Normele din 17 iunie 2005
privind rezervele tehnice pentru asigurările de viața, activele admise să le acopere și dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
prezumat în vigoare
Articolul 1
Asiguratorii care practica activitatea de asigurări de viața trebuie să constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, la un nivel care să le permită onorarea tuturor obligațiilor asumate prin contractele de asigurare. Valoarea acestor rezerve tehnice se determina în conformitate cu următoarele principii:
A. Principii generale:
(i) Valoarea rezervelor tehnice pentru asigurarea de viața se calculează printr-o evaluare actuariala prospectiva suficient de prudenta, luându-se în considerare toate obligațiile viitoare determinate de condițiile de asigurare pentru fiecare contract de asigurare existent, incluzând:
a) toate beneficiile garantate, inclusiv valorile de răscumpărare garantate;
b) bonusurile la care asigurații, contractanții sau beneficiarii sunt deja îndreptățiți, fie colectiv, fie individual, indiferent de tipul bonusurilor în cauza - dobândite, declarate sau alocate;
c) toate opțiunile disponibile pentru asigurații, contractanții sau beneficiarii pe baza termenilor contractului;
d) cheltuieli, inclusiv comisioane, din care se deduce valoarea primelor viitoare datorate.
(îi) Rezerva de prime se calculează lunar prin însumarea cotelor părți din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor brute subscrise și aceasta rezerva sa reflecte primele brute alocate părții din riscurile expirate la data calculării. Aceasta rezerva se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare.
(iii) Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate și în curs de lichidare și se calculează pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune.
(iv) Rezerva de beneficii și risturnuri se calculează pentru contractele de asigurări de viața la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obținute din fructificarea rezervei matematice, conform obligațiilor asumate.
(v) Rezerva matematica se determina la valoarea neta sau prin metoda Zillmer.
(vi) Rezerva tehnica suplimentară se calculează în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asiguratorului care practica activitatea de asigurări de viața este insuficient pentru a-și îndeplini angajamentele luate față de asigurați în ceea ce privește rata dobânzii.
(vii) Rezerva tehnica pentru asigurările de viața legate de investiții se va constitui la nivelul valorii activelor pentru care expunerea la riscul de investiții este transferata asiguratului. În cazul în care asigurările de viața legate de investiții oferă o rata garantată a dobânzii tehnice sau alte tipuri de garanții (beneficii), se vor constitui suplimentar rezerve tehnice similare produselor traditionale.
(viii) Se permite utilizarea unei metode retrospective, dacă se poate demonstra ca rezervele tehnice astfel rezultate nu sunt mai mici decât cele care ar fi rezultat pe baza unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacă nu se poate utiliza o metoda prospectiva pentru tipul de contract în cauza.
(ix) O evaluare prudenta nu este o evaluare "conform celei mai bune estimari", dar include o marja adecvată pentru variatia adversa a factorilor cu influența relevanta.
(x) Metoda de evaluare pentru rezervele tehnice trebuie să fie nu doar prudenta în sine, ci și să aibă în vedere metoda de evaluare pentru activele care acoperă rezervele tehnice în cauza.
(xi) Rezervele tehnice se calculează separat pentru fiecare contract. Se permite totuși utilizarea de generalizari sau aproximari adecvate, dacă acestea produc aproximativ același rezultat ca și calculele individuale. Principiul calculării separate nu împiedica în nici un fel constituirea de rezerve suplimentare pentru riscuri generale care nu sunt individualizate.
(xii) Când valoarea de răscumpărare a unui contract de asigurare este garantată, valoarea rezervelor matematice pentru acel contract de asigurare va fi menținută permanent cel puțin la nivelul valorii garantate.
B. Rata dobânzii utilizate se alege cu prudenta având în vedere următoarele considerente:
(i) când contractele prevăd o rata garantată a dobânzii, aceasta poate varia în funcție de moneda în care este exprimat contractul, cu condiția sa nu depășească 60% din rata dobânzii pentru obligațiunile emise de statul în a cărui moneda este exprimat contractul sau, după caz, rata dobânzii de refinantare a Băncii Centrale Europene. Pentru contractele exprimate în moneda altui stat membru, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va consulta autoritatea competentă din statul membru în a cărui moneda este exprimat contractul;
(îi) stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implica faptul ca asiguratorul este obligat sa folosească o rata atât de ridicată;
(iii) prevederile pct. (i) nu se aplică următoarelor tipuri de contracte de asigurări:
1. asigurări de viața și anuitati care sunt legate de fonduri de investiții;
2. contracte de asigurări cu prima unica pentru o perioadă de până la 8 ani;
3. contracte de asigurări fără participare la beneficii și contracte de anuitati fără valoare de răscumpărare.
În ultimele doua cazuri, la alegerea unei rate prudente a dobânzii poate fi luată în considerare moneda în care este exprimat contractul și activele corespunzătoare deținute în acel moment și, când activele societății sunt evaluate la valoarea lor actuala, randamentul anticipat al viitoarelor active.
