 12;

e) orice rezerva formulată în aplicarea paragrafului 1 al art. 13;

f) retragerea oricărei rezerve făcute în aplicarea paragrafului 2 al art. 13;

g) orice notificare primită în aplicarea art. 14 și data când denunțarea va produce efecte;

h) orice încetare a efectelor convenției în aplicarea art. 15.

Drept pentru care, subsemnații, legal autorizați în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Facuta la Strasburg la 27 ianuarie 1977, în limbile franceza și engleza, ambele texte având aceeași valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunică fiecărui stat semnatar cîte o copie certificată pentru conformitate de pe acesta.