Decizia nr. 188/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (1^2), (1^3) și (1^4) din Legea nr. 183/2004

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/2003

pentru completarea

Legii nr. 26/1990

privind registrul comerțului, excepție ridicată de Institutul Academic de Consultanță, Instruire, Editură și Servicii "Tehnoeconomia Europeană" din București în Dosarul nr. 2.899/2004 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin domnul Bogdan Dumitrașcu, cu delegație depusă la dosar, constatându-se lipsa Secretariatului General al Guvernului României, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, întrucât consideră că textele de lege criticate retroactivează, încălcând astfel art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și prevederile constituționale ale art. 16, art. 135 alin. (2) lit. a) și ale art. 136 alin. (5). Potrivit susținerilor autorului excepției, încălcarea acestor din urmă dispoziții din Constituție constă în aceea că unele persoane juridice au obținut acordul autorității competente pentru folosirea în continuare a aceleiași denumiri, pe când altele, în mod discriminatoriu și în funcție de forma de proprietate, nu au primit un asemenea acord.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât consideră că textele de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituție invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.899/2004, Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (1^2), (1^3) și (1^4) din Legea nr. 183/2004

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/2003

pentru completarea

Legii nr. 26/1990

privind registrul comerțului.

Excepția a fost ridicată de Institutul Academic de Consultanță, Instruire, Editură și Servicii "Tehnoeconomia Europeană" din București într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligarea Secretariatului General al Guvernului la eliberarea acordului pentru folosirea denumirii societății.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate deschid calea concurenței neloiale prin posibilitatea eliberării acordului pentru denumirea societății "pe criterii arbitrare, unora sau altora", ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 135 alin. (2) din Constituție, precum și celor ale: art. 15 alin. (2) și art. 44 alin. (3), întrucât prin aplicarea retroactivă a legii se creează posibilitatea radierii unei societăți după ani de la înființare, ceea ce echivalează cu o expropriere fără justă cauză, aducându-se atingere imaginii societății respective, dar și bunului mers al acesteia; art. 29 alin. (1) și (2), art. 30 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (2), art. 45 și art. 136 alin. (5), deoarece "prin cenzura denumirii unei societăți se aduce atingere libertății de exprimare a gândurilor întreprinzătorilor particulari, încălcându-se proprietatea privată, îngrădindu-se accesul liber la o activitate economică și libera inițiativă", și se aduce atingere libertății "conștiinței celui care, la înființarea societății, a optat pentru o anumită denumire, având în vedere faptul că de aceasta se leagă gândurile și conștiința celor ce au creat societatea"; art. 53, prin aceea că restrâng drepturi și libertăți ce nu se încadrează în vreuna dintre situațiile limitativ prevăzute de textul menționat.

Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că acordul scris prevăzut de

art. 39 alin. (1^2) din Legea nr. 183/2004

nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, "ci are menirea de a ocroti și acorda anumite drepturi și însușiri firmelor înmatriculate față de alte firme".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, în ceea ce privește susținerile privind încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, apreciază că "prin stabilirea în sarcina persoanelor juridice a căror firmă conține unul din termenii «național, român, institut, academic-științific, academie, universitate, universitar și alte denumiri asemănătoare acestora, de natură să sugereze sau să imprime persoanei juridice respective caracterul de instituție publică ori de interes public, național sau local» a obligației de a solicita acordul Secretariatului General al Guvernului sau al prefectului, după caz, nu se aduce atingere unui drept constituit sub imperiul unei legi anterioare, ci se modifică regimul juridic al acestui drept, exercitarea sa fiind condiționată de solicitarea/obținerea acordului instituției abilitate de lege și, în cazul neobținerii acordului, de modificare a firmei". Menționează, în sprijinul acestui punct de vedere, deciziile Curții Constituționale nr. 3 din 2 februarie 1993, nr. 5 din 23 februarie 1993 și nr. 294 din 6 iulie 2004. Precizează că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate în raport cu art. 44 și 136 din Constituție, "întrucât prin impunerea obligației de obținere a acordului de includere în firmă a termenilor menționați anterior nu se aduce atingere existenței persoanei juridice, ci se stabilesc doar condiții cu privire la derularea activității acesteia, nu se încalcă dispozițiile constituționale ce consacră inviolabilitatea proprietății private și tratamentul egal al acesteia, indiferent de titular". Consideră că dispozițiile de lege criticate nu impun un regim juridic diferit persoanelor juridice în materia constituirii și funcționării acestora, ci stabilesc condiții de formă ce trebuie respectate în vederea înmatriculării celor care intenționează să dețină o firmă care conține unul dintre termenii susceptibili de a crea confuzie între aceste persoane juridice și instituțiile publice. De asemenea, apreciază că principiul liberului acces la o activitate economică, statuat de art. 45 din Constituție, nu intră în contradicție cu exercitarea de către stat a dreptului său de a reglementa regimul de înmatriculare a comercianților. Mai arată că nici critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (2) din Constituție nu este întemeiată, deoarece "prin impunerea unor condiții pentru înscrierea unei firme, având ca obiectiv evitarea confuziei între aceasta și instituții publice, nu se aduce atingere economiei de piață și nu zădărnicește îndeplinirea de către stat a obligațiilor ce îi incumbă sub acest aspect". În continuare, se susține că dispozițiile constituționale ale art. 29, 30 și 53 invocate, de asemenea, ca fiind încălcate nu sunt incidente în cauză.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 39 din Legea nr. 26/1990 , modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 72/2004 , sunt constituționale. Mai întâi, arată că prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale instanța de judecată a indicat greșit obiectul excepției de neconstituționalitate, care în realitate este articolul unic pct. 2 din

