Decizia nr. 241/2005

Articolul 10

din Legea nr. 87/1994

nu încalcă - în opinia instanței - dreptul la apărare, prezumția de nevinovăție și nici principiul legalității incriminării, susținerile autorului excepției fiind neîntemeiate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată în acest sens că dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 87/1994

"nu definesc conținutul unei infracțiuni, astfel încât nu încalcă principiul legalității incriminării" și, de asemenea, nu încalcă principiul separației puterilor în stat, "întrucât au fost adoptate prin lege, de către Parlament". Referitor la dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 87/1994 , se arată că nu încalcă prezumția de nevinovăție sau dreptul la apărare, "întrucât organele judiciare au obligația de a face dovada scopului special prevăzut de norma de incriminare, și anume acela al împiedicării verificărilor financiar-contabile".

Avocatul Poporului apreciază că incriminarea, prin textele criticate, a faptelor care constituie evaziune fiscală nu este de natură să încalce sub nici un aspect dreptul la apărare al învinuitului sau inculpatului, care are posibilitatea ca, în tot cursul procesului penal, să fie asistat de un avocat, ales sau numit din oficiu. Totodată, arată că

art. 10 din Legea nr. 87/1994

reprezintă chiar consacrarea regulii constituționale potrivit căreia nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, astfel încât nu poate fi reținută critica acestuia în raport de art. 23 alin. (12) din Constituție. În ceea ce privește dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) și art. 23 alin. (11) din Constituție, invocate de asemenea în motivarea excepției, se arată că nu au incidență în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 7 și 10 din Legea nr. 87/1994

pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, având următorul conținut:

- Art. 7: "Nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin declararea inexactă, sub orice formă, a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la operațiunile de vămuire, în scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora ori a altor obligații fiscale, se sancționează potrivit legii.";

- Art. 10: "Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă neîntocmirea, întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile, dacă fapta a avut drept consecință diminuarea veniturilor sau surselor impozabile.

Cu pedeapsa prevăzută la alin. 1 se sancționează și punerea în circulație, în orice mod, fără drept, sau deținerea în vederea punerii în circulație, fără drept, a documentelor financiare și fiscale."

Textele constituționale invocate în motivarea excepției au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (3), (4) și (5): "(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege." ;

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 23 alin. (11): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 124 alin. (1) și (2): "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.";

- Art. 131 alin. (1): "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor."

Se invocă, totodată, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, și art. 7 din convenție, privind legalitatea incriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că, în realitate, autorul său este nemulțumit de soluția legislativă consacrată de textele de lege criticate, pe care le consideră incomplete și neclare. Acesta solicită, de altfel, "clarificarea" de către Curtea Constituțională a limitelor controlului exercitat de către instanțe în soluționarea cauzelor în care au fost sesizate cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 10 din Legea nr. 87/1994 , demers necesar în opinia autorului excepției având în vedere caracterul lacunar al normelor criticate, care ar putea conduce la pronunțarea unor soluții nelegale. Or, potrivit competenței sale, așa cum este prevăzută în

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

și respectând principiul constituțional al separației puterilor, Curtea Constituțională nu se poate pronunța decât asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea completa sau modifica prevederea legală supusă controlului.

În ceea ce privește limitele "controlului" realizat de instanța învestită cu soluționarea cauzei, a cărei "clarificare" se solicită, Curtea reține că acesta corespunde atribuțiilor constituționale ale instanțelor judecătorești și vizează stabilirea, pe baza probelor administrate în cauză, a faptului dacă sunt întrunite în speță elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, astfel cum sunt acestea reglementate de prevederile legii în materie. Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituție, în activitatea de înfăptuire a justiției judecătorii se supun numai legii, a cărei interpretare se realizează în mod necesar în procesul soluționării cauzelor, întrucât interpretarea este o fază indispensabilă aplicării legii. în acest sens este și jurisprundența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut, în cauza C.R. împotriva Regatului Unit (1995), că "oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]". Așa fiind, prin interpretarea și aplicarea de către instanță a textelor de lege nu se realizează un "transfer" de competență din sfera puterii legislative în sfera puterii executive și judecătorești, în sensul celor arătate în motivarea excepției.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 și 10 din Legea nr. 87/1994

pentru combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Adrian Almășan în Dosarul nr. 3.464/2004 al Tribunalului Satu-Mare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2005.