Decizia nr. 277/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 195 alin. (4), (5) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Recoli Concept" - S.R.L. Galați în Dosarul nr. 2.072/COM/2004 al Tribunalului Galați - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile legale criticate nu impun sarcini fiscale, ci stimulează personalul cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Totodată se mai arată că în cazul în care contribuabilul se consideră vătămat prin actele încheiate de inspectorii fiscali, acesta le poate contesta în justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.072/COM/2004, Tribunalul Galați - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 195 alin. (4), (5) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Recoli Concept" - S.R.L. Galați în Dosarul nr. 2.072/COM/2004 al acelei instanțe, având ca obiect soluționarea unei acțiuni împotriva deciziei emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice, prin care s-a soluționat contestația împotriva unui proces-verbal încheiat de organul de inspecție fiscală. Prin acest proces-verbal au fost stabilite în sarcina autorului excepției obligații fiscale suplimentare, dobânzi și penalități de întârziere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 187 alin. (4), (5) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală contravin textului constituțional al art. 53 [devenit art. 56 după revizuirea și republicarea Constituției].

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile legale criticate "creează premisa pentru ca inspectorii fiscali să stabilească în mod abuziv obligații suplimentare de plată și să aplice contravenții cât mai mari contribuabililor, pentru a încasa în propriul lor interes cota de 5% pe care le-o permite legea". De asemenea, se mai arată că prevederile

art. 187 alin. (4), (5) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

au impus o practică de natură a conduce la "abuzuri evidente din partea inspectorilor fiscali".

Tribunalul Galați - Secția comercială, formulându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, consideră că aceasta este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii instanța arată că "sumele reținute în sarcina contribuabililor prin acte administrative fiscale încheiate de organele de control nu sunt stabilite arbitrar, ci în baza unor criterii legale". De asemenea, se mai arată că acel "contribuabil care se simte lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal are dreptul de a-l contesta, atât în baza dispozițiilor Codului de procedură fiscală, cât și la instanțele de contencios administrativ, în baza

Legii nr. 554/2004 , existând și posibilitatea suspendării executării actului atacat". Astfel, numai "după epuizarea tuturor căilor de atac, sumele cuprinse în titlurile de creanță și în celelalte acte administrative fiscale sunt stabilite în mod irevocabil".

Instanța apreciază că, în conformitate cu textul art. 187 alin. (4), (5) și (6) din Codul de procedură fiscală, devenit în urma republicării acestuia art. 195, "cota de 5% [...] se reține din sume al căror cuantum nu mai poate fi pus în discuție". În consecință, se consideră că "nu se poate reține că funcționarii publici din cadrul organelor fiscale au libertatea de a stabili arbitrar sume în sarcina contribuabililor, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor alin. (2) și (3) ale art. 195, se instituie răspunderea patrimonială a statului și a unităților administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcționarii publici, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, precum și răspunderea personală civilă și penală a funcționarilor publici pentru aceleași considerente".

De asemenea, se mai arată că textul legal criticat nu încalcă dispozițiile art. 56 din Constituție, întrucât "funcționarii publici din cadrul organelor fiscale nu obligă contribuabilii la prestații în afara cadrului legal, ci doar la cele stabilite prin lege".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că, "în exercitarea drepturilor, ceea ce se prezumă și se impune este buna-credință, astfel cum rezultă din prevederile art. 57 din Constituție", în acest sens fiind și prevederile legale criticate de autorul excepției. De asemenea, se mai susține în continuare că, în conformitate cu dispozițiile art. 52 din Constituție, "cel interesat are posibilitatea de a ataca actul fiscal nelegal și de a supune orice abuz rigorilor legii".

Totodată Guvernul apreciază că textul art. 195 alin. (4), (5) și (6) din Codul de procedură fiscală creează "posibilitatea stimulării îndeplinirii atribuțiilor cu respectarea întocmai a cerințelor legii și nu pentru a le încălca". În consecință, "scopul reglementării criticate nu poate fi considerat [...] contrar prevederilor Constituției".

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât, "fără a stabili sarcini fiscale pentru contribuabili, textele criticate stabilesc dreptul unităților administrativ-teritoriale, în calitatea lor de creditor fiscal, de a constitui fonduri pentru acordarea de stimulente personalului cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 187 alin. (4), (5) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate și completate prin dispozițiile

art. I pct. 134 din Legea nr. 174/2004

de aprobare a acestei ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004. Anterior sesizării Curții, în temeiul

art. II din Legea nr. 174/2004 ,

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004.

