Decizia nr. 263/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepție ridicată de Dinu Vasile în Dosarul nr. 8.791/2004 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, Dinu Vasile, aflat în stare de deținere.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată, arătând că, potrivit art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statele membre au obligația de a asigura efectiv respectarea drepturilor prevăzute de convenție, însă în cazul de față acest lucru nu se realizează, întrucât prevederile legale criticate nu dau posibilitatea persoanelor aflate în stare de deținere de a coresponda prin scrisoare recomandată. Mai susține că la Penitenciarul Jilava corespondența se depune în cutii poștale mobile, ceea ce este neconstituțional, întrucât nu se oferă garanțiile dreptului la corespondență.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că, în concret, critica de neconstituționalitate vizează modul de aplicare a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003 . Apreciază că textul legal criticat nu exclude posibilitatea corespondării prin scrisoare recomandată și, prin urmare, nu contravine prevederilor constituționale și internaționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 8.791/2004, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepție ridicată de petentul Dinu Vasile într-o cauză penală având ca obiect soluționarea plângerii formulate de acesta în baza dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate restrâng dreptul de petiționare prin anularea dreptului de petiționare prin scrisoare recomandată, singura cale care conferă garanții, și prin impunerea unei singure căi de petiționare, și anume trimiterea corespondenței prin cutia poștală. În acest sens, susține că la Penitenciarul Jilava cutia poștală este mobilă și, prin urmare, nu prezintă nici un fel de garanție, putând fi ușor violată. Totodată arată că, potrivit prevederilor art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statele membre sunt obligate să ia măsuri pentru ca persoanele interesate să se poată adresa Curții eficient, respectiv prin confirmare, iar potrivit legislației interne, singurul mod în care se permite acest lucru este trimiterea prin scrisoare recomandată.

Judecătoria Sectorului 4 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

nu sunt contrare prevederilor referitoare la dreptul de petiționare din Constituție și din Convenție, ci, dimpotrivă, reglementează în concret modul în care se exercită dreptul de petiționare de către persoanele care se află în executarea unei pedepse privative de libertate. Totodată apreciază că prin dispozițiile legale criticate nu se interzice persoanelor aflate în executarea unei pedepse privative de libertate dreptul de a se adresa cu petiții prin scrisoare expediată în forma recomandată, iar în alineatele următoare ale aceluiași articol se reglementează modul de exercitare a dreptului de petiționare și la corespondență, care nu exclude forma recomandată de expediere a scrisorilor.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

nu contravin prevederilor Constituției și nici celor ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci, dimpotrivă, reglementează modul în care se exercită dreptul de petiționare de către persoanele care se află în executarea unei pedepse privative de libertate. De asemenea, precizează că dispozițiile legale criticate nu interzic acestor persoane dreptul de a se adresa cu petiții prin scrisoare recomandată, iar

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

garantează dreptul de petiționare al persoanelor aflate în executarea unei pedepse privative de libertate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate, instituind obligația directorului penitenciarului de a lua măsurile necesare pentru instalarea de cutii poștale în interiorul penitenciarului, nu contravin sub nici un aspect dreptului persoanelor aflate în executarea unei pedepse privative de libertate de a adresa autorităților publice, cereri, reclamații, sesizări sau propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției. Dimpotrivă, prin dispozițiile legale criticate se asigură tocmai condițiile pentru exercitarea deplină a dreptului de petiționare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, ordonanță aprobată prin

Legea nr. 403/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 10 octombrie 2003.

Textul de lege criticat are următorul conținut: "Pentru asigurarea exercitării dreptului de petiționare și a dreptului la corespondență, directorul penitenciarului are obligația de a lua măsurile necesare pentru instalarea de cutii poștale în interiorul penitenciarului."

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale menționate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 51 alin. (1), referitoare la dreptul de petiționare, precum și celor ale art. 11 alin. (2) și ale art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și dreptul intern.

De asemenea, autorul excepției consideră că dispozițiile criticate încalcă și prevederile art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la obligația statelor contractante de a nu împiedica exercițiul dreptului oricărei persoane de a sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că, în conformitate cu

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

În cauza de față, prin dispoziția legală atacată s-a reglementat obligația directorului penitenciarului de a lua măsurile necesare pentru instalarea de cutii poștale în interiorul penitenciarului. Autorul excepției este nemulțumit, pe de-o parte, de modul în care este aplicat textul de lege, pe care îl atacă, arătând că la penitenciarul în care execută pedeapsa privativă de libertate cutia poștală este mobilă și nu asigură din această cauză secretul corespondenței, iar pe de altă parte, că legea nu prevede posibilitatea expedierii corespondenței deținuților prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Curtea constată că aceste susțineri ale autorului nu pot fi primite, întrucât prima se referă la modul de aplicare a legii, care excede competenței Curții Constituționale, fiind de resortul instanței judecătorești, iar cea de a doua privește o omisiune de reglementare care, de asemenea, nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului constituțional, Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a țării, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.

În același sens, Curtea observă că prin dispoziția legală care formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu se interzice exercitarea dreptului persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate de a expedia corespondența prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, Curtea neaflându-se deci în situația de a examina constituționalitatea unei asemenea reglementări restrictive.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003

privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepție ridicată de Dinu Vasile în Dosarul nr. 8.791/2004 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2005.