Decizia nr. 181/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 6.454/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția penală.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, personal.

Având cuvântul, Alexandru Rădulescu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, întrucât actul normativ criticat înlătură posibilitatea atacării separate, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, încălcând dreptul la recurs prevăzut de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Consideră că reglementarea unei căi de atac în materie este impusă de necesitatea ca instanța de judecată să fie mai presus de orice bănuială.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că rațiunea abrogării alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală a fost înlăturarea posibilității tergiversării cauzelor prin exercitarea abuzivă a căii de atac a recursului împotriva încheierilor de respingere a cererii de recuzare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 6.454/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, ridicată de Alexandru Rădulescu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin abrogarea alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală, care stabilea posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care s-a respins recuzarea, "se încalcă dreptul la recurs".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, exprimându-și opinia asupra excepției, apreciază că textul de lege criticat nu îngrădește liberul acces la justiție, adoptarea acestuia fiind determinată de necesitatea eliminării neîntârziate a posibilității de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care ar împiedica desfășurarea în condiții normale a procesului penal și ar putea conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoși. Se face referire la jurisprudența Curții Constituționale, în care s-a statuat că legiuitorul poate institui reguli deosebite în considerarea unor situații deosebite.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, în care s-a statuat că dispozițiile art. 34 din Codul de procedură civilă, care consacră aceeași soluție legislativă în privința atacării cu recurs a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, sunt constituționale. Se arată totodată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Faptul că prin dispozițiile legale criticate se elimină calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu este de natură să aducă atingere principiului liberului acces la justiție. Exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor, o dată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei, oferă părții interesate suficiente garanții pentru repararea posibilelor încălcări ale drepturilor procesuale. Se arată totodată că textele legale criticate sunt norme de procedură și reprezintă opțiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, aprobată prin

Legea nr. 548/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004, având următorul cuprins:

"Articol unic. - Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă."

Deși în încheierea de sesizare a Curții nu se arată care sunt prevederile constituționale, respectiv din acte internaționale, pretins încălcate prin dispozițiile legale criticate, din motivarea excepției rezultă că se invocă încălcarea "dreptului la recurs" prevăzut de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia "orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că recursul reprezintă una dintre căile de atac cu privire la care Constituția statuează în art. 129 că se poate exercita "în condițiile legii". Or, potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Așadar, abrogarea prin actul normativ criticat a dispozițiilor procedural penale ce reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzării s-a realizat de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituționale, fiind determinată, astfel cum se menționează în mod expres în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004 , de rațiuni de politică penală. Acestea constau în "necesitatea eliminării neîntârziate a posibilității de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează asupra desfășurării în condiții normale a procesului penal și poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoși".

Așa fiind, Curtea reține că prevederile de lege criticate dau expresie preocupării legiuitorului de a realiza exigențele unui proces echitabil prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale și prin asigurarea celerității procesului penal (soluționarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigențe). Faptul că încheierea prin care s-a respins recuzarea nu poate fi atacată separat cu recurs nu aduce nici o atingere drepturilor procesuale ale părții, respectiv "dreptului la recurs" în sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, câtă vreme această încheiere poate fi atacată o dată cu fondul, instanța superioară urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

prin

Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, iar considerentele, cât și soluția pronunțată în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 6.454/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2005.