Decizia nr. 229/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orintex" - S.A. Oradea și Societatea Comercială "Dumbo" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 2.466/2004 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autorii acesteia critică în fapt o omisiune de reglementare, or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.466/2004, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orintex" - S.A. Oradea și Societatea Comercială "Dumbo" - S.R.L. Oradea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece creează o discriminare între titularii contractelor de concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing și titularii contractelor de închiriere, prin excluderea din ipoteza acestei norme legale a contractului de închiriere. Se susține că discriminarea creată între titularii contractelor de închiriere privind spațiile cu altă destinație decât cea de locuință și "beneficiarii care dețin, în mod legal, cu diverse titluri, posesia și folosința unui bun, a cărui situație juridică cade sub incidența

Legii nr. 10/2001 ", este cu atât mai mult nejustificată cu cât "concesiunea, locațiunea de gestiune sau operațiunea de leasing reprezintă, în fapt și de drept, variațiuni ale contractului de locațiune".

Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece textul de lege criticat nu include și contractul de închiriere, care constituie o variațiune a contractului de locațiune, la fel ca și contractele enumerate în mod limitativ de textul de lege criticat.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat nu conține privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi cuprinse în art. 4 din Constituție, iar situația juridică a anumitor categorii de persoane justifică aplicarea unui regim juridic diferit. Se mai arată că prin dispozițiile

art. 13, 14 și 15 din Legea nr. 10/2001

sunt instituite măsuri de protecție pentru persoanele care dețin imobile ce se restituie foștilor proprietari, prin procedurile administrative prevăzute de

Legea nr. 10/2001

sau prin hotărâre judecătorească. Aceste măsuri de protecție sunt diferite, în funcție de natura contractelor în baza cărora sunt deținute spațiile ce se restituie foștilor proprietari, iar contractului de închiriere îi sunt aplicabile dispozițiile art. 13 și 15 din lege.

Avocatul Poporului arată că instanța de judecată nu a menționat textele din Constituție, în raport de care urmează să fie analizată excepția de neconstituționalitate. Pe de altă parte, consideră că textul de lege criticat nu contravine nici unei dispoziții constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005.

Prevederile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 14 alin. (1): "Dacă imobilul prevăzut la art. 13 alin. (1) face obiectul unui contract de concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau al unei operațiuni de leasing, persoana îndreptățită poate opta pentru restituirea în natură sau pentru măsuri reparatorii prin echivalent."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Potrivit textului de lege criticat, în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de

Legea nr. 10/2001

sau prin hotărâre judecătorească, persoana îndreptățită la restituire are posibilitatea să opteze pentru restituirea în natură sau pentru măsuri reparatorii prin echivalent, în cazul în care imobilul în cauză face obiectul unui contract de concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau al unei operațiuni de leasing.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin neconstituționalitatea

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

deoarece din ipoteza acestei norme legale este exclus contractul de închiriere. Se arată că, în acest fel, legiuitorul creează o discriminare între titularii contractelor de concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, pe de o parte, și titularii contractelor de închiriere, pe de altă parte, ceea ce contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Analizând aceste susțineri, Curtea constată că, în fapt, autorii excepției invocă neconstituționalitatea

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

din perspectiva unei omisiuni de reglementare. Or, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 : "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." în același sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, din care menționăm, de exemplu, deciziile nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, și nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996. Prin aceste decizii, Curtea a statuat că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" și nici "nu-și poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică".

Prin acceptarea susținerilor autorilor excepției de neconstituționalitate, în sensul deficienței de reglementare a normei juridice, instanța de contencios constituțional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orintex" - S.A. Oradea și Societatea Comercială "Dumbo" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 2.466/2004 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2005.