Decizia nr. 200/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepție ridicată de Maria Mitroi în Dosarul nr. 1.506/2004 al Tribunalului Prahova - Secția civilă.

La apelul nominal este prezentă Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" - S.A. Mediaș, prin consilier juridic.

Reprezentantul Societății Naționale de Transport Gaze Naturale "Transgaz" - S.A. Mediaș solicită respingerea excepției, precizând că achiesează la punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorul excepției pornește de la o premisă greșită, constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului său de proprietate, și face abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.506/2004, Tribunalul Prahova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepție ridicată de Maria Mitroi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că

art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004

contravine dispozițiilor art. 44 alin. (5) din Constituție, cu motivarea că "proprietarul este în drept a se folosi și dispune de proprietatea lui în mod exclusiv, absolut și după cum interesele sale o cer, în limitele determinate de lege, drept consfințit și garantat atât de Constituție, cât și de practica și legislația Curții Europene a Drepturilor Omului". Autorul excepției mai susține că servitutea legală constituită, fiind o servitute negativă, îi îngrădește dreptul de a folosi terenul pe toată durata existenței conductei de gaze ce subtraversează terenul, după cum interesele i-o cer. În concluzie, arată că o lege organică nu poate stabili prin conținutul său dispoziții contrare Constituției.

Instanța de judecată apreciază că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât contravine dispozițiilor art. 21 și art. 46 alin. (5) din Constituție, fără a motiva în ce constă această încălcare.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul arată că reglementările criticate nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece, potrivit alin. (7) al acestui articol, "Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Mai mult decât atât, aceste prevederi legale sunt conforme cu art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție privind obligația statului de a asigura "protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară". În susținerea acestei opinii este invocată

Decizia nr. 72/2004 , prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la exercitarea cu titlu gratuit a drepturilor de uz și servitute asupra terenurilor afectate de capacități energetice. În concluzie consideră excepția neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004

sunt constituționale. Invocând jurisprudența Curții Constituționale cu privire la exercitarea dreptului de uz și servitute asupra terenurilor afectate de capacități energetice, precizează că autorul excepției pleacă de la o premisă greșită, constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului său de proprietate, și face abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", și de dispozițiile art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății "în condițiile legii organice".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate față de art. 21 din Constituție, arată că normele criticate nu conțin nici o prevedere de natură să împiedice liberul acces la justiție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile

art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004.

Aceste prevederi legale au următorul conținut:

"Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora. Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligația să plătească despăgubiri în condițiile legii."

Textul constituțional invocat de autorul excepției ca fiind încălcat este cel al art. 44 alin. (5) din Constituție, a cărui redactare este următoarea: "Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității."

Autorul excepției susține, în esență, că

art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004

contravine acestui text constituțional, întrucât "proprietarul este în drept a se folosi și dispune de proprietatea lui în mod exclusiv, absolut și după cum interesele sale o cer, în limitele determinate de lege, drept consfințit și garantat atât de Constituție, cât și de practica și legislația Curții Europene a Drepturilor Omului".

Analizând excepția de neconstituționalitate, precum și criticile de neconstituționalitate formulate în argumentarea acesteia, Curtea constată că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează:

Prevederile

art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004

instituie o sarcină gratuită care grevează proprietățile afectate de capacități din domeniul gazelor naturale pe toată durata existenței acestora.

Dreptul de uz și dreptul de servitute asupra acestor terenuri, stabilite potrivit alin. (1) al acestui articol, privesc utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toată durata de existență a capacității respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie. Rezultă deci că exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacități din domeniul gazelor naturale este determinată de un interes general și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească limitele dreptului de proprietate în concordanță cu dispozițiile constituționale.

Cu privire la exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra unor terenuri afectate de capacități care au ca obiect utilități publice, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, și

Decizia nr. 167 din 1 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 17 mai 2004, prin care au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (4), art. 18 și

art. 37 alin. (4) și (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 . În aceste decizii Curtea a reținut că, în argumentarea criticii sale, autorul excepției pleacă de la o premisă greșită, constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căruia "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum și de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, "în condițiile legii organice". Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul este, așadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale.

Analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit acesteia, legiuitorul poate aprecia în funcție de nevoia reală a comunității măsurile de limitare a exercițiului dreptului de proprietate. În cauza "James și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei", 1986, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale dacă privarea de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social, dacă răspunde unei "utilități publice", așa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, aparținând chiar și unei categorii mai restrânse de persoane, deci și în situația în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizează sau nu profită ea însăși de bun. În vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului. Or, în această materie, legea română respectă exigențele impuse de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea a mai reținut că art. 44 alin. (5) din Constituție prevede expres dreptul autorităților de a folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare pentru lucrări de interes general, în condițiile acordării de despăgubiri proprietarului pentru "daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității". Pe de altă parte, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, "dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții în materie, atât considerentele, cât și soluțiile acestor decizii sunt valabile și în cauza de față.

În fine, Curtea reține că nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu în urma operațiunilor de realizare și retehnologizare a capacităților din domeniul gazelor naturale care se execută pe terenurile proprietate privată să solicite statului sau societăților comerciale specializate repararea pagubelor produse, potrivit dispozițiilor dreptului comun. Acest lucru rezultă, de altfel, chiar din cuprinsul prevederilor

art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004 .

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepție ridicată de Maria Mitroi în Dosarul nr. 1.506/2004 al Tribunalului Prahova - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2005.