Decizia nr. 216/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 55/2004 25 iunie 2004 pentru modificarea Codului de procedură penală
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor articolului unic din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2004 , dispoziții prin care a fost abrogat art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată de Constantin Cotmeanu, Dorina Olaru și Tudora Iorga în Dosarul nr. 132/2005 al Tribunalului Constanța - Secția penală.
La apelul nominal răspunde Vasile Bujor, personal, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, partea Vasile Bujor solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, și arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, statuând prin
Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004
că acestea sunt constituționale. Apreciază că în cauză nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 132/2005, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2004 , dispoziții prin care a fost abrogat art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de către Constantin Cotmeanu, Dorina Olaru și Tudora Iorga, cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2005 prin care s-a dispus respingerea cererii de recuzare a unui judecător, cerere formulată de părțile civile.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că este neconstituțională abrogarea art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, aceasta contravenind dispozițiilor art. 11 alin. (2), art. 115 alin. (5) și (6), art. 126 alin. (2) și ale
art. 129 din Constituție. Arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2004 , prin care au fost abrogate dispozițiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, afectează regimul unei instituții fundamentale a statului, precum și un drept și o libertate fundamentală a cetățeanului, și anume accesul liber la justiție. Competența instanțelor de judecată este stabilită prin lege, potrivit art 126 din Constituție, dar în cazul acesta competența instanței de judecată a fost reglementată printr-o ordonanță de urgență care nu a fost supusă ratificării Parlamentului, iar nu printr-o lege, ceea ce este neconstituțional.
Tribunalul Constanța - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, în raport cu principiul celerității actului de justiție, calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător nu conduce decât la tergiversarea nejustificată a cauzei în condițiile în care părțile au la dispoziție calea de atac a apelului și cea a recursului împotriva soluțiilor instanței de fond. De altfel, unul dintre cazurile în care se poate face recurs este și acela în care a existat un caz de incompatibilitate a membrilor completului instanței de fond, potrivit art. 385^9 din Codul de procedură penală. Acordarea unei căi de atac pentru fiecare încheiere pronunțată în cursul judecății conduce la posibilitatea exercitării în mod abuziv a drepturilor procesuale de către părțile interesate, iar rațiunea pentru care legiuitorul a dispus abrogarea art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală se corelează cu normele europene în materie, potrivit cărora procesele trebuie soluționate într-un termen rezonabil.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2004 , prin care se abrogă dispozițiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, încalcă dispozițiile art. 11 alin. (2), art. 115 alin. (5) și (6) și art. 126 alin. (2) din Constituție, apreciază că aceste articole nu sunt pertinente în soluționarea cauzei. De asemenea, arată că nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004
încalcă prevederile art. 129 din Legea fundamentală. Prin abrogarea art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, încheierea prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată o dată cu fondul ori cu sentința sau decizia recurată, astfel că nu se poate reține susținerea potrivit căreia s-ar încălca prevederile art. 129 din Constituție.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004
față de art. 129 și art. 126 alin. (2) din Constituție, arată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece suprimarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare se justifică prin necesitatea descurajării exercitării abuzive a acestei căi de atac și nu este de natură să prejudicieze în vreun fel părțile în proces în condițiile în care, prin încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu se soluționează însuși procesul, iar împotriva hotărârii ce urmează a se da după judecarea cauzei părțile au deschise căile de atac prevăzute de lege.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004
pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, aprobată prin
Legea nr. 548/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004. Textul de lege criticat are următorul conținut:
"Articol unic. - Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 11 alin. (2), art. 115 alin. (5) și (6), art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, care au următorul conținut:
- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 115 alin. (5) și (6): "(5) Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.";
- Art. 126 alin. (2): "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.";
- Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, Curtea a reținut că suprimarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare - măsură adoptată de legiuitor prin dispoziția legală atacată - se justifică prin necesitatea descurajării exercitării abuzive a acestei căi de atac și nu este de natură să prejudicieze în vreun fel părțile în proces în condițiile în care, prin încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu se soluționează însuși procesul, iar împotriva hotărârii ce urmează a se da după judecarea cauzei părțile au deschise căile de atac prevăzute de lege. S-a statuat, de asemenea, că abrogarea dispozițiilor ce prevedeau posibilitatea atacării cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării, a încheierii prin care s-a respins recuzarea nu constituie un act de împiedicare a liberului acces la justiție, deoarece încheierea de respingere a recuzării este pronunțată chiar de o instanță de judecată, adică de un organ de justiție, dispoziția legală atacată având drept consecință tocmai scurtarea duratei procesului și deci judecarea cauzei într-un termen rezonabil.
De asemenea, Curtea a reținut ca neîntemeiată susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 126 și 129 din Constituție, care prevăd că procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești sunt prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, deoarece din chiar cuprinsul acestor dispoziții constituționale rezultă libertatea legiuitorului de a institui și de a reveni asupra reglementării unor căi de atac, desigur, cu respectarea celorlalte norme și principii ale Legii fundamentale.
În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale deoarece în acest caz competența instanței de judecată a fost reglementată printr-o ordonanță de urgență care nu a fost supusă ratificării Parlamentului, iar nu printr-o lege, încălcându-se astfel dispozițiile art. 115 alin. (5) și (6), Curtea a constatat că nici aceasta nu poate fi reținută. Astfel, Curtea prin aceeași decizie a constatat că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2004
a fost depusă spre dezbatere la Senat la data de 30 iunie 2004 și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, fiind respectate întru totul dispozițiile art. 115 alin. (5) din Constituție, care prevăd că "ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României".
Soluția adoptată și considerentele deciziei citate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004
pentru modificarea Codului de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Cotmeanu, Dorina Olaru și Tudora Iorga în Dosarul nr. 132/2005 al Tribunalului Constanța - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu _____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.