Decizia nr. 253/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vitivinicola Basarabi" - S.A. în Dosarul nr. 4.827/COM/2004 al Tribunalului Constanța - Secția comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2005 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 10 mai 2005.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 4.827/COM/2004, Tribunalul Constanța - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vitivinicola Basarabi" - S.A. într-o cauză având ca obiect o cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (2) și art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituție. În acest sens arată că, analizând prevederile

art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, se poate concluziona că legiuitorul a făcut o distincție între creditorii persoane fizice ori juridice și creditorii organe fiscale, constând în aceea că numai prima categorie de creditori poate fi obligată la plata unei cauțiuni până la judecarea cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 64/1995 . Prin urmare, creditorii persoane fizice ori persoane juridice sunt supuși unui tratament discriminatoriu în raport cu creditorii organe fiscale, consecința fiind încălcarea art. 16 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "nimeni nu este mai presus de lege".

Posibilitatea obligării creditorului la plata unei cauțiuni, în cazul în care introduce cerere pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, a fost instituită cu scopul de a preveni formularea cu rea-credință a cererii și pentru a acoperi eventualul prejudiciu pe care debitorul l-ar putea suferi. Aceste garanții nu mai există atunci când creditorii sunt organe fiscale, care nu au obligația consemnării cauțiunii.

Principiul procesului echitabil este, de asemenea, încălcat în ceea ce privește egalitatea de tratament a părților, respectiv "egalitatea de arme procesuale", în măsura în care unul dintre participanții la proces este favorizat prin dispozițiile textului de lege criticat.

Autorul excepției concluzionează că lipsa totală a cauțiunii va genera lipsa totală a existenței exercițiului dreptului la recuperarea pierderilor suferite. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 .

Tribunalul Constanța - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate a textului de lege criticat, prin raportare la art. 16 alin. (2) din Constituție, este neîntemeiată, întrucât textul constituțional vizează cetățenii și nu persoanele juridice, sens în care este și practica jurisdicțională a Curții Constituționale.

În ceea ce privește critica adusă art. 172 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, în raport cu art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituție, arată că principiul constituțional al procesului echitabil nu este încălcat, deoarece cauza urmează să fie soluționată cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, fiecare dintre părți dispunând de posibilități suficiente și echivalente pentru a-și susține poziția asupra stării de insolvență, fără ca vreuna dintre părți să fie defavorizată în raport cu cealaltă. Debitoarea are dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești pentru repararea eventualelor pagube suferite ca urmare a introducerii cu rea-credință de către creditoare a cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, prin raportare la art. 16 alin. (2) din Constituție, întrucât acesta vizează cetățenii și nu persoanele juridice.

Cu privire la problema exercitării cu rea-credință, de către organele fiscale de executare, a dreptului de a cere instanței judecătorești începerea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, face următoarele precizări: din prevederile Codului de procedură fiscală reiese că, în cazul debitelor fiscale ale comercianților, societăți comerciale, cooperative de consum ori cooperative meșteșugărești sau persoane fizice, organele fiscale de executare au obligația de a cere instanțelor judecătorești competente începerea procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului, în condițiile legii, în considerarea interesului public, și anume colectarea creanțelor fiscale.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea prin dispozițiile legale criticate a prevederilor art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituție, potrivit cărora "părțile au dreptul la un proces echitabil", apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece scutirea organelor fiscale de executare de la plata cauțiunii în cazul deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, ca de altfel și scutirea de la plata oricăror taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale, cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal (art. 197 din Codul de procedură fiscală), reprezintă o consecință a naturii activității desfășurate de acestea, a cărei finalitate o constituie colectarea creanțelor fiscale în vederea asigurării resurselor financiare ale bugetului consolidat.

În sensul celor arătate invocă

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994

și

Decizia nr. 512 din 18 noiembrie 2004 .

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, de exemplu

Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996 , principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție se aplică numai cetățenilor, persoanele juridice fiind excluse din sfera sa de aplicare.

Textul de lege criticat nu aduce atingere dispozițiilor art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituție, deoarece nu este de natură să oprească părțile interesate de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează într-o societate democratică un proces echitabil. Totodată, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații particulare, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, care au următorul conținut:

- Art. 172 alin. (2): "Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului se vor înainta instanțelor judecătorești și sunt scutite de consemnarea vreunei cauțiuni."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (2) și art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21 alin. (3) teza întâi: "Părțile au dreptul la un proces echitabil [...]."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit

art. 38 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , judecătorul-sindic, la cererea debitorului, îi poate obliga pe creditorii care au introdus cereri privind deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor este admisă, iar în ipoteza respingerii acesteia, poate fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor.

Așadar, cauțiunea are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, iar pe de altă parte, preconstituirea unui disponibil financiar care să-i asigure debitorului, în eventualitatea prejudicierii sale, ca urmare a declanșării unei asemenea proceduri, posibilitatea unei desdăunări efective.

Prin

art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, legiuitorul a instituit o excepție de la regula menționată în ceea ce privește organele fiscale, ale căror cereri de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului sunt scutite de consemnarea vreunei cauțiuni.

Excepția își găsește justificarea în aceea că, în ipoteza în care calitatea de creditor aparține statului, riscul ca debitorul prejudiciat prin efectul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului să nu poată obține repararea acestuia datorită insolvabilității creditorului nu există, potrivit principiului că statul nu este niciodată în încetare de plăți.

De altfel, un atare debitor beneficiază în valorificarea dreptului său la dezdăunare de prevederile

art. 195 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

care instituie răspunderea patrimonială a statului și a unităților administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate contribuabililor de funcționarii publici din cadrul organelor fiscale, în cadrul atribuțiilor de serviciu, ceea ce lipsește de suport susținerea autorului excepției, potrivit căreia "lipsa totală a cauțiunii va genera lipsa totală a existenței exercițiului dreptului la recuperarea pierderilor suferite".

O altă rațiune a instituirii excepției rezidă în aceea că posibilitatea obligării statului la plata cauțiunii, ca o condiție a admisibilității cererilor formulate prin prepușii săi de începere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, consacrată cu titlu de regulă de

art. 38 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , ar impune alocarea și deci indisponibilizarea unor fonduri bugetare substanțiale.

Chiar independent de rațiunile evidențiate, care au impus și justificat consacrarea unui regim juridic derogatoriu pentru stat, în această materie, susținerea neconstituționalității reglementării legale în cauză în raport cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "nimeni nu este mai presus de lege", este lipsită de temei, de vreme ce reglementarea criticată este instituită printr-o ordonanță, act juridic asimilat legii.

Nici critica de neconstituționalitate cu privire la prevederile art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituție nu poate fi reținută, tratamentul juridic diferit aplicat statului în această materie nefiind de natură să afecteze caracterul echitabil al procesului astfel declanșat, inclusiv egalitatea de arme între părțile litigante, așa cum rezultă din ansamblul prevederilor

Legii nr. 64/1995 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vitivinicola Basarabi" - S.A. în Dosarul nr. 4.827/COM/2004 al Tribunalului Constanța - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2005.