Rata dobânzii folosită nu poate depăși randamentul activelor calculat în conformitate cu reglementările în vigoare, având în vedere și o deducere adecvată;
(iv) în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asiguratorului care practica activitatea de asigurări de viața este insuficient pentru a acoperi angajamentele în cauza, pentru a-și îndeplini angajamentele luate față de asigurați în ceea ce privește rata dobânzii, asiguratorul trebuie să își constituie o rezervă tehnica suplimentară.
C. Elementele statistice de evaluare și de alocare a cheltuielilor vor fi selectate cu prudenta, avându-se în vedere obligațiile asumate, tipul de polița și costurile administrative și comisioanele care se estimeaza ca vor aparea.
D. În cazul contractelor cu participare la rezultatul investitional, metoda de calcul al rezervelor tehnice poate lua în considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de bonusuri viitoare, în concordanta atât cu proiectiile viitoare, cat și cu metoda actuala de distribuire a bonusurilor.
E. Evaluarea cheltuielilor viitoare se poate face implicit, de exemplu utilizându-se valoarea viitoare a primelor nete de taxele de gestionare. Totuși, evaluarea generală, implicita sau explicita, trebuie să fie mai mare ori egala cu o estimare prudentiala a viitoarelor cheltuieli relevante.
F. Metoda de calcul al rezervelor tehnice nu va suferi modificări de la un an la altul ca urmare a unor modificări arbitrare aduse metodei sau bazelor de calcul și va fi de natura să permită recunoașterea repartizării beneficiilor în mod adecvat.
Asiguratorii care practica activitatea de asigurări de viața sunt obligați sa pună la dispoziție publicului bazele și metodele utilizate la calcularea rezervelor tehnice, inclusiv a rezervelor pentru beneficii și risturnuri.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va solicita societăților de asigurare să își acopere rezervele tehnice, în raport cu întreaga lor activitate, cu active congruente, în conformitate cu art. 5. Pentru activitățile înregistrate în Comunitatea Europeană, activele admise sa acopere rezervele tehnice trebuie localizate în cadrul Comunității Europene.
Articolul 2
La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va ține seama de tipul de activitate desfășurată de asigurator, astfel încât să se garanteze siguranța și randamentul investițiilor, societatea asigurând dispersia activelor respective.
Articolul 3
Categorii de active admise sa acopere rezervele tehnice brute
1. Asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viața trebuie să își acopere rezervele tehnice brute numai cu următoarele categorii de active:
A. Investiții:
(i) titluri de stat și bonuri de tezaur emise de statele membre, titluri emise de organisme financiare internaționale, titluri emise de autorități ale administrației publice locale, obligațiuni și alte instrumente ale pieței monetare și de capital tranzacționate pe o piața supravegheată;
(îi) acțiuni și alte participatii cu randament variabil tranzacționate pe o piața supravegheată; unități în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare și alte fonduri de investiții;
(iii) depozite și conturi curente la instituții de credit;
(iv) terenuri, construcții în proprietatea societăților;
(v) împrumuturi.
B. Creanțe:
(i) creanțe de la asigurați și intermediari rezultând din operațiuni directe și acceptări în reasigurare;
(îi) creanțe de la reasiguratori.
C. Altele:
(i) active corporale, altele decât terenuri și construcții, evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
(îi) cheltuielile de achiziție reportate.
2. În evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se vor respecta următoarele reguli:
(i) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fără includerea datoriilor rezultate din achiziționarea acestora;
(îi) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice nerealizari viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile sau construcțiile, pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă sunt evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
(iii) împrumuturile acordate societăților, statului sau organizațiilor internaționale, autorităților locale ori regionale și persoanelor fizice pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă exista suficiente garanții cu privire la securitatea acestora, bazate pe situația celui împrumutat, ipoteci, garanții bancare, garanții acordate de societăți de asigurare sau alte forme de garanții;
(iv) valoarea creanțelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculată pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanțele deținute la asigurați și la intermediari, care rezultă din operațiile de asigurare și acceptări în reasigurare, pot fi acceptate numai în măsura în care nu au o vechime mai mare de 3 luni;
(v) când activele deținute includ o investiție într-o filiala care gestionează toate investițiile asiguratorului care practica activitatea de asigurări de viața sau o parte a acestora în numele sau, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua în considerare numai activele deținute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;
(vi) cheltuielile de achiziție reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute, numai în măsura în care metoda de calcul al acestora este în concordanta cu metoda de calcul al rezervelor matematice.
