Decizia nr. 269/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Richter Gedeon Vegyeszeti Gyar" - S.A. din Budapesta în Dosarul nr. 6.319/LM/2004 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin avocat Iuliana Nițulescu, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea acesteia, arătând că dispozițiile de lege criticate conduc la imixtiuni în administrarea fondului de comerț ce se află în proprietatea exclusivă a societății și asupra căruia numai aceasta poate dispune liber.

Așa fiind, apreciază că obligarea angajatorului, prin hotărârea instanței, de a pune la dispoziția angajatului concediat și reintegrat funcția deținută anterior, aduce atingere dreptului de proprietate privată și principiului libertății economice, precum și prevederilor art. 57 din Constituție, referitoare la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției, întrucât nimic nu îl îndreptățește pe angajator să nu respecte drepturile și libertățile celor angajați.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6.319/LM/2004, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Richter Gedeon Vegyeszeti Gyar" - S.A. din Budapesta într-o cauză ce are ca obiect contestația la decizia de concediere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că art. 78 alin. (2) din Codul muncii, prevăzând că la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere, contravine în mod flagrant principiilor constituționale care "consacră dreptul de proprietate privată, libertatea economică, exercitarea drepturilor și a libertăților constituționale cu bună-credință".

Tribunalul București consideră că dispozițiile art. 78 alin. (2) din Codul muncii sunt constituționale și nu contravin prevederilor art. 44 din Constituție, "întrucât, pe de o parte, nu reglementează în domeniul dreptului de proprietate, iar pe de altă parte, nu lezează dreptul de proprietate al persoanei juridice care are calitatea de angajator". Mai precizează că, "în lipsa posibilității instanței de a dispune repunerea părților în situația anterioară, dreptul angajatorului de a se adresa tribunalului pentru controlul concedierilor nelegale ar rămâne golit de conținut, întrucât ar permite nesancționarea arbitrariului patronal în luarea unor măsuri abuzive față de angajați".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că dispozițiile

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii sunt constituționale. În acest sens arată că reglementarea criticată are drept scop restabilirea legalității încălcate prin luarea unei măsuri de concediere abuzivă sau nelegală, asigurându-se astfel protecția salariatului împotriva oricăror abuzuri din partea angajatorului. Așa fiind, dispozițiile legale referitoare la repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere asigură atât echilibrul între drepturile și obligațiile angajatorilor și salariaților, cât și respectarea principiilor constituționale cu privire la libertatea economică și exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispozițiile

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii prevăd posibilitatea instanței de judecată ca, la solicitarea salariatului concediat abuziv de angajator, să dispună reintegrarea acestuia, pentru a da conținut și finalitate măsurii de eliminare și sancționare a comportamentului nelegal și abuziv al angajatorului. În acest context apreciază că dispozițiile legale criticate nu sunt de natură să aducă atingere, în vreun mod, dreptului de proprietate privată și nici prevederilor constituționale care consacră accesul liber la o activitate economică și libera inițiativă.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 78 alin. (2) din Codul muncii sunt constituționale. În acest sens arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale în raport cu prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece "repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere reprezintă o consecință firească a anulării concedierii efectuate în mod netemeinic și nelegal și nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate al angajatorului". De altfel, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cărora: "La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere."

Autorul excepției susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 44 și art. 45, care consacră dreptul de proprietate privată, respectiv libertatea economică, precum și celor ale art. 57, referitoare la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților constituționale, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.";

- Art. 57: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Legea nr. 53/2003

- Codul muncii are ca scop reglementarea raporturilor de muncă, a legalității și stabilității acestor raporturi, a drepturilor și a îndatoririlor corelative ale angajatorilor și ale salariaților, în conformitate cu drepturile fundamentale la muncă și la protecția socială a muncii, consacrate de art. 41 din Constituție. Art. 58-67 din acest act normativ reglementează cazurile și condițiile în care se poate dispune concedierea salariatului, având drept consecință încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului. Ca atare, nerespectarea motivelor și condițiilor legale referitoare la concediere, face ca măsura dispusă să fie netemeinică și nelegală, putând fi contestată de salariat în justiție.

Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 78 alin. (2) din Codul muncii, salariatul concediat poate solicita, iar instanța judecătorească poate dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere numai în situația în care s-a constatat efectuarea în mod netemeinic sau nelegal a concedierii, iar instanța a anulat această măsură în temeiul prevederilor alin. (1) al art. 78. Repunerea părților în situația anterioară nu lezează în nici un mod dreptul de proprietate al angajatorului, drept care trebuie exercitat cu respectarea conținutului și limitelor sale, stabilite de lege. Fără posibilitatea repunerii părților în situația anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă al salariatului nu s-ar repara și nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor la muncă.

În ceea ce privește art. 45 din Constituție, acesta garantează accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii. Curtea reține însă că aceste prevederi constituționale nu îl îndreptățesc pe angajator, proprietar al unei firme, să acționeze în mod arbitrar, nesocotind dispozițiile legale referitoare la organizarea și funcționarea firmei respective, inclusiv cele referitoare la angajarea și concedierea personalului.

Pentru aceleași argumente, nu poate fi reținută nici critica autorului excepției privind încălcarea prevederilor art. 57 din Constituție, referitoare la obligația exercitării drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și a libertăților altora.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Richter Gedeon Vegyeszeti Gyar" - S.A. din Budapesta în Dosarul nr. 6.319/LM/2004 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2005.