Legea nr. 183/2004 , prin care se modifică

art. 39 din Legea nr. 26/1990 . Mai arată că, anterior sesizării Curții Constituționale,

art. 39 din Legea nr. 26/1990

a fost din nou modificat, soluția legislativă prevăzută în textele de lege criticate fiind preluată în conținutul dispozițiilor

art. I și II din Ordonanța Guvernului nr. 72/2004

pentru modificarea

art. 39 din Legea nr. 26/1990 . În ceea ce privește susținerile de neconstituționalitate a

art. 39 din Legea nr. 26/1990 , republicată, consideră că instituirea obligației persoanelor juridice de a solicita acordul autorității competente pentru folosirea denumirii firmei lor și, în caz contrar, sancționarea acestora nu încalcă principiul garantării și ocrotirii în mod egal a proprietății private, indiferent de titular. Apreciază că această obligație nu echivalează cu o expropriere, ci reprezintă consecința încălcării unor dispoziții legale, stabilite în deplin acord cu prevederile art. 53 din Constituție. Menționează, de asemenea, că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere accesului liber al persoanei la o activitate economică, liberei inițiative și exercitării acestora în condițiile legii și nu echivalează cu nerespectarea de către stat a obligației de a asigura dezvoltarea economiei de piață. Consideră că din formularea textelor de lege criticate rezultă că acestea se aplică pentru viitor de la data intrării lor în vigoare și nu produc efecte retroactive, astfel încât nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, precum și conform încheierii de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile

art. 39 alin. (1^2), (1^3) și (1^4) din Legea nr. 183/2004

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/2003

pentru completarea

Legii nr. 26/1990

privind registrul comerțului. Prevederile de lege menționate, în redactarea criticată, au fost modificate prin art. I și

art. II alin. (1), (5), (6) și (7) din Ordonanța Guvernului nr. 72/2004

pentru modificarea

art. 39 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 27 august 2004. Potrivit actului normativ menționat, soluția legislativă de principiu anterioară se regăsește în cuprinsul

art. 39 alin. (3) și (7) din Legea nr. 26/1990 , astfel cum a fost modificată prin art. I din ordonanță, precum și în dispozițiile art. II alin. (1), (5), (6) și (7) din aceasta. Ulterior sesizării Curții Constituționale,

art. 39 alin. (3) din Legea nr. 26/1990

a fost modificat prin articolul unic pct. 1 din

Legea nr. 519/2004

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 72/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.109 din 26 noiembrie 2004. Totodată

art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 72/2004

a fost modificat prin

art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17 din 9 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 18 martie 2005. Așadar, prin prezenta decizie Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității prevederilor

art. 39 alin. (3) și (7) din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, astfel cum au fost modificate prin

art. I din Ordonanța Guvernului nr. 72/2004 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 519/2004 , precum și ale art. II alin. (1), modificat, alin. (5), (6) și (7) din aceeași ordonanță. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 39 alin. (3) și (7): "(3) Înscrierea unei firme care conține cuvintele: «național», «român», «institut» sau derivatele acestora ori cuvinte sau sintagme caracteristice autorităților și instituțiilor publice centrale se realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului. [...];

(7) Refuzul acordului prevăzut la alin. (3) și (4) conduce la respingerea cererii de înmatriculare a persoanei juridice.";

- Art. II alin. (1), (5), (6) și (7): "(1) În cazul firmelor înmatriculate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 183/2004

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/2003

pentru completarea

Legii nr. 26/1990

privind registrul comerțului, persoanele juridice deținătoare ale acestora sunt obligate să solicite acordul autorității competente pentru folosirea denumirii, în condițiile legii, în termen de maximum 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe. [...];

(5) Nerespectarea prevederilor alin. (1), (3) sau (4) se sancționează cu amendă de 25 milioane lei și are drept consecință dizolvarea de drept a persoanei juridice, lichidarea, precum și radierea acesteia din registrul comerțului, în condițiile legii.