Articolul 4
Reguli privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
A. Asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viața poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice brute în valori mobiliare tranzacționate pe o piața reglementată și supravegheată și titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute în acțiuni și alte titluri negociabile tratate ca acțiuni, obligațiuni, titluri de credit și alte instrumente ale pieței monetare sau de capital emise de aceeași entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri și construcții, cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute în orice teren sau clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investiție;
5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite și disponibilitati la instituții de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute în una dintre instituțiile de credit;
6. 10% din rezervele tehnice brute în active corporale, altele decât terenuri și clădiri;
7. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilitati în casierie;
8. 5% din rezervele tehnice brute în împrumuturi negarantate, 1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare împrumut negarantat, altele decât împrumuturile acordate instituțiilor de credit, societăților de asigurare și societăților de investiții dintr-un stat membru.
B. Neprecizarea unei limite a investițiilor într-o anumită categorie de active, descrise la lit. A, nu implica faptul ca activele din categoria respectiva ar trebui admise sa acopere fără limita rezervele tehnice brute. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se va asigura, la determinarea și aplicarea prezentelor norme, de conformitatea cu următoarele principii:
1. activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să fie diversificate și dispersate într-o astfel de maniera încât sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei piețe de investiții sau a unei investiții;
2. investițiile în anumite tipuri de active, care prezintă un risc ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se afla emitentul, trebuie menținute la un nivel prudential;
3. În calculul rezervelor tehnice, limitele anumitor categorii de active trebuie să țină cont de contractul de reasigurare;
4. când activele deținute includ o investiție într-o filiala care gestionează toate sau doar o parte din investițiile asiguratorului, în numele acestuia, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua în considerare doar activele deținute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;
5. ponderea activelor nonlichide admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie să nu depășească 10% din totalul activelor admise;
6. când activele deținute includ împrumuturi sau obligațiuni emise de anumite instituții de credit, aplicând principiile prevăzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va ține seama de activele deținute de respectivele instituții de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când instituția de credit are sediul central într-un stat membru, este deținută în întregime de respectivul stat membru și/sau de autoritățile locale din statul respectiv și activitatea sa în conformitate cu statutul consta în acordarea prin intermediari a împrumuturilor garantate de stat sau autoritățile locale ori a împrumuturilor acordate organismelor aflate în strânsă legătură cu statul sau autoritățile locale.
Articolul 5
Asigurări de viața și anuitati care sunt legate de fonduri de investiții
1. Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de valoarea unităților într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea activelor conținute într-un fond intern deținut de asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viața, de regula divizat în unități, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauza trebuie reprezentate cat mai exact posibil de aceste unități sau, în cazul în care nu sunt înființate unități, de activele în cauza.
2. Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de un indice al acțiunilor sau de alta valoare de referința, altele decât cele menționate în pct. 1, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauza trebuie reprezentate, cat mai exact posibil, de unitățile care trebuie să reprezinte valoarea de referința sau, în cazul în care nu sunt înființate unități, de activele care prezintă garanția și tranzactionabilitatea adecvate și care corespund, cat mai exact posibil, celor pe care se bazează valoarea de referința specifică.
3. Prevederile art. 2 și 4 nu se aplică activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor care sunt direct legate de beneficiile menționate în pct. 1 și 2. Prevederile art. 1 vizează rezervele tehnice, mai puțin cele care sunt aferente contractelor legate de fonduri de investiții.
4. Când beneficiile menționate în pct. 1 și 2 includ o garantare a randamentului investițiilor sau alte beneficii garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzătoare se afla sub rezerva prevederilor art. 2-4.
Articolul 6
Reguli de congruenta
Moneda în care se vor plati angajamentele asiguratorului va fi determinata în conformitate cu următoarele reguli:
a) Acolo unde garanția prevăzută în contract este exprimată într-o anumită moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi plătibile în acea moneda.
b) Societățile de asigurare pot deține active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o sumă care să nu depășească mai mult de 20% din obligațiile lor într-o anumită valuta.
c) În cazul în care obligațiile și activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro.
d) Societățile de asigurare pot sa nu își acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor de mai sus rezultă obligația acestora ca pentru a respecta principiul de congruenta sa păstreze activele într-o valuta care să nu depășească mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute.
e) În cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o moneda, alta decât moneda unui stat membru, dacă investițiile în acea moneda sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor restrictii de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societățile nu sunt obligate să respecte principiul de congruenta.
Articolul 7
Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor tehnice brute.
Prevederile art. 1-3 nu se aplică activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Societățile de asigurare sunt libere sa hotărască asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ în activele unei societăți de asigurare autorizate.
Articolul 8
Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancționează în condițiile și potrivit prevederilor
art. 39 din Legea nr. 32/2000
privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulerioare.
Articolul 9
Prezentele norme vor intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
Articolul 10
La data intrării în vigoare a prezentelor norme se abroga
Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.111/2003
pentru punerea în aplicare a Normelor privind condițiile pentru administrarea fondului asigurărilor de viața, investirea și evaluarea activelor și calculul rezervelor tehnice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 3 noiembrie 2003.
Articolul 11
Prezentele norme transpun art. 20, 22, 23, 24, 25 și 26 din
Directiva 2002/83/CE
.
____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.