Curtea constată că, în urma republicării Codului de procedură fiscală, soluția legislativă cuprinsă inițial de art. 187 alin. (4), (5) și (6) se regăsește în textul art. 195 alin. (6), (7) și (8). În consecință, potrivit jurisprudenței sale, Curtea se va pronunța prin prezenta decizie cu privire la constituționalitatea acestui din urmă text legal. Dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:

"(6) Unitățile administrativ-teritoriale, în calitate de creditor fiscal local, pot constitui lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din compartimentele de specialitate, cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, prin aplicarea unei cote de 5% asupra sumelor încasate:

a) prin executarea silită, conform legii;

b) în cadrul procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului;

c) din impozitele și taxele locale stabilite ca urmare a constatării de bunuri sau servicii impozabile ori taxabile, stabilite suplimentar peste nivelul celor declarate de contribuabil, rezultat al inspecțiilor fiscale efectuate, precum și din dobânzile și penalitățile de întârziere aferente acestora.

(7) Aprobarea stimulentelor prevăzute la alin. (6) se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate.

(8) Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedentă."

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 56, care are următorul cuprins:

"(1) Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că, în esență, autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că prin constituirea unor fonduri, în valoare de 5% din sumele încasate conform dispozițiilor art. 195 alin. (6) lit. a)-c) din Codul de procedură fiscală, pentru acordarea unor stimulente personalului cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, se creează premisele unei practici abuzive din partea inspectorilor fiscali, ceea ce este de natură a încălca prevederile constituționale ale art. 56.

Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate nu contestă necesitatea existenței unui sistem legal de impuneri și nici existența vreunei disproporții între veniturile supuse sistemului de impuneri și nivelul taxelor și impozitelor stabilite potrivit legii, ci apreciază că instituirea unor stimulente în favoarea personalului cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale ar putea duce la exercitarea cu rea-credință a atribuțiilor acestuia, determinându-l să stabilească obligații fiscale mai mari. Cu privire la acest aspect, Curtea reține că legislația fiscală stabilește criteriile necesare și condițiile pentru stabilirea sarcinilor fiscale, precum și posibilitatea contribuabililor de a contesta, inclusiv în justiție, actele de impunere ori cele prin care sunt stabilite amenzi în cazul săvârșirii unor contravenții.

Totodată Curtea constată că textul legal criticat nu impune sarcini fiscale sau alte prestații în sarcina persoanelor fizice ori juridice, ci stabilește posibilitatea stimulării personalului cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. De altfel, stimulentele respective nu sunt stabilite în mod arbitrar sau în afara cadrului legal, ci în baza unor criterii legale obiective și, prin urmare, modul lor de stabilire nu poate fi considerat ca premisa unui dezechilibru în stabilirea sistemului de impuneri.

Curtea reține că dispozițiile legale criticate, prin ele însele, nu încalcă textul constituțional invocat în susținerea excepției, iar eventualitatea la care se referă autorul excepției, ca personalul cu atribuții fiscale să săvârșească abuzuri în exercitarea atribuțiilor de serviciu, reprezintă o situație de fapt, a cărei stabilire este de resortul autorităților competente, inclusiv a instanțelor judecătorești sesizate în condițiile legii, iar nu a instanței de contencios constituțional. Astfel, eventualele abuzuri săvârșite în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către personalul cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, potrivit dispozițiilor alin. (2) și (3) ale art. 195 din Codul de procedură fiscală, atrag răspunderea patrimonială a statului și a unităților administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate contribuabilului, precum și răspunderea personală civilă și penală a acestor persoane. De asemenea, Curtea observă că persoana care se consideră vătămată prin actele încheiate de inspectorii fiscali se poate plânge împotriva acestor acte, în conformitate cu prevederile titlului IX din Codul de procedură fiscală, organului administrativ competent și, dacă este în continuare nemulțumit de soluția dată contestației sale, se poate adresa instanței de contencios administrativ, astfel cum a procedat și autorul excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 195 alin. (6), (7) și (8) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Recoli Concept" - S.R.L. Galați în Dosarul nr. 2.072/COM/2004 al Tribunalului Galați - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2005.