Decizia nr. 292/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , excepție ridicată de Cornelia Lăzărescu, Constantin Lăzărescu și Constantin Șerban în Dosarul nr. 2.129/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.129/2004, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 252/2002 . Excepția a fost ridicată de inculpații Cornelia Lăzărescu, Constantin Lăzărescu și Constantin Șerban, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 2 din ordonanța criticată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 252/2002 , contravin prevederilor art. 1 și 17 din Constituție, deoarece "incriminează fapte săvârșite în afara teritoriului țării de către cetățeni români care, potrivit articolelor menționate din Legea fundamentală, se bucură de protecția statului român".

Judecătoria Sectorului 2 București arată că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin art. 1 și 17 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că statul este interesat în apărarea ordinii sale de drept și deci în combaterea infracțiunilor săvârșite pe teritoriul său, cât și în afara acestuia. Obligația respectării legii penale române, implicit a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 252/2002 , incumbă și cetățenilor români aflați în afara granițelor țării, astfel cum rezultă din interpretarea sistematică a normelor constituționale invocate în cauză, consacrându-se principiul personalității legii penale. Astfel, potrivit teoriei personalității sau naționalității active, reglementată în art. 4 din Codul penal, legea penală a unui stat trebuie să se aplice întotdeauna față de cetățenii săi, chiar și atunci când au săvârșit infracțiuni în străinătate, fiindcă oriunde s-ar afla cetățenii sunt obligați să respecte legile statului ai cărui cetățeni sunt. Față de infracțiunile săvârșite în străinătate de cetățenii români, legea penală română are competență exclusivă și necondiționată. În acest context, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 252/2002 , nu fac altceva decât să incrimineze infracțiuni săvârșite în afara granițelor țării de cetățeni români sau apatrizi cu domiciliul în România, aceasta necontrazicând, ci, dimpotrivă, dând substanță statutului juridic al cetățenilor români aflați în străinătate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor art. 17 din Legea fundamentală, deoarece luarea unor măsuri privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau persoane fără cetățenie domiciliate în România "nu echivalează cu nerespectarea, de către statul român, a obligației de a asigura protecția cetățenilor săi în străinătate". Se arată, totodată, că nu poate fi reținută nici critica în raport de prevederile constituționale ale art. 1, întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă "trăsăturile și valorile supreme ale statului român". În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001), aprobată cu modificări prin

Legea nr. 252/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002).

Autorii excepției critică aceste prevederi legale în raport de dispozițiile constituționale care consacră statul de drept (art. 1) și protecția de care se bucură cetățenii români aflați în străinătate din partea statului român (art. 17). Se susține că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001

sunt neconstituționale prin aceea că "incriminează fapte săvârșite în afara teritoriului țării de către cetățeni români care se bucură de protecția statului român".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 252/2002 , a fost incriminată fapta săvârșită de un cetățean român sau de o persoană fără cetățenie domiciliată pe teritoriul României, constând în intrarea sau ieșirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia (art. 1 alin. 1), racolarea, îndrumarea sau călăuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau care organizează una ori mai multe dintre aceste activități ilegale (art. 2 alin. 1), precum și inițierea sau constituirea unei asociații în scopul săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 2 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri (art. 3).

Aceste norme nu contravin prevederilor constituționale care consacră statul de drept, cu elementele definitorii ale acestuia, între care și principiul legalității incriminării, deoarece reglementarea infracțiunilor în cauză este realizată prin lege, în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 23 alin. (12), potrivit cărora "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii".

De asemenea, se constată că luarea unor măsuri legislative pentru sancționarea cetățenilor români sau a persoanelor fără cetățenie domiciliate pe teritoriul României, care săvârșesc fapte de trecere ilegală a frontierei unui stat străin sau care racolează, îndrumă ori călăuzesc mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau organizează aceste activități ilegale, nu poate reprezenta o încălcare a dispozițiilor art. 17 din Legea fundamentală, referitoare la obligația statului român de a asigura protecția cetățenilor săi aflați în străinătate. Dimpotrivă, aceste măsuri sunt stabilite prin lege și justificate de securizarea frontierelor, precum și de prevenirea unor consecințe negative, cum ar fi migrația ilegală.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, excepție ridicată de Cornelia Lăzărescu, Constantin Lăzărescu și Constantin Șerban în Dosarul nr. 2.129/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2005.