Decizia nr. 172/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Paul Cezar Gherghișan și Marian Radu în Dosarul nr. 672/2004 al Judecătoriei Constanța.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, deși există diferențe între faza de urmărire penală și faza de cercetare judecătorească, ambele sunt guvernate de aceleași principii, inclusiv de cel al garantării dreptului la apărare. Nu se poate susține că instanța învestită potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală se antepronunță, deoarece procesul este deschis oricărei soluții, atât de condamnare, cât și de achitare, iar partea nemulțumită are posibilitatea de a contesta hotărârea pronunțată. Pe cale de consecință, nu sunt încălcate dispozițiile referitoare la dreptul la apărare.

Prevederile art. 23 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză, iar art. 126 din Constituție nu poate fi invocat, deoarece tocmai în virtutea acestuia se înfăptuiește actul de justiție referitor la plângerile formulate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 672/2004, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Paul Cezar Gherghișan și Marian Radu în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că, potrivit textului legal criticat, persoanele cercetate au fost lipsite de drepturile specifice fazei de urmărire penală, deoarece, necunoscând în concret acuzația, nu li s-a oferit posibilitatea efectivă de a se apăra.

De asemenea, deoarece în situația dată rechizitoriul este înlocuit cu plângerea petentului, rezultă că acesta din urmă exercită atribuții de acuzare specifice Ministerului Public, iar instanța de judecată se substituie procurorului, ca, mai apoi, tot ea să fie aceea care înfăptuiește justiția.

Judecătoria Constanța opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, pe parcursul urmăririi penale, învinuitului i-a fost adusă la cunoștință învinuirea, fiindu-i garantat totodată și dreptul la apărare. De altfel, chiar dacă instanța reține cauza spre judecare, are obligația de a aplica dispozițiile privind judecata în primă instanță, ceea ce presupune, printre altele, și obligația de a aduce la cunoștință inculpatului că are dreptul de a se apăra.

Deși după reținerea cauzei spre judecare învinuitul dobândește calitatea de inculpat, această nouă calificare nu este de natură să înlăture prezumția de nevinovăție, fiindu-i respectate toate drepturile și garanțiile procesuale. Potrivit textului legal criticat, actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată. Această posibilitate este însă în deplin acord cu dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege.

Admiterea plângerii nu echivalează cu o antepronunțare, deoarece, în urma administrării probelor conform regulilor de la judecata în primă instanță, este posibilă pronunțarea oricărei soluții, inclusiv a uneia similare cu cea pronunțată inițial de procuror.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, o dată cu admiterea plângerii și reținerea cauzei spre judecare, urmărirea penală este redeschisă. Or, anterior, pe parcursul acesteia, învinuitului i-a fost adusă la cunoștință învinuirea, i s-a garantat dreptul la apărare, a fost audiat în această calitate, având posibilitatea de a propune orice probe în apărare, fiindu-i respectate toate garanțiile procesuale. Deși după reținerea cauzei spre judecare învinuitul dobândește calitatea de inculpat, acesta se bucură de prezumția de nevinovăție, fiindu-i respectate libertatea individuală și dreptul la apărare.

Totodată, în temeiul dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2), legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cu respectarea celorlalte norme constituționale. De asemenea, prin posibilitatea instanței de a reține cauza spre judecare, nu se aduce atingere înfăptuirii justiției, întrucât această posibilitate nu poate constitui în sine o prezumție de imparțialitate a judecătorului.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu aduce atingere dreptului la apărare și nici principiului constituțional care consacră unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, câtă vreme aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații similare. De asemenea, prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală sunt conforme cu dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) și art. 129.

Dispozițiile art. 23 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "Instanța pronunță una dintre următoarele soluții: [...]

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței, ca primă instanță, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertății individuale, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, ale art. 126 alin. (2) referitoare la competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată și ale art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că susținerea autorului excepției privind contrarietatea dintre dispozițiile legale atacate și prevederile art. 24 din Constituție sunt nefondate, deoarece procedura de judecare a plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală, este o procedură contradictorie, în care toate părțile, inclusiv persoana acuzată de comiterea unei fapte penale, au posibilitatea de a se apăra și de a cere fie menținerea soluției procurorului, fie învestirea instanței cu judecarea infracțiunii reclamate. În aceasta din urmă ipoteză, inculpatul beneficiază, se înțelege, de toate mijloacele de apărare și de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege.

Nu se poate reține nici susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 131 din Constituție, privind Rolul Ministerului Public, întrucât judecarea cauzei de către instanță după desființarea rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată implică participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acțiunii publice și exercitarea tuturor atribuțiilor decurgând din această calitate.

În ceea ce privește susținerea autorilor excepției referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Constituție, privind libertatea individuală, Curtea constată că aceasta este nefondată, deoarece dobândirea poziției procesuale de inculpat nu atinge principiul prezumției de nevinovăție, având în vedere că, în cadrul procedurii de soluționare a plângerilor întemeiate pe art. 278^1 din Codul de procedură penală, instanța nu soluționează fondul cauzei, ci se pronunță asupra legalității și temeiniciei rezoluțiilor ori ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată dispuse în faza de urmărire penală.

De asemenea, nu se poate reține că textul de lege atacat ar contraveni dispozițiilor constituționale ale art. 124, prin care se consacră principiile înfăptuirii justiției, și ale art. 126 referitoare la competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, deoarece întreaga procedură de soluționare a plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se desfășoară în limitele acestor principii constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Paul Cezar Gherghișan și Marian Radu în Dosarul nr. 672/2004 al Judecătoriei Constanța.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2005.