(6) Constatarea dizolvării de drept prevăzute la alin. (5) se realizează de judecătorul delegat de la oficiul registrului comerțului, la sesizarea oricărei persoane interesate, precum și din oficiu, după caz.

(7) Amenda prevăzută la alin. (5) se aplică prin încheiere a judecătorului delegat la oficiul registrului comerțului, la cererea oricărei persoane interesate, precum și din oficiu, după caz." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 29 alin. (1) și (2) privind libertatea gândirii și a opiniilor și libertatea conștiinței, ale art. 30 alin. (1) și (2), care consacră libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel și interzice cenzura de orice fel, ale art. 44 alin. (2) și (3) privind garantarea și ocrotirea proprietății în mod egal de lege, indiferent de titular, precum și posibilitatea exproprierii doar pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, ale art. 45 referitoare la faptul că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate, ale art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 135 alin. (2) lit. a), teza a doua, potrivit căruia "Statul trebuie să asigure: a) [...] protecția concurenței loiale", și ale art. 136 alin. (5) care consacră inviolabilitatea proprietății private, în condițiile legii organice.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională reține:

În legătură cu invocarea încălcării prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, referitoare la neretroactivitatea legii, Curtea constată că dispozițiile

art. II alin. (1), (5), (6) și (7) din Ordonanța Guvernului nr. 72/2004 , care stabilesc obligația persoanelor juridice deținătoare a firmelor deja înmatriculate de a solicita acordul autorității competente pentru folosirea denumirii în condițiile legii, într-un termen maximum de 9 luni de la data intrării în vigoare a ordonanței, precum și cele care prevăd dizolvarea de drept a persoanei juridice, lichidarea și radierea acesteia din registrul comerțului în cazul nerespectării obligației menționate, nu retroactivează, ci dau expresie principiului aplicării legii noi referitoare la schimbarea unei situații juridice pentru viitor. Astfel, dispozițiile de lege criticate se aplică de la data intrării lor în vigoare, legiuitorul instituind termenul de 9 luni înăuntrul căruia persoanele juridice care intră sub incidența reglementării să poată face demersurile necesare obținerii acordului autorității competente prevăzute de alin. (3) și (4) ale

art. 39 din Legea nr. 26/1990 .

Nu sunt încălcate nici prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2), referitoare la garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private, și ale alin. (3), potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, și nici cele ale art. 136 alin. (5), care stabilesc că proprietatea este inviolabilă, întrucât aceste texte dispun că drepturile pe care le consacră se exercită "în condițiile legii"; or, în cauză, prevederile criticate sunt cuprinse într-un asemenea act normativ și exprimă voința legiuitorului.

Susținerile privind încălcarea art. 135 alin. (2) lit. a) teza a doua din Constituție, care prevede obligația statului de a asigura protecția concurenței loiale, urmează, de asemenea, a fi înlăturate, întrucât

art. 39 alin. (1) din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, în redactarea

art. I din Ordonanța Guvernului nr. 72/2004 , stabilește că "Oficiul registrului comerțului va refuza înscrierea unei firme care, fără a introduce elemente de deosebire, poate produce confuzie cu alte firme înregistrate". Așadar, art. 39 alin. (7) din legea criticată, care dispune că refuzul acordului pentru înscrierea unei firme care conține cuvintele "național", "român" sau "institut" și/sau derivate ale acestora, caracteristice autorităților ori instituțiilor publice centrale sau locale, este chiar în sensul textului constituțional invocat ca fiind încălcat.

În legătură cu invocarea încălcării prevederilor art. 16 alin. (1), art. 29 alin. (1) și (2), art. 30 alin. (1) și (2) ale art. 45 și 53 din Constituție, urmează a se constată că acestea sunt cuprinse în titlul II din Constituție "Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale", care îi privește pe cetățeni, iar nu persoanele juridice. Or, în cauză, textele din legea și ordonanța criticate dispun cu privire la persoanele juridice deținătoare de firme înregistrate, astfel că dispozițiile din Constituție menționate nu au incidență în cauză.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (3) și (7) din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, astfel cum au fost modificate prin

art. I din Ordonanța Guvernului nr. 72/2004 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 519/2004 , precum și ale art. II alin. (1), (5), (6) și (7) din aceeași ordonanță, excepție ridicată de Institutul Academic de Consultanță, Instruire, Editură și Servicii "Tehnoeconomia Europeană" din București în Dosarul nr. 2.899/2004 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 2005.