Decizia nr. 139/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Media Group" - S.R.L. și de Mihail Gavrilă în Dosarul nr. 18.214/2004 al Judecătoriei Craiova.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece incriminarea infracțiunii de calomnie dă expresie prevederilor constituționale potrivit cărora libertatea de exprimare nu poate prejudicia onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. De altfel, delictul de presă, deși nedefinit in terminis, este o subcategorie circumstanțiată a infracțiunii care aduce atingere demnității persoanei și nu reprezintă, în nici un caz, o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 18.214/2004, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 206 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Media Group" - S.R.L. și Mihail Gavrilă în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unui proces penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că textul legal criticat contravine dispoziției constituționale potrivit căreia legea stabilește delictele de presă. Or, la data inițială a promulgării Legii fundamentale, răspunderea pentru delictele de presă nu era reglementată de Codul penal. Nici ulterior revizuirii Constituției codul nu prevedea vreo dispoziție referitoare la răspunderea pentru delictele de presă, ci numai la răspunderea civilă. De altfel, noul Cod penal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, care va intra în vigoare la un an de la data publicării, a înlăturat pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de calomnie, deoarece această faptă nu prezintă un grad de pericol social ridicat. Prin urmare, dispozițiile legale criticate aduc atingere și art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.

Judecătoria Craiova opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin art. 206 din Codul penal legiuitorul ocrotește una dintre valorile importante ale societății, și anume demnitatea persoanei, privită atât sub aspectul obiectiv al aprecierii de care se bucură o persoană din partea celorlalți membri ai colectivității, cât și sub aspectul subiectiv al sentimentului de autoprețuire pe care îl are față de sine. De aceea, libertatea de exprimare garantată de Constituție nu trebuie să aducă prejudicii onoarei sau vieții particulare a persoanei.

Garantarea libertății de exprimare este însă susceptibilă de anumite limite care vizează demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine, iar orice depășire a acestora constituie, în esență, un abuz de drept ce atrage răspunderea juridică.

Pe de altă parte, potrivit art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, obiectul libertății de exprimare îl constituie exteriorizarea unor idei sau opinii prin simple afirmații, imputări sau comunicări, care însă nu trebuie să afecteze reputația ori onoarea persoanei. Tocmai de aceea stabilirea prin lege a anumitor restrângeri ori sancțiuni nu este o măsură incompatibilă cu libertatea de exprimare, ci, dimpotrivă, este o măsură necesară într-o societate democratică.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin art. 206 din Codul penal legiuitorul a incriminat faptele contra demnității persoanei ca valoare supremă garantată de statul de drept și consacrată de art. 1 alin. (3) din Constituție.

Libertatea de exprimare garantată de art. 30 din Legea fundamentală impune respectarea cerinței de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine. Caracterul inviolabil al acestei libertăți nu justifică o atare atingere. De altfel, toate prevederile constituționale și cele din actele internaționale prin care se consacră libertatea de exprimare cuprind precizarea că acest drept nu poate fi absolut, el putând suferi restrângeri în măsura în care sunt necesare pentru apărarea drepturilor și libertăților altor persoane.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia art. 206 din Codul penal încalcă art. 20 alin. (2) din Constituție, raportat la art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Guvernul arată că dispozițiile art. 20 din Legea fundamentală trebuie interpretate prin coroborarea cu art. 11 din Constituție, care consacră corelația dintre dreptul intern și cel internațional, ele fiind o aplicație specifică acestei corelații în domeniul drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale.

De asemenea, dacă există nepotriviri, contradicții, conflicte ori neconcordanțe între reglementările interne și cele internaționale, au prioritate acestea din urmă. Însă, chiar așa fiind, prevederile art. 206 din Codul penal nu aduc atingere în nici un fel dispozițiilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece libertatea de exprimare, astfel cum este consfințită de art. 30 din Legea fundamentală, impune respectarea cerinței înscrise în alin. (6) al aceluiași articol, și anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine. Incriminarea infracțiunii de calomnie dă expresie, așadar, restrângerii dreptului la exprimare prevăzut de art. 30 alin. (6) din Constituție, în scopul apărării unor valori care sunt de esența unei societăți democratice. De altfel, posibilitatea limitării libertății de exprimare este prevăzută și în art. 10 alin. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 206 din Codul penal, cu următorul conținut: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 30 alin. (8) teza finală, potrivit cărora "Delictele de presă se stabilesc prin lege", și ale art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală, raportat la art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la Libertatea de exprimare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, asupra constituționalității dispozițiilor art. 206 din Codul penal, aceasta s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 276 din 24 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, într-o cauză în care, de asemenea, se indica încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la libertatea de exprimare. Prin acea decizie, Curtea a constatat că textul legal criticat este în deplină concordanță cu Legea fundamentală, statuând că dispozițiile art. 206 din Codul penal incriminează și sancționează faptele de calomnie ca infracțiuni contra demnității persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept și consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituție. Libertatea de exprimare, astfel cum este consfințită de dispozițiile art. 30 din Constituție, impune respectarea cerinței înscrise în alin. (6) al aceluiași articol, și anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine. Totodată, acest drept permite cetățenilor să participe la viața socială, politică și culturală manifestându-și gândurile, opiniile, credințele etc. Dar această libertate nu poate fi absolută și, ca atare, în scopul apărării unor valori care sunt de esența unei societăți democratice, este supusă unor coordonate juridice expres prevăzute de lege. De aceea, înlăuntrul acestor coordonate menite a preîntâmpina abuzul în exercițiul libertății de exprimare, legiuitorul a incriminat infracțiunea de calomnie.

În plus, posibilitatea limitării libertății de exprimare este prevăzută și în art. 10 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care dispune că "Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protecția reputației sau a drepturilor altora [...]."

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Media Group" - S.R.L. și de Mihail Gavrilă în Dosarul nr. 18.214/2004 al Judecătoriei Craiova.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 martie 2005.